Arta şi teritoriul

Publicat în Dilema Veche nr. 651 din 11-17 august 2016
The Economist – bastionul capitalismului bun jpeg

Stau la coadă la Lost & Found-ul Aeroportului din Priștina, capitala Kosovo-ului, după un zbor din două bucăți, București-Viena și Viena-Priștina, în care o furtună de la Viena a dat toate orarele peste cap. După ce am plecat de la București cu o oră întîrziere, din cauza vremii din Viena, am prins la trap avionul de Priștina, și el întîrziat. Dar bagajul nu s-a putut ține după mine. După ce completez un fel de plîngere, ies la Sosiri, unde mă așteaptă un puști subțire, cu un ecuson uriaș pe care scrie „Voluntar“. M-a așteptat vreo jumătate de oră în plus, dar nu e supărat. Îi zic ce s a întîmplat, îmi ia din mînă copia mea de formular și spune că o să se ocupe de bagaj, care va veni la hotel. Surpriză plăcută sau măcar consolare. Ospitalitate kosovară, fiindcă bagajul nu era, neapărat, treaba organizatorilor. Cu alte cuvinte, eforturile private ale unui festival de artă rezolvă problemele de reputație ale unei țări în curs de afirmare, Kosovo. Dar cum vine asta și unde duce?

Voluntarul e unul din cei 140 care se strîng anul ăsta la a 15-a ediție a Dokufest, festival – evident – de documentare din orașul istoric Prizren, care e, încă, în momentul cînd citiți aceste rînduri, în desfășurare, fiindcă începe pe 5 și se încheie pe 13. O săptămînă cu 240 de filme, selectate din peste 5000 de candidaturi. Dar ce caută un festival de documentare de asemenea calibru în Kosovo și, eventual, ce căutăm noi, o adunătură de scriitori la gazetă și pe site din Cipru, Serbia, Slovacia sau Argentina, la el, la festival?

Iliriana Kaçaniku, liderul istoric al Kosovo Foundation for Open Society (KFOS – Soros-ul local), în al cărei program „Connecting for Europe“ am fost invitat aici, ne explică, la prima cafea organizatorică: Dokufest e un punct de intrare foarte bun pentru Kosovo şi ceea ce se întîmplă aici. Teritoriul desprins în 2008 de Serbia printr-o declaraţie de independenţă care a dus la recunoaşterea ţării de numai 112 din cele 193 de state membre ONU (nu și România, care totuși are o atitudine diplomatică mai favorabilă decît alte țări UE) a avut o istorie ca o glumă sinistră. Kosovo e leagănul istoric al Serbiei, fiindcă Ștefan Dușan s-a încoronat în 1346 ca împărat la Skopje, pe vremea aceea parte din teritoriu, dar în același timp leagănul istoric al Albaniei, prin Liga Albaneză formată în 1878 chiar în orașul în care se întîmplă Dokufest, medievalul Prizren. Peste 450 de ani de stăpînire otomană au făcut ca în 1912, cînd a fost împărțit între sîrbi și muntenegreni, teritoriul să aibă o compoziție etnică explozivă, slavi ortodocși amestecați cu albanezi musulmani. Sărim peste aproape 100 de ani de regat al Iugoslaviei și Iugoslavie comunistă, pentru a ajunge la războiul din 1998, care a opus Serbia/Iugoslavia opresivă mișcării armate de independență a populației majoritare albaneze. Bilanț: cel puțin un masacru, cel de la Racak, în care forțele de securitate sîrbe au ucis 45 de albanezi.

Dokufest a început patru ani mai tîrziu. Eroll Bilibani, unul din fondatori, povestește că banii au venit de la ambasadele occidentale și de la organizații cum e KFOS, cea care m-a invitat. În 2016, înseamnă o echipă de 18 angajați permanenți, cărora li se adaugă alți 70, plătiți pe perioada festivalului, plus cei 140 de voluntari. Și un buget de 320.000 de euro, din care finanțarea oferită de stat e modică și vine tîrziu. Dokufest a generat în 2015 venituri de 4,7 milioane de euro, de pildă prin terasele cu nume ca Doku Burger. E, cu siguranță, o mașinărie de imagine pentru Kosovo-ul asimilat cu terorism și războaie. Eroll Bilibani admite că intenția de început a fost, în sens larg, politică, în direcția lui „o să clădim această țară uimitoare“. Mai mult decît alte festivaluri, Dokufest are panel-uri educative, zone de stand-up comedy și produce, de pildă, cinematografe renovate, alte festivaluri mai ­mici (animație, de pildă) sau un alt cinematograf, alimentat solar.

La acest punct, îți vine să spui: noi avem ceea ce Kosovo nu are, Noul Val al cinematografiei, de ce ne-am mărginit la a finanța pe alocuri acest nou val, fără să ne treacă prin cap să construim în jurul lui un eveniment de brand de țară? Poate trebuie să fi trecut printr-un război ca să ai determinarea de a face 15 ediții din așa ceva.

Dar Dokufest ca dispozitiv de imagine a țării funcționează la un mod destul de special. Atrage profesioniști și amatori de cinema din toată lumea, e incluziv, nu colportează nici un fel de poncife naționaliste, ba dimpotrivă, atunci cînd sînt militante, producțiile prezentate au mai degrabă un caracter reparatoriu și conciliant. Curios, identitatea unei țări se construiește la modul virtual, prin artă și/sau un gen de autoreflexivitate, dată de obiectul principal de activitate, documentarul. Nu cumva genul ăsta de identitate virtuală, artistică, dă la rîndul lui o țară virtuală?

Eroll Bilibani spune că nu, că zecile de mii de participanți de pînă acum sînt concreți, ca și banii și toate celelalte. Pentru voluntari e o școală, pentru cîrciumarii de la Fîntîna Șardevan, mană cerească și așa mai departe. „Oamenii sînt reali“ și devin, prin Dokufest, „mai informați“. De fapt, Doku­fest e o mașinărie care pune Kosovo-ul pe hartă, aducînd aici oameni de pe toată harta.

E adevărat. Totuși, scopurile asumate ale organizatorilor și ale finanțatorilor gen KFOS au prea puțină legătură cu naționalismul cu granițe, teritorial. Fiindcă Dokufest nu e o platformă politică și nu e prieten cu politicienii, scopurile lui sînt cumva postpolitice, postteritoriale și fac admisibil un soi de optimism utopic. Pînă la urmă, arta există ca să facă suportabilă harta. 

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

În imaginea de jos: Eroll Bilibani, unul dintre fondatorii Dokufest

20 comanescu jpg jpeg
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.