De fapt, ce ştie Facebook despre noi?
Fiindcă, cu siguranță, ați auzit și/sau ați citit diferite teorii tenebroase despre datele personale pe care le deține Facebook despre utilizatorii lui, iar în România sînt 8,5 milioane de astfel de utilizatori, cîteva clarificări sînt necesare. Am evitat cît am putut explicațiile tehnice, care se găsesc online, pentru a privi problema din punctul de vedere al unui utilizator normal.
Prima observație utilă e că Facebook nu îți ia, în mod necesar, mai multe date personale decît alte site-uri. Ori de cîte ori te înscrii într-un serviciu de e-mail sau o comunitate, ți se cer diferite lucruri ca vîrsta, sexul, profesia, școlile absolvite și situarea geografică. Între Facebook și altele există însă două diferențe. În primul rînd, dimensiunile rețelei, care a ajuns să acopere între un sfert și o cincime din totalul populației de pe glob (1,65 miliarde de utilizatori în primul trimestru din 2016). Și în al doilea, felul în care Facebook te încurajează să-i dai aceste date.
V-ați apucat vreodată să bifați cărțile citite sau filmele văzute și să le dați note pe Facebook? Motivele pentru care utilizatorii ar face – și fac – asta sînt subtile și de mai multe feluri. Poate fi vorba de un impuls altruist de a completa o bază de date. Sau, eventual, de promovare a cărții care ți-a plăcut. De încercarea de a-ți face ordine în propria memorie, la fel cum amatorii de lectură de pe vremuri își făceau liste cu cărțile din bibliotecă. Sau, în fine, de un pic de vanitate, care te împinge să arăți altora ce bagaj substanțial de lecturi ai la activ. Toate acestea – chiar și picul de vanitate – sînt nevinovate, dar o combinație de astfel de impulsuri pune la dispoziția rețelei o mulțime de informații. La fel se întîmplă și cu locurile vizitate, care pot fi restaurante, situri turistice și alte lucruri de acest fel – și le poți adăuga stele și recenzii-text. Cum ar putea folosi Facebook toate aceste liste de preferințe și călătorii ale tale? În scopuri destul de nevinovate, ca acela de a ți servi reclamele de care ai putea fi interesat. Probabil, Facebook află mult mai multe, prin intermediul acestor big data (una din definițiile big data e că nu pot fi păstrate pe și nici prelucrate de un singur calculator), despre titlurile de carte sau destinațiile turistice preferate de un anumit segment geografic, de vîrstă sau de altă natură al utilizatorilor ei. Ar putea oferi, contra cost, statistici de acest tip editorilor sau operatorilor din turism. Aceștia s-ar putea folosi de ele așa cum Google a demonstrat convingător că poate prezice sau descrie apariția epidemiilor de viroză prin frecvența căutărilor cu privire la răceli dintr-o anumită arie sau direcție geografică.
Ceva asemănător se întîmplă și cu datele de la profilul personal, în care îți treci starea civilă, școlile absolvite, orașul în care te-ai născut, cel în care ești și așa mai departe. Ești tentat să le completezi pentru „a fi în rînd cu lumea“, deci pentru a avea un profil civilizat, la fel cum ți ai pus o poză îngrijită la profil. Știi poate că departamentele de resurse umane au început să studieze profilurile de pe rețele și în general imaginea online a potențialilor angajați, ceea ce e un motiv pozitiv pentru a-ți trece realizările în CV – și nu numai la rețele profesionale gen LinkedIn.
Din nou, are „gînduri ascunse“ Facebook cu toate acestea? Prea puțin probabil. E drept, rețeaua e puțin agresivă, la modul insidios, atunci cînd e vorba să culeagă date despre tine, dar chiar pe asta se bazează succesul ei, de la înființare. Se știe că în trecut a făcut diferite teste în care, de exemplu, a influențat starea de spirit a unor utilizatori redîndu-le mai puține sau mai multe status-uri negative de la prieteni. Dar, în principiu, business-ul numit Facebook se bazează în primul rînd pe utilizatori și nu ar supraviețui dacă i-ar periclita pe aceștia în mod serios, mai ales că rețeaua are aproape 14.000 de angajați cu normă întreagă, în toată lumea, și secretele ar fi greu de ținut la un asemenea număr. De fapt, principalul scop în care Facebook folosește ceea ce știe despre tine este să-ți livreze un conținut mai apropiat de preferințele tale, așa cum fac și omniprezentele cookies, cele despre care primești avertismente în ultima vreme pe mai toate site-urile. Riscul e în altă parte.
Acum doi ani, eBay, cel mai cunoscut site de e-commerce din lume, a anunțat că 145 de milioane de conturi de pe site au fost compromise și utilizatorii ar trebui să-și schimbe parolele. Cifra e aproape egală cu numărul conturilor active de eBay în întreaga lume, previzibil mult mai mic decît toți cei care s-au înregistrat vreodată. Recent, au apărut avertizări și cu privire la conturi de e-mail (Google sau Yahoo), dintre care un număr au intrat și ele în posesia unor terți. Pînă acum, o astfel de breșă de securitate masivă nu a existat la Facebook. Cum nici un sistem nu este infailibil, posibilitatea nu poate fi însă exclusă. Partea proastă e că majoritatea utilizatorilor folosesc parole identice sau înrudite pe mai multe site-uri; dacă sînteți în această situație și cineva reușește să intre în contul dvs. de Facebook, are acces și la e-mail sau alte servicii la care v-ați abonat. Cu alte cuvinte, o problemă de securitate pe un site ca Facebook stîrnește o reacție în lanț.
Așa cum spuneam la început, nu am urmărit să intrăm în tehnicalitățile tipice în acest articol. Puteți găsi pe Internet toate detaliile punctuale despre setările de securitate de pe Facebook, inclusiv faptul că rețeaua vă oferă, la cerere, o imagine a datelor pe care i le-ați furnizat de-a lungul timpului, de la cele menționate mai sus la status-uri. Dacă o solicitați, vă veți mira de dimensiunile arhivei.
Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).
