Cinema la tine acasă

Publicat în Dilema Veche nr. 666 din 24-30 noiembrie 2016
Cinema la tine acasă jpeg

Mai degrabă din motive de timp decît de buget, sala de cinema e o experiență pe care ne-o permitem cam o dată pe săptămînă. Pentru restul serilor ne rămîne bătrînul televizor. Dacă ești cinefil adevărat, s-ar putea să te intereseze în ajun de sărbători o serie de îmbunătățiri care ameliorează substanțial experiența spectatorului, chiar și acasă. De curînd, am făcut cadou cuiva un DVD-player destul de puțin folosit, pe care îl țineam într-un dulap de mai bine de un an fiindcă îmi dădusem seama că, pur și simplu, nu ne mai uităm la filme pe DVD, deși aveam o mică colecție asamblată acum nu foarte mulți ani, destul de trudnic, din rarități culese de pe la Virgin Londra sau HMV Berlin. Numărul de ștechere și de fire care se îngrămădeau în spatele televizorului făceau player-ul respectiv superfluu, așa că l-am îngrămădit în dulap și am copiat pe hard disk-uri DVD-urile respective, pentru cazul în care am vrea să le revedem, dar și ca să avem o copie de siguranță.

● Abonament la servicii de video-on-demand. BluRay-ul, succesorul DVD-player-ului, e oarecum o tehnologie de tranziție, nu fiindcă nu s-ar vedea bine sau fiindcă o colecție fizică de discuri ar fi neapărat încomodă. În România, problema e numărul mic de titluri disponibile în magazin, mai mult din categoria succese hollywoodiene. Comparativ, abonamentele la Netflix, HBOGO, Voyo sau alte servicii asemănătoare reprezintă o alternativă decentă la piraterie și o experiență de vizionare adesea fără cusur. E drept, nici acolo nu găsești „tot“, dar dacă Netflix-ului i s-a reproșat faptul că are numai în jur de 5000 de titluri de lungmetraj disponibile în România, să ne întrebăm în ce magazin fizic s-ar putea găsi atîtea.

● Sistem surround. De ceva vreme, nu mai e doar un răsfăț pentru audiofili, fiindcă sunetul de acest tip e cvasigeneralizat la filmele noi. Iar sunetul surround vine la tine nu numai pe DVD sau BluRay, ci și prin serviciile video-on-demand și, mai nou, există canale de film HD care spun că transmit la fel – chiar dacă n-am verificat care dintre cabliști preiau sunetul ca atare. Sunetul surround „se aude mai bine“ nu numai fiindcă e surround, ci și fiindcă echivalentul lui stereo e o aproximație a celui conceput inițial pentru cinci canale normale și unul de bas. Există o singură limitare a sistemelor 5.1: dacă ești și meloman, reține că sînt concepute pentru filme și, eventual, jocuri, și nu neapărat pentru muzică, pentru care sistemele stereo sînt mai la locul lor. În rest, criteriile de alegere a unei mărci anume depind de buget, proporțional cu calitatea. Care, apropo, nu e deloc același lucru cu puterea maximă.

● Căști și ecran Oled. Dar dacă nu e televizor, ci tabletă? O pereche de căști bune crește substanțial potențialul imersiv al filmului. Știi probabil că ascultătorii pretențioși s-au întors, de la o vreme, la cele care acoperă cu totul urechea, în defavoarea așa-numitelor „earbuds“. E adevărat că sunetul lor e de regulă mai bun, la fel ca și izolarea față de zgomotul ambiental, dar există și aici o capcană: majoritatea căștilor „mari“, zise și „over-ear“, care se găsesc în magazinele generaliste, sînt construite pentru un răspuns ridicat în zona de bași, potrivit cu muzica de topuri. Dacă vrei o redare mai potolită – oricum, a te uita la un film e altceva –, studiază pe net oferta din magazinele românești și citește evaluările specialiștilor și ale utilizatorilor. În privința ecranului de tabletă, mai importante decît dimensiunile sînt rezoluția și alte calități. Aici cuvîntul-cheie e „OLED“, tehnologie promovată de Samsung și Huawei, care e adoptată de tot mai mulți fabricanți. Se spune că și Apple, care în prezent oferă ceva asemănător, pe nume „Retina“, ar putea să o adopte.

● Dongle. Nu am găsit un nume românesc pentru minicalculatorul de dimensiunile unui breloc mai mare sau ale unei lanterne mai mici, care poate fi introdus într-un port HDMI, pentru a permite redarea din calculator sau mobil, pentru fișiere stocate local sau pornite de pe YouTube, Netflix și altele. Google Chromecast, Roku sau Amazon Fire Stick sînt principalele opțiuni. Apple TV, care nu e un „dongle“, ci o cutie, face cam aceleași lucruri. De ce ai avea nevoie de așa ceva? Vei vedea la subcapitolul „televizoare“. În orice caz, orice utilizator care poate citi instrucțiunile poate conecta un astfel de dispozitiv la televizor și calculator. Chromecast-ul costă mai puțin de 200 de lei în România și, în tandem cu Google Chrome sau diferite app-uri de mobil, redă pe televizor aproape orice. Pentru smartphone-urile și tabletele cu sisteme Android, integrarea e aproape totală, așa încît televizorul funcționează ca un al doilea display.

● Televizor/proiector. Rezoluția 4K, numărul de centimetri sau inci ai diagonalei și platforma de aplicații pe care le laudă fabricanții nu sînt cele mai importante caracteristici. În primul rînd, butada care circulă în limba engleză, „smart TV’s are dumb“ („televizoarele inteligente sînt bătute în cap“) e în mare parte reală, din cauza interfețelor greoaie și a lentorii cu care se mișcă. Odată ce ai dobîndit un Chromecast, îți va fi mult mai greu să rulezi Netflix direct din aplicația dedicată din televizor, inclusiv pentru faptul că smartphone-ul e o telecomandă mult mai inteligentă decît cea fără ecran, a televizorului – și asta explică recomandările anterioare. În privința rezoluției, e discutabil dacă într-un viitor de cîțiva ani, egal cu durata de viață a unui televizor, tehnologia 4K se va extinde într-o asemenea măsură încît să pui la lucru serios un astfel de ecran. HD-ul „full“ (1080p, în termeni tehnici) e o necesitate în momentul de față, chiar dacă majoritatea televiziunilor românești transmit încă în standard SD (cu o treaptă mai jos decît HD). În rest, vizionarea în 4K necesită dotări costisitoare și avangardiste. Dacă pînă acum am vorbit de televizoare cu LED-uri, cinefilii cu pretenții și spațiu de locuit mai vast încep să adopte în ultima vreme o tehnologie răspîndită mai degrabă pentru prezentări corporatiste, anume proiectoarele. Imaginea trimisă pe un ecran de regulă mai mare de 2 x 2 metri e mai odihnitoare decît cea radiată dintr-un ecran, fără să-și piardă caracteristicile. E drept, un proiector full HD costă cît un televizor bun și mai are nevoie de „ceva“ (TV tuner, calculator etc.) care să îi furnizeze semnalul, iar lampa are o durată de viață relativ limitată, dar e cea mai apropiată experiență de sala de cinema pe care ți-o poți imagina într-un living obișnuit.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.