Fantoma lui Castro. Pe Facebook

Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Fantoma lui Castro  Pe Facebook jpeg

O fantomă a bîntuit pe Facebook-ul românesc săptămîna trecută: cea a lui Fidel Castro. Polemica iscată aici de moartea lui a fost mult mai interesantă decît necrologurile de profesie din presa anglo-americană, majoritatea scrise convențional și cu o aspirație către echilibru care le ucide sensul ultim. Dar ce spune asta despre felul cum sîntem și cum gîndim? Probabil și la dumneavoastră a ajuns la fel: unii îl cred pe Castro un fel de erou, alții – un tiran oribil. Evident, Fidel a avut atribute și o biografie care să acrediteze ambele idei, iar orice om cu cap lasă pe seama istoriei și a istoricilor judecata finală în privința lui, nu că peste 50 de ani Castro va fi rezumabil la un enunț de o frază, încheiat cu „bun“ sau „rău“. Mai interesant e cine ce crede, mai ales că oamenii cu păreri despre Castro de pe Facebook nu sînt din clasa celor interesați exclusiv de citate ale lui Tony Poptămaș, ci, dimpotrivă, preocupați de lucruri mai puțin populare în fundătura numită România, ca politica externă sau comunismul mondial. Aici, lucrurile se împart destul de bine după vîrstă. Cei care-l detestă pe Fidel au simțit, de regulă, comunismul pe pielea lor, la fel cum cubanezii care s-au bucurat la Miami de moartea lui Fidel l-au simțit și ei pe acesta pe pielea proprie. De cealaltă parte, tinerii, mai concesivi în privința stîngii, cum îi știm, tind să vadă în Castro ipostaza mult mai romantică, revoluționară, potențată nu numai de imagine, ci și de longevitatea remarcabilă, atît politică, cît și personală, care l-au pus în poziția de David al unui Goliat tot mai detestat în ultima vreme, America ajunsă pe mîna lui Trump.

Dacă motivele celor care îl resping pe Castro sînt ușor de rezumat și atestate istoric, de la gropi comune la înfometare, prostituție și droguri, un inventar al motivelor celeilalte părți e mai interesant. Imaginea lui Castro e construită în primul rînd din atribute vizuale, dintre care barba, ținuta militară și havana sînt primele care vin în minte. Atributele au fost repetate cu o obstinație care te face să crezi că Fidel a vrut nu să l ucidă, ci să-l moștenească în efigie pe al său confrate mort de tînăr Che Guevara, pînă la punctul la care Google îi confundă pe cei doi, dacă le cauți pozele. Imaginea cultivată îndelung de Castro se asortează cu primii ani de insurgent romantic, cel puțin în percepție. E drept, dacă îți petreci destul timp cu căutările, vezi că pe la începutul anilor ’50, cînd își începea, ca student la Drept, cariera politică, apărea în fotografii (inclusiv una de la poliție) ca un purtător de mustață burghez. Dacă e s-o luăm așa, șirul percepțiilor create culminează cu un neverosimil interviu despre… havane al lui Castro, din 1994, cînd acesta poza cu dichis pentru coperta unei reviste pe nume Cigar Aficionado, ținînd pofticios o havană sub nas, deși se lăsase de fumat cu opt ani înainte, la vîrsta de 60 de ani. Cu alte cuvinte, chiar dacă i-a supraviețuit vreme de 30 de ani propriei țigări, aceasta se răzbună pe posesor în posteritate.

Am putea aminti și discursurile energice de cîte patru ore sau, de pildă, faptul că ziarul oficial al Partidului Comunist Cubanez s-a numit dintotdeauna Grandma, adică Bunicuța, după numele iahtului pe care Castro începea revoluția din ’56. Cum sună asta într-un fost lagăr socialist pe vremuri îngropat în scorțoase clone ale Iskrei rusești, printre care Scînteia noastră? În orice caz, mult mai contemporan, fiindcă se revendică de la o tradiție cu peste o sută de ani mai recentă decît zicerea „Din scînteie va izbucni flacăra“, a unui oarecare Aleksandr Odoevski, poet rus răposat în 1839. Ceea ce ne duce cu gîndul la faptul că Fidel a întruchipat o variantă heterodoxă, senzuală a marxism-leninismului, a cărui chintesență e de regulă liderul venerabil, asexuat pînă la reprimare, statutar. Asta, pînă la punctul la care The Observer își începe necrologul cu constatarea că e „omul care a făcut revoluțiile să fie sexy“ și Amazon vinde slipi de damă Fidel.

Despre imaginea lui Castro și felul cum acesta și-a cultivat-o se pot scrie cărți întregi. Dar, ca să ne întoarcem înapoi la polemica de pe Facebook care a ținut loc de necrolog al lui Castro, reiese că în ea se confruntă două tipuri de percepție: cea prin imagine, pro, cu cea prin analogie, contra. Dacă prima poate fi suspectată de superficialitate, fiindcă e mediată și emoțională, cea de-a doua poate fi suspectată de generalizare nejustificată. Fiindcă prea puțini dintre alergicii la Fidel au gustat ei înșiși din comunismul acestuia. Eu, unul, îmi amintesc numai de savoarea mentolată a bomboanelor cubaneze de la Casa de Comenzi. Pînă la urmă, nimic nou sub soare, fie acesta și virtual: tinerețea e superficială, iar bătrînețea – imbecilizată de propriile experiențe. Totuși, sosul mediatic în care ne bălăcim în ultima vreme expune și bătrînii la greșelile tinerilor. De remarcat consternarea pe care a stîr-nit-o pe Facebook-ul de limbă română declarația unui sexagenar pe nume Jean Claude Juncker, care l-a numit pe Castro „un erou pentru mulți“. Premierul-dandy al Canadei, Justin Trudeau, în vîrstă de numai 44 de ani, poate fi expediat nu numai ca tînăr, ci și ca obsedat de imagine care admiră în secret felul foarte diferit, dar foarte coerent în care s-a construit Castro. Faptul că un conservator european comite aceeași gafă la 62 de ani arată însă că, pe net – sau oricum în contextul global în care tindem să avem păreri despre lucruri foarte departe de noi –,
greșelile tinereții riscă să se extindă și asupra bătrîneții. 

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Foto: adevarul.ro

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Soldati ucrainieni pe frontul din Herson FOTO profimedia 0675801159 jpg
Separatist pro-rus din Herson, după ce Ucraina a spart linia frontului: Nu intrați în panică VIDEO
Kirill Stremousov, șeful adjunct al autorității impuse de Rusia în Herson, a spus într-o înregistrare video că „totul este sub control în direcția Herson”, confirmând totuși că forțele ucrainene au spart linia frontului.
Mangia2 jpg
Devis Mangia, hărțuire sexuală și la Craiova: „Se masturba de față cu fiul meu!“
Ies la iveală detalii șocante despre comportamentul antrenorului italian, aflat în mijlocul unui scandal monstru, în Malta.
facturi
Facturi mai mici la curent și gaze: 15 sfaturi practice de la specialiști
Românii își pot reduce facturile la energie electrică și gaze naturale dacă aplică 15 recomandări de economisire a energiei, ce pot fi puse în practică la nivel individual și instituțional.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia