De fapt, ce ştie Facebook despre noi?

Publicat în Dilema Veche nr. 644 din 23-29 iunie 2016
The Economist – bastionul capitalismului bun jpeg

Fiindcă, cu siguranță, ați auzit și/sau ați citit diferite teorii tenebroase despre datele personale pe care le deține Facebook despre utilizatorii lui, iar în România sînt 8,5 milioane de astfel de utilizatori, cîteva clarificări sînt necesare. Am evitat cît am putut explicațiile tehnice, care se găsesc online, pentru a privi problema din punctul de vedere al unui utilizator normal.

Prima observație utilă e că Facebook nu îți ia, în mod necesar, mai multe date personale decît alte site-uri. Ori de cîte ori te înscrii într-un serviciu de e-mail sau o comunitate, ți se cer diferite lucruri ca vîrsta, sexul, profesia, școlile absolvite și situarea geografică. Între Facebook și altele există însă două diferențe. În primul rînd, dimensiunile rețelei, care a ajuns să acopere între un sfert și o cincime din totalul populației de pe glob (1,65 miliarde de utilizatori în primul trimestru din 2016). Și în al doilea, felul în care Facebook te încurajează să-i dai aceste date.

V-ați apucat vreodată să bifați cărțile citite sau filmele văzute și să le dați note pe Facebook? Motivele pentru care utilizatorii ar face – și fac – asta sînt subtile și de mai multe feluri. Poate fi vorba de un impuls altruist de a completa o bază de date. Sau, eventual, de promovare a cărții care ți-a plăcut. De încercarea de a-ți face ordine în propria memorie, la fel cum amatorii de lectură de pe vremuri își făceau liste cu cărțile din bibliotecă. Sau, în fine, de un pic de vanitate, care te împinge să arăți altora ce bagaj substanțial de lecturi ai la activ. Toate acestea – chiar și picul de vanitate – sînt nevinovate, dar o combinație de astfel de impulsuri pune la dispoziția rețelei o mulțime de informații. La fel se întîmplă și cu locurile vizitate, care pot fi restaurante, situri turistice și alte lucruri de acest fel – și le poți adăuga stele și recenzii-text. Cum ar putea folosi Facebook toate aceste liste de preferințe și călătorii ale tale? În scopuri destul de nevinovate, ca acela de a ți servi reclamele de care ai putea fi interesat. Probabil, Facebook află mult mai multe, prin intermediul acestor big data (una din definițiile big data e că nu pot fi păstrate pe și nici prelucrate de un singur calculator), despre titlurile de carte sau destinațiile turistice preferate de un anumit segment geografic, de vîrstă sau de altă natură al utilizatorilor ei. Ar putea oferi, contra cost, statistici de acest tip editorilor sau operatorilor din turism. Aceștia s-ar putea folosi de ele așa cum Google a demonstrat convingător că poate prezice sau descrie apariția epidemiilor de viroză prin frecvența căutărilor cu privire la răceli dintr-o anumită arie sau direcție geografică.

Ceva asemănător se întîmplă și cu datele de la profilul personal, în care îți treci starea civilă, școlile absolvite, orașul în care te-ai născut, cel în care ești și așa mai departe. Ești tentat să le completezi pentru „a fi în rînd cu lumea“, deci pentru a avea un profil civilizat, la fel cum ți ai pus o poză îngrijită la profil. Știi poate că departamentele de resurse umane au început să studieze profilurile de pe rețele și în general imaginea online a potențialilor angajați, ceea ce e un motiv pozitiv pentru a-ți trece realizările în CV – și nu numai la rețele profesionale gen LinkedIn.

Din nou, are „gînduri ascunse“ Facebook cu toate acestea? Prea puțin probabil. E drept, rețeaua e puțin agresivă, la modul insidios, atunci cînd e vorba să culeagă date despre tine, dar chiar pe asta se bazează succesul ei, de la înființare. Se știe că în trecut a făcut diferite teste în care, de exemplu, a influențat starea de spirit a unor utilizatori redîndu-le mai puține sau mai multe status-uri negative de la prieteni. Dar, în principiu, business-ul numit Facebook se bazează în primul rînd pe utilizatori și nu ar supraviețui dacă i-ar periclita pe aceștia în mod serios, mai ales că rețeaua are aproape 14.000 de angajați cu normă întreagă, în toată lumea, și secretele ar fi greu de ținut la un asemenea număr. De fapt, principalul scop în care Facebook folosește ceea ce știe despre tine este să-ți livreze un conținut mai apropiat de preferințele tale, așa cum fac și omniprezentele cookies, cele despre care primești avertismente în ultima vreme pe mai toate site-urile. Riscul e în altă parte.

Acum doi ani, eBay, cel mai cunoscut site de e-commerce din lume, a anunțat că 145 de milioane de conturi de pe site au fost compromise și utilizatorii ar trebui să-și schimbe parolele. Cifra e aproape egală cu numărul conturilor active de eBay în întreaga lume, previzibil mult mai mic decît toți cei care s-au înregistrat vreodată. Recent, au apărut avertizări și cu privire la conturi de e-mail (Goo­gle sau Yahoo), dintre care un număr au intrat și ele în posesia unor terți. Pînă acum, o astfel de breșă de securitate masivă nu a existat la Facebook. Cum nici un sistem nu este infailibil, posibilitatea nu poate fi însă exclusă. Partea proastă e că majoritatea utilizatorilor folosesc parole identice sau înrudite pe mai multe site-uri; dacă sînteți în această situație și cineva reușește să intre în contul dvs. de Facebook, are acces și la e-mail sau alte servicii la care v-ați abonat. Cu alte cuvinte, o problemă de securitate pe un site ca Facebook stîrnește o reacție în lanț.

Așa cum spuneam la început, nu am urmărit să intrăm în tehnicalitățile tipice în acest articol. Puteți găsi pe Internet toate detaliile punctuale despre setările de securitate de pe Facebook, inclusiv faptul că rețeaua vă oferă, la cerere, o imagine a datelor pe care i le-ați furnizat de-a lungul timpului, de la cele menționate mai sus la status-uri. Dacă o solicitați, vă veți mira de dimensiunile arhivei.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?