Cît va supraviețui Supraviețuitorul?

Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Primele ediții din Supraviețuitorul au făcut, la PRO TV, în jur de 7-8 puncte de rating, altfel spus, o cotă de audiență de 22-25%. Una dintre ediții a mîncat bătaie de la Antena 1, tradiționalul ocupant al locului al doilea, care avea cam la aceeași oră Chefi la cuțite. Principala noutate a toamnei TV începe să arate ca un semi-eșec sau, cel mult, un succes căldicel. Dincolo de resursele puține puse la bătaie pentru producție, rateul vine din apetitul românilor, și în particular al televiziunilor, pentru trăncăneală.

Raportat la standardele românești, Supraviețuitorul e foarte bine filmat. Are concurenți diverși și atrăgători fizic, care arată bine în decorul exotic din Filipine. PRO TV a făcut curajosul gest de a da locul de prezentator unui om cu o inteligență peste medie și background cultural, anume Dragoș Bucurenci, lucru care se întîmplă din ce în ce mai puțin în televiziunea de azi. Iar Bucurenci s-a achitat bine de rol, dar în televiziunea din ziua de azi prezentatorul contează din ce în ce mai puțin într-un format, comparativ cu producțiile mai vechi, foarte centrate în jurul unei persoane. Și-atunci, ce lipsește?

În Supraviețuitorul, versiunea românească, ceea ce lipsește e, curios, în plus. E vorba de durată, fiindcă varianta locală are nu mai puțin de 120 de minute, cu tot cu reclame. Varianta consacrată, din SUA, a lui Mark Burnett, are numai 43 de minute, iar cea din Marea Britanie, o altă piață cu producții de o calitate remarcabilă, doar o oră. De ce două ore? Așa dictează regulile de construcție ale grilelor TV din România, care, în serile cu show-uri mari, nu mai includ și un al doilea moment de prime-time, rezervat de regulă, în țările cu piețe mai avansate, serialelor de la ora 22. Intervalul 19-23 include de regulă Știrile, lungite la o oră și jumătate, și o singură emisiune. Iar televiziunile din România trag de Vocea României, X Factor și toate celelalte pînă la știrile de noapte, fiindcă au investit o mulțime de bani în aceste show-uri. Problema e că în Vocea poți introduce mai mulți concurenți sau dezbateri între jurați – care sînt sau ar trebui să fie aleși în primul rînd pentru că sînt foarte buni vorbitori și au o chimie pe măsură între ei –, în timp ce în Supraviețuitorul e greu să introduci mai multe probe. Și-atunci, producătorii au lungit segmentele în care se vorbește, mai precis consiliile tribale.

Dincolo de calitățile enumerate mai sus, Supraviețuitorul românesc a­rată ca o producție de mîna a doua, gen Sînt celebru. Scoate-mă de aici!, întreruptă de segmente lungi de vorbărie. Sau ca un talk-show de televiziune de știri filmat – e drept, mult mai bine – pe nisip.  Iar provocările au mai puțin din seriozitatea și tensiunea celor din ediția americană.

Acum cîțiva ani, am avut șansa de a-l asculta la Cannes pe Mark Burnett, unul din cei mai cunoscuți creatori de show-uri din lume și cel care a adus Survivor la forma consacrată începînd din 2000, după lansarea în Suedia cu trei ani înainte. Burnett își explica viziunea, mai apropiată de cinematografie decît de producția tipică de televiziune: „Portocaliul e culoarea vieții. Albastrul, a morții. Lumina portocalie a focului creează o conexiune emoțională între oameni, le reduce nivelul de rezistență. Dacă vrei să controlezi o ședință sau o adunare, e mai bine să folosești lumînări și lumini scăzute.“ În momentul eliminării se aprinde brusc lumina albastră. „Ai senzația că e o execuție“, explica Burnett. După care portocaliul revine. „Renaștere!“, exclama Burnett. „N-am vrut un cuvînt de la revedere de la eliminați, fiindcă ar fi întrerupt tristețea.“ Ați regăsit ceva din toate acestea în versiunea românească? Eu nu prea. Iar acum, imaginați-vă că un film cu James Bond durează patru ore în loc de două. Cam despre asta e vorba.

Survivor e un format executat în România de casa de producție independentă Zucchero Media, care a mai făcut lucruri ca Vrei să fii milionar sau aspectuosul Visuri la cheie. Bineînțeles, producătorii de acolo nu sînt Mark Burnett, dar problema nu e atît la ei, cît la buget. Cu privire la versiunea americană s-a vehiculat suma de un milion de dolari costuri pe episod, mai mult decît ale unui lungmetraj din noul val cinematografic românesc. PRO TV trebuie să producă de peste două ori mai multă televiziune (din cauza duratei) cu o fracțiune infimă din acest buget. Costurile show-urilor TV din România sînt ținute secret, cu strictețe, de posturile autohtone, dar, oricum, au alt ordin de mărime, mult mai mic, decît echivalentele lor din SUA. Iar dimensiunea investițiilor e dictată de banii care se pot face din televiziunea comercială, infimi și ei față de piețele evoluate.

Ce rost are să încerci să faci televiziune atinsă de geniul lui Burnett, cu veleități cinematografice, dacă nu ai bani pentru asta? Grilele televiziunilor din România se construiesc destul de intuitiv și, probabil, a contat faptul că talent-show-uri precum acelea amintite mai sus au funcționat și cu economiile dictate de piață. Posibil, programarea Supraviețuitorului în România e o decizie luată de CME/Time-Warner, proprietarul PRO TV, la nivel de regiune, fiindcă o versiune a show-ului, Ostrov, a început în această toamnă pe Markiza, în Slovacia. Cu rating-uri de asemeni neconvingătoare. Dacă rating-urile Supraviețuitorului nu explodează după primele ediții (s-au mai văzut cazuri), sezoanele următoare sînt puse serios sub semnul întrebării, din cauza costurilor totuși mari, raportat la alte formate din România, ale producției. Dar acesta e doar un raționament la timpul viitor. Singura concluzie la timpul prezent e că nu poți schimba televiziunea cu ochii pe costuri, nici măcar în România.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?