Copiii şi televizorul

Publicat în Dilema Veche nr. 617 din 10-16 decembrie 2015
The Economist – bastionul capitalismului bun jpeg

Înțelepciunea comună spune că nu e bine să-ți lași copiii să se uite la televizor, cel puțin nu prea mult. Specialiștii confirmă acest lucru, dar cu o serie de precizări, pe care noi, poporul deținător de copii, merită să le știm.

Probabil cea mai citată în materie este recomandarea Academiei Americane de Pediatrie (AAP), care spune că, în cazul copiilor și al adolescenților, consumul de media ar trebui limitat la două ore pe zi. Recomandarea e drastică, mai ales în cazul copiilor mai mari. Trebuie văzut și contextul: consumul zilnic de media al copiilor e de nu mai puțin de șapte ore în SUA. Probabil, la noi același consum e ceva mai mic, fiindcă singura cifră pe care am găsit-o, referitoare la adulți, e de șase ore. Dar, în orice caz, considerabil.

Ce li se poate întîmpla copiilor care se uită la TV? Tulburări de atenție, dificultăți de învățare, probleme cu somnul și cu alimentația, care pot merge pînă la obezitate. Dacă ne uităm mai atent la ceea ce spune AAP, vedem că problema copiilor care se uită la televizor e mai degrabă cea a adulților care se uită la televizor împreună cu copiii, lăsați în plata Domnului alături, pe canapea. Orice părinte știe că ecranul TV e o modalitate rapidă și sigură de a liniști copilul și tinde să-l lase să se uite, cu sau fără el, la diferite programe, chiar de la vîrsta la care nu le înțelege așa cum au fost gîndite. Simpla companie sau eliminarea programelor violente și de altă natură nu e în acest caz supraveghere.

Copilul lăsat baltă, chiar fără intenție, în fața ecranului dezvoltă acea atitudine numită la adulți cartof de canapea. Este expus unui gen de stimulare vizuală agresivă, tipică pentru montajul alert de televiziune din ziua de azi, fără sens în cazul lui. El nu mai relaționează nici cu persoanele din jurul lui, nici cu obiectele – jucării sau lucruri pe care le ia drept jucării, cu care își construiește abilitățile perceptuale și ideile despre lume. Care nu-s chiar atît de limitate la simțuri pe cît par, fiindcă, de pildă, Jean Piaget susținea că relația de cauzalitate este o achiziție intelectuală care apare în momentul în care copiii de vîrstă fragedă realizează reversibilitatea traseelor pe care le fac într-o cameră de joacă.

De aici reiese că o oră petrecută de copil în chip de cartof de canapea, singur (chiar dacă în vecinătatea adultului), în fața unui program pe care nu îl înțelege, nu e în nici un caz echivalentă cu o oră în fața unui program adecvat, educativ, în care adultul ghidează copilul, oră care ar putea fi, dimpotrivă, benefică. Există așa ceva?

rec repede peste canalele tipice pentru copii, fiindcă discuția despre caracterul violent al multor desene animate care se difuzează acum e prea cunoscută pentru ca să o mai reluăm. Mă opresc cu Telecomanda pe ceva diferit, Baby TV, un post prezent și în oferta furnizorilor români de cablu. E clar că Baby TV – ca și concurentul lui mai puțin cunoscut în România, BabyFirst – e ceva diferit de rest. Programe pentru bebeluși, așa cum se găsesc și pe DVD-uri cu eticheta „educativ“. S-ar părea că am ajuns în raiul televiziunii pentru copii, fiindcă ideea, relativ nouă pe piața globală, datează din 2003 și se datorează unei israeliene, pe nume Maya Talit, care și-a dorit, împreună cu familia ei, un canal pentru preșcolari. A început să gîndească grila pe vremea cînd era însărcinată și postul a prins viteză în 2007, cînd a fost achiziționat de Fox Corporation a lui Rupert Murdoch. În momentul de față, totul pare în regulă, fiindcă Baby TV se difuzează în peste 100 de țări și se transmite în 18 limbi.

Contraargumentul îl găsim, însă, în Franța. Conseil Supérieur de l’Audiovisuel, CNA-ul franțuzesc, a interzis în 2008 crearea, în Franța, a programelor pentru copii cu vîrste mai mici de 3 ani, ceea ce înseamnă că Baby TV și BabyFirst TV trebuiau difuzate cu un avertisment referitor la problemele pe care le pot cauza.

Diferite asociații cu prestigiu științific și social se opun televiziunii pentru copii din diferite motive. Trecem din nou peste caracterul educativ al programelor, fiindcă interesantă e discuția despre mesajele publicitare. Există grupuri de presiune care își doresc interzicerea reclamelor pentru copii, care e lege în unele țări, în timp ce, la noi, e limitată doar folosirea copiilor în reclame. Un prim și previzibil motiv e acela evident că preșcolarii, și chiar școlarii, nu au discernămîntul necesar pentru a interpreta ca atare mesajele promoționale, iar aici adulții pot contribui cu explicații referitoare la marke­ting și advertising, chiar în prezența unor astfel de reclame. Există însă și o problemă a mesajelor nepromoționale, dar cu încărcătură etică sau ideologică.

Acum cîțiva ani, mi-am surprins copilul de vreo cinci ani dondănind ceva despre Romeo și dragostea care nu aduce fericirea, pe care, în schimb, banii o aduc. Habar n-aveam de unde știa de Romeo al lui Shakespeare și proverbe cu bani și fericire, dar dumneavoastră s-ar putea să știți: reclama aceea amuzantă, pe care nu reușesc să o regăsesc. Era polemic-amuzantă, o glumă reușită, chiar, dar numai dacă ai citit Shakespeare sau măcar știi despre Romeo și Julieta dintr-o sursă intermediară. Fără Shakespeare, mesajul era simplu, consumist la modul exagerat și chiar filozofic, atîta cît poate fi consumul ca panaceu o filozofie.

Nu trebuie să fii specialist în științe cognitive ca să știi că pauzele de publicitate sînt unul din segmentele preferate ale copiilor sub 7-8 ani, în programele TV, fiindcă duratele de 30 de secunde ale reclamelor și caracterul lor bombastic-colorat sînt perfecte pentru attention span-ul și preferințele acelorași. Posibil, o oră de TV fără reclame e mult mai bună – sau mai puțin rea – decît o oră de TV cu 12 minute de reclamă, cît prevăd reglementările din România. Dar se mai uită copiii la ea?

Desigur, un articol de gazetă nu poate conține nici toate datele problemei, nici toate răspunsurile. Tot ceea ce am înșirat mai sus nu a avut decît scopul de a vă convinge, dacă era cazul, că problema există. Și că soluțiile ei sînt, în mare măsură, la adult.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.