Internetul, de la utopie la colivie

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv jpeg

În percepția generală, calculatorul și acel sos adictiv în care se bălăcește, Internetul, sînt un echivalent contemporan al Lămpii lui Ilici. Totuși, la fel cum nici calculatorul nu mai e calculator în ultima vreme, ci mobil sau tabletă, nici Internetul nu mai e ce-a fost. Consumul de online diferă tot mai tare de utopia științifică pe care și-a dorit-o „Părintele WWW”, Tim Berners-Lee. Și dacă tot consumăm din ce în ce mai mult, e bine să știm ce și al cui e.

Într-un cătun dintr-o zonă prea puțin populată a Americii Centrale, în care nici măcar celularele nu sînt la ele acasă, sătenii fac coadă la o cabină telefonică: poți vorbi la prețuri de nimic, chiar  și în străinătate. Nu, cabina nu e subvenționată de stat, ci are un telefon care merge prin Internet, altfel zis VoIP (voice-over-IP). Sună pretențios, dar dacă spun Skype, v-ați lămurit despre ce e vorba: cătunul respectiv e conectat. Totuși, cîți dintre locuitorii lui merg pe Wikipedia, își fac cercetarea pentru doctorat sau se informează din mai multe surse, cu competență media, asupra trebilor politice din țara lor? Prea puțini.

Povestea sună exotic, dar să ne uităm spre o zonă săracă a României, în care părinții rămași acasă vorbesc cu copiii aflați la muncă în Spania sau Marea Britanie: pentru ei, Internetul e tot Skype. Îl accesează, probabil, de la un calculator de birou, uzat moral, o tabletă ieftină sau un laptop la fel. Știu să-l deschidă, să lanseze Skype-ul, să-l închidă și să închidă la loc și calculatorul sau tableta. Dacă-i scoți din ritual, se rătăcesc. Singurul motiv pentru care am plasat povestea de mai sus în America Centrală e că ea mi-a fost relatată ca atare de o expertă din Guatemala, acum vreo doi ani, la o întrunire media din Budapesta.

Skype-ul e Internet, dar nu e World Wide Web. Probabil, știți că Web-ul e nu un termen mai pretențios și un pic perimat pentru același Internet, ci un domeniu particular al acestuia. Adică un set de standarde care ajută calculatoarele – și deci utilizatorii – să comunice între ele, prin intermediul Firefox, al Google Chrome sau Internet Explorer, deci al unui browser.

Cu siguranță, Internetul – sau Web-ul – accesat în acest mod vă e foarte familiar. Dar în ce măsură credeți că se mai intră astfel online? În 2010, un articol din Wired al lui Chris Anderson, autorul lui Long Tail, făcea vîlvă titrînd: „Web-ul a murit. Trăiască Internetul!”. La vremea respectivă, consumul de Internet prin browser scăzuse pe la 23%, de la peste 50%, în anul 2000, în detrimentul video-ului și al traficului de tip peer-to-peer (download ilegal, mai ales).

Dar de ce e atît de importantă diferența dintre Web și Internet? Pentru că Web-ul a fost construit, de Tim Berners-Lee, pe principiul neutralității tehnologice. Adică e astfel gîndit încît să vezi același lucru și pe un Mac cu Safari, și pe o tabletă de 10 inchi cu Android, în browser-ul fără nume al acestui sistem (se cheamă Android Browser, apropo). Știu, veți spune că site-urile contemporane arată altfel pe un ecran de dimensiuni mici, dar și asta se întîmplă la modul neutru – pe iPhone și pe un Blackberry contemporan, să zicem. Web-ul – și în general Internetul, în intenția creatorilor lor, savanți cu preocupări teoretice – ar trebui să fie o invenție revelatoare cultural, pusă la dispoziția întregii umanități conectate, cam 45% din populația lumii, în momentul de față. Problema e că această viziune utopică a început să dispară și, odată cu ea, se micșorează și beneficiile culturale.

Cum s-au schimbat lucrurile din 2010 în 2015? Nu am găsit statistici identice cu cele citate de Wired acum cinci ani, dar știți că mobilul cu conexiune de date e în ultima vreme la putere, iar asta schimbă fundamental lucrurile: ca și cabina cu Skype din America Latină, îți dă un alt fel de Internet. În România, ANCOM contabiliza, la sfîrșitul lui 2014, 12 milioane de conexiuni mobile și numai 4 milioane de conexiuni fixe, pentru broadband (iar „banda îngustă” e istorie). E drept, o minoritate a utilizatorilor de 3 sau 4G se conectează la calculator prin aceste tehnologii, mai ales prin cunoscutele stick-uri de Internet. Dar, grosso modo, la noi Internetul mobil are o penetrare de 60%, față de numai 20% cel fix. Și a crescut cu 12% din 2013, față de cel fix, care a crescut doar cu 6%.

Și în acest caz, ce se consumă pe mobil? ANCOM nu ne spune, în schimb o face Nielsen, pentru piața americană. Cît timp își petreceau utilizatorii de smartphone din America în browser și cît conectați la un alt tip de Internet, la sfîrșitul lui 2013? Numai 11%, față de 89%, alte activități online. Consumatorul român sau global de Internet mobil nu are nici un motiv să aibă un alt comportament, chiar dacă cifrele pot fi puțin diferite.

Pînă acum, am aflat că Internetul nu mai înseamnă Web/browser în general, iar pe mobil e mai rău – de regulă, faci cam orice altceva decît să intri în Safari sau Chrome. Iar lucrurile s-au schimbat fundamental din 2007, cînd Steve Jobs a lansat revoluționarul iPhone, o mașinărie scumpă și dezirabilă care a devenit în timp un fel de adjuvant cibernetic indispensabil, pentru omenirea educată. Din octombrie 2008, Google, Samsung, HTC, Motorola și toți ceilalți fabricanți de hardware au intrat în competiție cu „vizionarul Steve”, cu mai popularele telefoane bazate pe Android. Și iPhone-ul lui Jobs, și terminalele Android se bazează pe un ecosistem cu posibilități infinite, dar în același timp restrictiv: magazinul de aplicații, adică iOS App Store sau Google Play. De la Flipboard la Facebook, app-urile de mobil sînt Internet, dar simțitor altceva decît Web. E drept, ecranul mobilului arată la fel, ba chiar mai bine decît atunci cînd deschizi o pagină în browser, dar conformitatea de standarde nu mai înseamnă și neutralitate în acest caz. Dacă deschizi aplicația de Facebook pe iPhone, ești captiv în același timp în ecosistemul Facebook și în cel al Apple. Ți-ai dat seama de asta atunci cînd ai accesat link-uri pe Facebook și paginile s-au deschis tot în aplicație, și nu în browser-ul telefonului. Ceea ce înseamnă, grosso modo, că Facebook deturnează către el însuși traficul altora. Mamele dintr-un sat românesc, care vorbesc cu copiii plecați în Spania pe Skype, au învățat să îl folosească; întrebați-le și, la fel cum pentru noi diferența dintre Web și Internet e subtilă, la fel e pentru ele și aceea dintre Facebook și același Internet.

Ne cultivăm, luminăm, informăm de pe Facebook-ul lui Mark Zuckerberg? Într-o oarecare măsură, da, deși categoria în care se află această rețea nu ne lasă să avem dubii asupra utilizării primare: „de socializare”. Facebook e o companie extrem de bogată și populară, dar faptul că o entitate privată tinde să se substituie viziunii altruiste și culturale a creatorilor Internetului e de luat în seamă. Scandalurile referitoare la date private care apar recurent sînt un simptom concludent.

Facebook are în ultima vreme o rată de adopție mare la utilizatorii trecuți de prima tinerețe, cei pentru care „e Internetul”, dar tinde să se plafoneze, fiindcă numărul de abonați se apropie de cel al cetățenilor conectați. Mai există ceva după el? Da, iar acest ceva nu e, nici el, utopie științifică. Pew Internet Project spune că, în SUA, utilizatorii de aplicații de messaging apps au ajuns la 36% din total, cu o adopție crescută în rîndul (foarte) tinerilor. Cu alte cuvinte, tot mai mult din Internet înseamnă chat pe mobil, socializare 1:1, chiar dacă atari aplicații permit și crearea de grupuri. Ne-am lovit de asta atunci cînd copiii noștri puberi au început să se roage de noi să le instalăm Whatsapp. Snapchat e o altă invenție foarte populară din aceeași clasă, iar Vine sau Instagram au o componentă vizuală puternică, dar interacțiunea de pe ele nu se poate clasifica nici ea ca „unul contra mulți”. Și nici nu seamănă cu utopia cultural-tehnologică luminoasă a lui Tim Berners-Lee, pe care l-am tot pomenit fiindcă vine la București pe 12 noiembrie.

Probabil, în conferința pe care o va susține, va pleda, așa cum a tot făcut-o în ultimii ani, în favoarea neutralității Internetului. La tot ce am spus mai sus, vă e clar de ce. Senzația de claustrofobie pe care o ai după o jumătate de oră petrecută cu ochii în mobil e justificată: Internetul nu mai e Lampa lui Ilici, ci colivia lui Steve. Și a lui Zuckerberg.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Un bărbat din Cluj care visa să construiască o cabană a rămas fără bani: Cu ce sumă au dispărut meseriașii
Indivizii i-ar fi promis bărbatului că pot să-i construiască o cabană. După ce au primit banii, aceștia s-au făcut nevăzuți.
image
Victoria lui Putin pare posibilă pentru prima dată de când a declanșat războiul în Ucraina
Pentru prima dată de când Vladimir Putin a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022, pare că e posibil să obțină o victorie, scrie The Economist.
image
Ce efecte pot avea suplimentele cu magneziu asupra somnului
Magneziul este un mineral care se găsește în mod natural în organism și susține diverse funcții vitale, cum ar fi sistemul cardiovascular, regenerarea musculară și producerea de energie. Magneziul susține, de asemenea, procesul de relaxare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic