Visuri la cheie: prima casă a doua oară

Publicat în Dilema Veche nr. 670 din 22-28 decembrie 2016
Visuri la cheie: prima casă a doua oară jpeg

După rateul Supraviețuitorul, e­mi­­siu­nea Visuri la cheie, în ca­re Dra­­goș Bu­cur ca­do­ri­seș­te românii cu lu­­crări de re­a­me­najare a propriilor locuințe, a devenit hitul toamnei la PRO TV. S-a spus despre ea că e la­cri­mo­genă, dar e bine fil­mată și per­sonajele sînt mai au­ten­tice decît în alte reality show-uri. Și to­tuși, pe lîngă aceste calități mai are nevoie de ceva pentru a deveni un succes. Iar a­cel ceva merită o discuție de Dilema veche.

Româna colocvială e o limbă ciudată, într-o cultură în care autoritățile – cel puțin instituționale – sînt obsedate de normă și iau decizii uneori retrograde, ca revenirea Academiei la inconsecventa regulă a lui â din a, care s-a petrecut în 1993. Există în registrul familiar expresii și utilizări ale cuvintelor care ascund o întreagă istorie și nu e de mirare că idealul material întins pe o viață al românului de pe vremuri era compus din două anacronisme lingvistice: azi uitatul mașină mică, opusă ratei, mașinii mari care căra muncitorimea către noi realizări pe vremea comunismului, și casă. Dar cum anume casă? Păi, ați spus vreodată așa apartamentului în care ați locuit? Dacă da, știți bine că nu sînteți singuri. Comunismul a însemnat o mutație demografică de aproximativ 25% din populația României de la sat la oraș, drept care nou-veniții – la care s-au adăugat, probabil, cei izgoniți la bloc din case burgheze demolate sau naționalizate – au luat după ei numele locului în care trăiau și l-au aplicat anacronic apartamentului.

Comunismul ne-a pus să ne petrecem viața în cutii de chibrituri, dar ni le-a dat nouă, ca unică proprietate admisă alături de aspiraționala mașină mică, cealaltă perturbare lingvistică. Nu am găsit date precise despre modul cum și-au rezolvat relativ puținii chiriași la stat din vremea comunismului problema după 1990, dar cu siguranță mulți au cumpărat de la același stat apartamentul respectiv. Așa am ajuns, prin 2014, să fim în proporție de 96,1% proprietarii locuințelor noastre. Eurostat-ul de la vremea respectivă, care conținea acest procent, spunea că media europeană e de vreo 70%.

Între timp, guvernarea Convenției, cu a sa restitutio in integrum, crease premisele maniei imobiliare de după anul 2000, în care o mulțime de terenuri agricole au fost vîrîte-n intravilan, împărțite în loturi, iar pe ele s-au construit case, de data asta în sensul propriu. Criza de după 2008 a fost adesea o catastrofă pentru cei care au vrut și au obținut așa ceva, dar de pe urma acestei istorii ne-am ales cu încă un anacronism: casă pe pămînt, la fel cum azi ai spune sticlă de sticlă. Ceea ce, în paranteză, e mult mai scuzabil, fiindcă româna n-are decît o abstracțiune, recipient, pentru sticla de plastic, în timp ce apartament sau locuință sînt sinonime acceptabile pentru sensul anacronic al casei. Acesta e însă atît de bine înșurubat în mentalul colectiv, încît autoritățile și băncile folosesc acum „Prima casă“ pentru numele programului care te ajută să-ți iei, la începutul vieții, un apartament – cel puțin în marea majoritate a cazurilor.

Visuri la cheie e o emisiune care a venit exact pe acest gen de tensiune mentală în care trăim: sentimentul exacerbat al proprietății, cuplat cu ideea evidentă că e ceva în neregulă cu proprietatea ta: ca număr de metri pătrați, din punctul de vedere al confortului, al esteticii. E un format de import (Extreme Makeover: Home Edition, creat de Endemol pentru ABC), dar varianta românească este o sublimare pe ecran perfectă pentru pulsiunea colectivă profundă pe care am descris-o mai sus. E mai puțin un format TV în succesiunea altor formate TV, cît o alegere inteligentă și/sau norocoasă, cvasi-singulară, pe care putem s-o punem în șirul altor evenimente, pornind de la casa disfuncțională lăsată de comunism, care trebuie desigur îmbunătățită. Am avut, în 15 ani, mania spartului de pereți și a reconfigurării casei, mania termopanelor (cu sora ei mai provincială, mania balcoanelor închise cu geamuri de autobuz), apoi reabilitările de fațadă (mai degrabă termice decît estetice) cu care primarii au sperat și uneori au reușit să cucerească voturi pe drept sau oneros. Nu e de mirare că lîngă politicieni a venit televiziunea, ca să ceară și ea voturile publicului.

Cu siguranță, s-ar impune un format auto care să se refere la orice altceva decît la intangibilele statistic mașini de 25.000 de euro, mai terre-à-terre, în aria de aspirații realiste ale românului care oscilează între un Logan nou și ieftin și un second hand riscant prin uzură, dar mai performant. Ca dovadă și popularitatea site urilor de mașini așa zis rulate. La fel cum primarul care ar face și-ar drege ceva legat de Programul Rabla și altele asemenea ar duce-o foarte bine. Nu trebuie să te uiți mai departe de domeniul sănătate, care a explodat în lunga succesiune de investigații jurnalistice (odioase, dar solide și necesare, de altfel). Și el are toate datele pentru a fi transformat într-un reality de televiziune major. Dar, la gradul de competență din televiziunile românești, s-ar putea să ne mai plimbăm încă multă vreme printre talent show-uri în exces și flop-uri celebre ca Supraviețuitorul sau KidSing.

Așa că vom rămîne, pentru moment, doar cu Visuri la cheie, care, după ce-am spus ceea ce-am spus mai sus, s-ar putea numi foarte bine „Prima casă a doua oară“. Se cheamă însă foarte bine și în prezent, fiindcă ascunde o subtilitate lingvistică, visuri în loc de mai răspînditul vise. Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic din 2005 spune că primul cuvînt desemnează aspirațiile abstracte, iar al doilea, activitatea din timpul somnului, dar mă îndoiesc că vorbitorii curenți de română fac această distincție. Eu știam doar că la Eminescu erau numai visuri și stau și mă-ntreb ce cuvînt folosesc traducătorii lui Freud, pentru care toate visele sînt visuri. Dacă e să insistăm cu asta, problema, cu televiziunea, e că ne vinde vise în chip de visuri, cu undele alfa pe care ni le induce. Dar emisiunea lui Dragoș Bucur ni le dă chiar la cheie, atunci cînd ni le dorim și așa cum ni le dorim.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.