Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv

Publicat în Dilema Veche nr. 612 din 5-11 noiembrie 2015
Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv jpeg

Faptul că și media s-a mobilizat, la maximum, după tragedia de la Club Colectiv, e la urma urmei firesc. Merită însă consemnat faptul că, în general, presa a relatat cu acuratețe și relevanță ceea ce s-a întîmplat. Cu unele excepții.

Poate catastrofa din Club Colectiv va rămîne în istoria presei ca primul breaking news autentic fără presă tipărită. Ziarele nu au existat, din motive de week-end și de contracție a pieței de print. Dar, altfel, nu e nevoie de o analiză detaliată ca să-ți dai seama că, în week-end-ul de după tragedie, televiziunile au fost cele mai puternice generatoare de știri, iar site-urile au mers în general în urma televiziunilor. Explicația e simplă: televiziunile mai au, încă, reporteri, pe care au putut să și-i deplaseze la Club Colectiv, spitale, Guvern și alte instituții ale statului. Majoritatea site-urilor de știri din România se fac, în momentul de față, cu o mînă de oameni și în astfel de cazuri reporterii contează.

De ce au televiziunile reporteri și alții nu? Pentru că trăiesc din 190-200 de milioane de euro, cheltuieli cu publicitatea, anual, în timp ce presa scrisă și online-ul au, la un loc, mai puțin de 40 de milioane. E drept, banii din TV se cheltuiesc mai ales la

sau

dar ei se transformă în bugete ale departamentelor de știri.

În momentul cînd scriu, nu am la dispoziție rating-uri, dar aș paria pe Digi 24. O organizație de dimensiuni mari, cu reflexe mult mai bune decît televiziunile zise de știri cu vechime mai mare. Ați putut vedea singuri de ce.

● 

. Supraviețuitorii tragediei și o serie de cadre medicale au conturi de Facebook și blog-uri. Media scrisă și audiovizuală i-a preluat (agregat) pe larg, și nu numai din lipsă de resurse pentru conținut original. Pur și simplu, relatările și sentimentele celor implicați au valoare informativă și emoțională, iar apariția lor pe site-uri și la televiziuni e justificată. Pe vremuri, se spunea în lumea anglo-americană: „Nu e știre dacă n‑a apărut în ziar“. Ca să parafrazez, postările de pe blog-uri și pe Facebook nu au devenit ceva asemănător pînă nu au fost preluate de televiziuni și site-urile mari.

Există, bineînțeles, și o știință a agregării, iar de cîștigat au avut cei care au preluat primii și au pus în pagină cel mai bine preluările. Așa cum am mai spus-o, ceea ce Toffler a numit

e o condiție care afectează și media clasică, și nu numai cetățeanul privat, ci și media trebuie să învețe să se descurce în hățiș. Am fi putut găsi singuri toate postările de pe Facebook și blog-uri pe care le-am citit pe site-uri? Cu siguranță că nu, iar asta justifică afirmația referitoare la știința agregării.

Atunci cînd Digi 24 îl tăia pe Raed Arafat pentru a prelua declarațiile purtătorului de cuvînt de la Spitalul de Chirurgie Plastică, pe alte televiziuni așa-zise de știri se petrecea veșnicul talk-show, cu veșnicii invitați. Specialitatea acestora este aceea de a specula pe marginea oricărei situații, fără informații verificate și premise certe. Păreriștii au făcut asta cu spor, umplînd sutele de minute care ar fi trebuit dedicate relatărilor sau mărturiilor. Mi-aș dori ca asta să nu genereze rating.

Instituțional vorbind, au fost puțini, cu excepția TVR. Televiziunea publică nu a relatat nimic în seara de vineri, deși, din nefericire, incendiul din Colectiv e cel puțin știrea anului. Nu ar fi nimic de adăugat, poate cu excepția numelui președintelui director general în mandatul căruia s-a petrecut asta: Irina Radu, (chiar dacă) interimar.

În materie de instituții, au existat diferite încălcări punctuale ale regulilor. Imediat după catastrofă, televiziunile au transmis imagini neblurate, dar au remediat situația rapid. Digi 24 a obținut un interviu valoros, cu patronul firmei care a livrat buretele izolant, pe care l-a difuzat ca atare, dar presupunerile acestuia, că buretele izolant care a luat foc a fost spălat de proprietarii de la Colectiv, s-au transformat prea repede în informație certă/concluzie de anchetă, la fel ca și informația, obținută dintr-o singură sursă (vecin) că femeia de serviciu decedată lucra la negru la Colectiv. Evident, în aceste zile tot blamul tinde să se îndrepte către proprietarii clubului, dar tocmai de aceea, acest gen de informație-presupunere neverificată trebuie tratată cu discernămînt. Presa a mai preluat liste neoficiale cu răniți și mai ales decedați, pe care le-a pus în circulație prea repede – să ne închipuim ce ar putea însemna un nume greșit pentru familie.

Interesant e faptul că adevăratele monstruozități s-au petrecut în afara eșichierului media clasic, chiar cînd ele i‑au avut ca protagoniști pe angajați ai unor atari instituții. Cel mai proeminent este Robert Turcescu, care a postat pe contul propriu de Facebook imagini cu morții din Colectiv, pentru a le șterge ulterior și a se justifica prin faptul că a vrut ca oamenii să conștientizeze situația. Ceva asemănător a făcut și un operator de la o televiziune, pentru că o reporteriță cu vechime, de la un alt post nu s-a putut stăpîni să constate că „are cea mai mișto meserie din lume“, după 30 de ore petrecute pe teren.

Cu alte cuvinte, cel puțin în privința tragediei din Colectiv, media a funcționat ca un filtru de relevanță și bun-simț, oricît ne-a obișnuit cu altceva în trecut. Nuanțele și detaliile care nu pot încăpea în textul de față sînt și ele relevante. Cum participarea la o tragedie marchează și transformă reporterii, nu ne rămîne decît să sperăm că lucrurile vor funcționa mai bine, în viitor, și atunci cînd nu va fi vorba de catastrofe.

Cum să devii un Nimeni

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.