Inventarul gadget-urilor răposate

Cîte din gadget-urile și dispozitivele electronice pe care le-am folosit de-a lungul anilor au dispărut din preajma noastră? Fiecare din obiectele din lista de mai jos e familiar, dar dacă tragi linie și aduni, concluziile sînt interesante.

● Nokia. Sinonimul mobilului în ultimul deceniu al secolului trecut, cel în care de altfel GSM-ul a prins viteză. Ne mai amintim și azi cu drag de „calul de povară“ 5510, de mai eleganta „Banană“ sau de prohibitivul Communicator, printre primele cu Internet care să merite acest nume. După 2000, compania a început să producă telefoane cu forme ciudate și, mai ales, a greșit rămînînd la așa-numitul Symbian, un sistem de operare proiectat pentru mobile cu funcții puține. A primit lovitura de grație de la iPhone, care a revoluționat lumea smartphone-urilor prin ecrane tactile. Nokia a vîndut în 2013 divizia de telefoane la Microsoft, ceea ce înseamnă că a scăpat de o gaură neagră financiară, iar compania fondată de Bill Gates s-a ales nu se știe exact cu ce.

Pentru nostalgici: Căutați pe Olx.ro sau Okazii.ro un 5110. Nu-l luați pe cel mai ieftin, fiindcă are bateria moartă. Cu 100-200 de lei puteți obține unul probabil OK.

● Blackberry. Mobilul pentru manageri, cu tastatură ca de calculator și serviciu de e-mail dedicat, foarte sigur. A încasat-o tot de la iPhone, dar și din cauza sistemului de operare care n-a mai făcut față cerințelor satisfăcute de un iOS sau Android. Blackberry continuă să existe fiindcă există oameni care pur și simplu nu se pot despărți de el, la fel cum sînt captivi în aplicațiile Microsoft Office. Seriile mai noi sînt mutante și includ facilitățile smartphone-urilor dominante.

Pentru nostalgici: Excentricii cu bani pot cheltui 1700 de lei pe un Passport, un telefon contemporan, puternic, dar care pe undeva arată ca și cum iPhone-ul n ar fi fost inventat. Marile atuuri sînt bateria interminabilă și tastatura fizică, la care poți cu adevărat scrie articole, ajutat și de sistemul foarte bun de autocorecție. Cu Internetul e mai ciudat, fiindcă paginile Web nu au fost gîndite pătrat, ca ecranul Passport-ului.

● Casetofonul și CD-ul. Primul a fost ucis de al doilea, care a fost ucis de mp3 și alte formate digitale, foarte la ele acasă în memoria calculatorului, a telefonului sau a mai orice altceva. De la casetofon la CD s-a petrecut o revoluție mai greu de sesizat azi, dar crucială, cea digitală, adică dispariția înregistrării și redării analogice. Care, de fapt, n-a dispărut, fiindcă are și azi fanii ei, mai ales sub forma discurilor de vinil. Dacă playerele de muzică cu CD sînt încă destul de frecvente în magazine, casetofoanele se găsesc rar și au mărci necunoscute, de lumea a treia.

Pentru nostalgici: Trecînd peste ideea la îndemînă cu picupul și discurile de vinil, există sisteme hi-fi mai costisitoare (dar pînă în 1000 de lei) care includ cam tot, de la casetofon la mp3. E mai mult de un capriciu dacă aveți o colecție de rarități pe casete. Caz în care ați putea fi interesați să copiați totul în calculator, unde se păstrează mai bine.

● DVD-ul. E și el încă răspîndit, la fel cum e CD-ul, dar nu e amenințat de formatele digitale stocate local – cel puțin dacă nu ne gîndim la filmele piratate, care afectează industria, dar nu total. Blu-ray-ul e oarecum o invenție de tranziție, cu rezoluție mai bună, dar adevăratul asalt asupra DVD-ului vine de la platformele de video-on-demand ca Netflix, care îți oferă mii de titluri pentru un abonament lunar, care costă cam cît un singur film pe DVD. Iar rezoluția la care poți da play online e mai bună decît a bătrînului disc care făcea furori de pe la sfîrșitul anilor ’90 comparativ cu VHS-ul ceaușist.

Pentru nostalgici: Probabil aveți încă DVD-uri în casă, așa că vă sugerăm ceva deloc nostalgic: copiați filmele pe calculator, la rezoluție bună, fiindcă DVD-urile au o durată de viață de 10-15 ani. S-ar putea să începeți să aveți surprize, la redare, cu cele mai vechi. Vă trebuie un calculator bun și răbdare, dar dacă sînteți cu adevărat cinefili, vă interesează. Sfatul se referă, bineînțeles, și la colecția de CD-uri.

● iPod-ul. Cu cel clasic, cu rotiță, Steve Jobs a dat lovitura în 2001, după revenirea în fruntea Apple. Compania îl mai vinde încă, dar a fost, ca să zicem așa, înghițit de iPhone, care îi include facilitățile, iar telefoanele cu Android sînt și ele la fel de bune pentru stocat/ascultat muzică. Merită pomenit mai ales raportat la strategia Apple, care și-a distrus singură produsul de succes prin inventarea mobilului cu touchscreen. A făcut-o conform dictonului lui Steve Jobs: „Canibalizați-vă singuri, ca să nu vă canibalizeze alții.“

Pentru nostalgici: Pe site-urile de second hand găsiți, de regulă la prețuri între 100 și 500 de lei, așa-numitul iPod clasic. Magia pe care o realizează acesta prin rotiță (clickwheel, mai precis) rezistă și inovației ulterioare numite ecran tactil. Atenție la baterie, totuși, s-ar putea să fie pe ducă.

● Cine se pregătește să moară? Cele trei mari trend-uri care au provocat decesele sau suferințele tehnologice de mai sus sînt digitalizarea audio și video, fișierele stocate local (pe calculator, player, telefon) și ecranele tactile. Dacă primul și ultimul rămîn, ca să zicem așa, în vigoare, stocarea locală se apropie de capătul drumului. Netflix spune ceva despre viitorul entertainment-ului prin faptul că filmele pe care le poți vedea acolo nu mai există ca atare la consumator, pe un hard disk sau o memorie SSD. La fel începe să se întîmple și cu muzica, care e tot mai des ascultată pe YouTube, în timp ce marile companii propun servicii ca Apple Music. Știți poate că toate acestea poartă numele de streaming și se leagă de răspîndirea așa-numitului cloud computing, în care fișierele și uneori programele se găsesc nu pe un dispozitiv local, ci „undeva“ pe Internet.

Dacă e vorba de așa-numitul hardware, se pregătesc să dispară sau să devină o nișă tehnologică alte două dispozitive cu nume familiar. Tableta, lansată tot de Apple cu tam-tam în 2010, stagnează ca vînzări în ultimii ani, din cauza așa-numitelor phablet-uri – telefoanele inteligente cu ecran mare, care oferă multe din ceea ce face o tabletă. Și, în fine, așa-numitul desktop, calculatorul de birou, cu unitate centrală, tastatură și monitor, nu mai e de cîțiva ani un hit de vînzări, fiindcă, pentru majoritatea utilizatorilor, un laptop mediu poate face cu succes cam orice-ai putea dori. Bineînțeles, dacă nu e vorba de gamer-i înrăiți sau de departamente de editare video sofisticată.