Barba și peremptoriul

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

De curînd, trecînd prin zona Romană-Amzei, am văzut, cum poate ați văzut și dumneavoastră, o barbă mare, publicitară și spilcuită, lățită pe un mash gigantic care promova – sau promovează încă? – nu mai știu exact ce brand. Atît de mare, publicitară, spilcuită și lățită, încît își anihila posesorul, atacînd în trecere și concepte ca masculinitatea. E deci cazul de puțină barbologie.

Trebuie să vă spun că o barbă ca aia n-am văzut niciodată în realitate, decît acum vreun an sau doi, la un Festival al Bărboșilor, care s-a dovedit a fi un soi de stalkereală reciprocă între o duzină de personaje cu păr pe față, la o terasă de prin Amzei. Imensă la proporțiile mash-ului publicitar, barba de felul ăsta e mare și în economia unei fețe reale. Pe deasupra, pufoasă, lucind de curățenie și fasonată într-o formă care aduce – mai mult sau mai puțin, după caz – cu o flacără cu capul în jos, eventual terminată cu un spic legat în fundiță. Plus niște flori, reale sau existente doar în capul meu, în stadiul de rețea de micro-coșmaruri parfumate, în culori pastel.

Probabil, și pe dumneavoastră vă bîntuie peremptoriul acestei bărbi generice și știți că, una peste alta, în realitate există doar în poze publicitare sau la oameni care fac din propriul păr o operă de artă. Barba asta e tot ce poate fi mai opus unei bărbi-pe-bune, un lucru care ți-a crescut pe față mai în legea lui și e păstrat și întreținut cu mijloace normale de igienă și fasonare estetică, și nu mai mult. La acest punct, dumneavoastră, toți bărboșii care citiți acest articol – și fiindcă e vorba de Dilema veche, sînteți probabil destui încît să abordăm problema –, începeți să vă simțiți vag cu musca pe căciulă. Sau, mai bine zis, cu părul pe față. Știu asta fiindcă după ce m-am întîlnit cu barba aia de pe zid am ajuns într-un loc în care era o altă barbă, a lui Raymond Bobar, art director la Decît o revistă și în alte locuri. La o cafea, i-am expus epifania mea anterioară și cred că lipsa mea de tact și avantajul lui de păr l-au expus unei fîstîceli. Sper că nu se supără că povestesc toate astea fără să-i fi cerut voie, dar am ținut să subliniez apăsat că el, unul, are o barbă normală, neperemptorie și neepifanică, la care omul a reflectat: „Dom’le, cînd m-am întors din Anglia, m-am întrebat ce naiba s-a întîmplat. Toți aveau barbă pe stradă.“

Barba se întoarce, prin urmare, inclusiv la noi, în România. Festivalul ăla la care am fost era ridicol, dar generația spontanee pe care a remarcat-o Bobar după un sejur mai lung în Anglia și mash-ul ăla cît un zid sînt chestii serioase. De fapt, e un trend parțial subsumat lumbersexual-ului, genul ăla de bărbat care lasă baltă cremurile și farafastîcurile predecesorului său metrosexual, pentru a se deghiza într-un soi de lumberjack (tăietor de lemne) urban, cu cizme, cămașă cadrilată, jeanși bățoși și, ei bine, barbă. Despre lumbersexuali s-a spus că reprezintă o reafirmare a masculinității, după momentul anterior, metro, dar chestia asta nu a ieșit tocmai cum trebuie; ca dovadă, o referință doctă pe care am găsit-o într-un articol din Cosmopolitan, ediția globală, prin 2014. „Oare te întîlnești cu un lumbersexual? E timpul să afli!“, reflecta acolo o doamnă pe nume Lane Moore, într-un scurt articol. După care enumera o serie de indicii gen „bărbat capabil să-ți construiască singur un bufet de bucătărie în loc să te ajute să-l aduci de la IKEA, care pe deasupra își crește propriul busuioc“. Dar, dacă cititoarea generică de Cosmo n-a avut nimic clar în cap cînd a dat de creatura asta, cum pare Lane Moore să sugereze, e clar că masculinitatea n‑a fost afirmată chiar atît de plenar.

E ceva care scîrțîie în ducerea la consecințe extreme, cantitative și calitative, a bărbii. Mai mare, mai bine tăiată și mai evidentă, ea devine mai puțin decît o barbă mai mică, mai prost tăiată și mai puțin peremptorie. Trec peste faptul că nu poți fi lumbersexual cu toată lumea comportîndu-te cu totul metrosexual cu propria-ți barbă, fiindcă mai important e faptul că genul ăsta de golire de sensuri se întîmplă în industrii ca a publicității, care preiau trend-uri și imagini din underground pentru a le transforma în pseudo-fetișuri de mainstream. Sau pe meleaguri ca ale noastre, unde lucrurile se întîmplă mereu două sute de ani mai tîrziu, ca-n bancul cu Ceaușescu și sfîrșitul lumii. În locuri și timpuri de felul ăsta, orice poveste socio-antropo-etc. precum recrudescența bărbii e inevitabil postmodernă. Chiar cînd se vrea un moment de afirmare, ajunge inevitabil să-și nege premisele. Fiindcă, la noi, ele, premisele, sînt mereu ceva volatil și multiplu.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Razboi in Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării jpg
Ritmul infernal al contraofensivei Kievului, un coșmar pentru ruși VIDEO
Modul excepțional în care a funcționat ofensiva ucraineană a permis trupelor Kievului să recucerească Lîman, un nod strategic de transport din nord-estul provinciei Donețk.
Laurențiu Reghecampf și Anamaria Prodan
Bătaia Anamaria Prodan-Laurențiu Reghecampf: a venit decizia. N-au voie nici să se sune
Laurenţiu Reghecampf şi Anamaria Prodan au cerut ordin de restricţie unul împotriva celuilalt după scandalul de vineri, 23 septembrie, care s-a lăsat cu răni grave în cazul amândurora. Judecătoria Buftea a judecat cererile formulate de cei doi soţi, și a fost formulată sentinţa.
Oamenii legii au întocmit un dosar penal pentru loviri şi alte violenţe după ce au văzut imaginile. Captură filmuleț Facebook
Bătaie pe stradă între două eleve din Găești. Băieții au asistat pasivi VIDEO
A fost scandal în Găești, între două fete, eleve la Colegiul Național Vladimir Streinu. Cele două s-au bătut mai ceva ca într-un ring de box. S-au lovit cu pumnii, palmele, picioarele și s-au tras de păr.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia