Parlamentare 2016

Publicat în Dilema Veche nr. 669 din 15-21 decembrie 2016
Parlamentare 2016 jpeg

— Facebook – televiziuni: 2-0 —

E a doua oară în ultimii ani, în România, cînd „televiziunea pierde alegerile“ și, din nou, a doua oară cînd „Facebook le cîștigă“. Oricît de relative ar fi aceste constatări, un mic istoric al comunicării politice românești din ultimii ani e mai mult decît instructiv și, în ultimă instanță, include o veste bună pentru democrație.

Să ne ocupăm întîi de primul enunț, acela că televiziunea a pierdut alegerile. În 2014, ea s-a numit Antena 3, care nu a reușit să-l facă pe Victor Ponta președinte. În 2016, ea a fost România TV, care, cu toate teoriile conspirațiilor sorosiste promovate, nu a reușit să ducă în Parlament PRU, o formațiune cu potențial încă mai toxic decît televiziunea și ea toxică a lui Sebastian Ghiță. Vremea televiziunilor de propagandă nu a apus cu totul, însă acum e clar pentru toată lumea: dacă potențialul electorat tînăr, anti-PSD, trăiește într-o „bulă de Facebook“, publicul din fața ecranului locuiește și el „bula televiziunilor de știri“. O spun clar și rating-urile: în timp ce Românii au talent reușește să strîngă în fața televizoarelor 3,5 milioane de telespectatori, meciul Gâdea – Cioloș, probabil evenimentul politic TV al acestei campanii, a strîns pe Antena 3 ceva mai puțin de 700.000 de privitori. Iar la parlamentare au votat 7,2 milioane de români. De peste zece ori mai mult decît publicul maxim al Antenei 3. De unde, prin urmare, percepția anterioară, de superpartid, a unei televiziuni de acest tip? Ea vine din vremurile cînd Traian Băsescu și Elena Udrea demonizau posturile mogulilor (Realitatea TV și Antena 3, la vremea respectivă), prin afirmații ca aceea că PDL-ul trebuie să lupte nu cu alte partide politice, oricum prea slabe, ci cu televiziuni. Felul cum Traian Băsescu s-a poziționat politic, în vremurile bune, prin etalarea unor dușmani (PSD, Mircea Geoană, moguli, presă) și discurs critic la adresa lor e cunoscut și mai ușor de înțeles azi. Problema e că o astfel de strategie riscă să omologheze, la un moment dat, și adversarul.

Dar, dacă mai facem un mic pas în spate, găsim un moment în care „televiziunea a cîștigat alegerile“, iar în virtutea celor mai sus spuse, e clar de ce el e semi-uitat și la vremea respectivă a fost mai puțin comentat. De fapt, singura televiziune care s-a putut transforma în partid a fost, în 2012, OTV, chiar dacă PP-DD-ul lui Dan Diaconescu a fost făcut țăndări și traseizat imediat, de partidele mari și de justiție, care a avut ce-i reproșa aceluiași Dan Diaconescu. Desigur, aportul unei televiziuni aservite poate fi doar parțial într-o victorie electorală. Ca dovadă, singurul mini-succes al Antenei 3, propulsarea în Parlamentul European a lui Mircea Diaconu. E vorba aici însă de „materialul clientului“. Discursul total inept din punct de vedere politic al acestuia, în nota „O să le arăt eu la Bruxelles cine sîntem noi, românii“, a fost foarte eficient în sens electoral, din două motive. O dată, trend-ul de euroscepticism care s-a întărit de atunci în România, dar a produs și Brexit-ul, prin alte părți. Și, în al doilea rînd, s-a situat într-o continuitate remarcabilă cu „persoana virtuală“ din filme a lui Diaconu. De la westernurile cu ardeleni la Filantropica, acesta a jucat exact rolul „românașului“ simpatic, dar umil, care triumfă în cele din urmă.

Toate aceste relativizări sînt o introducere bună pentru al doilea enunț, „Facebook a cîștigat alegerile“. De fapt, discutăm doar de contribuția rețelei sociale la propulsarea USR în Parlament. E vorba de o formațiune care a crescut de la zero la peste opt procente în numai cîteva luni. Din nou, e imposibil ca un canal de comunicare să poată face totul pentru un partid, dar scorul USR arată neverosimil, cu tot aportul pe care l-au avut independenți puternici de la locale, cooptați în orașe ca Iași sau Tîrgu Mureș. În ciuda efortului acestora – la care se adaugă plimbările gen Teleorman ale garniturii din București –, faptul că USR a stat pe o structură de teritoriu minusculă se vede cu ochiul liber. În plus, USR nu a fost sub „embargou media“, cum clama pe vremea cînd se numea USB, dar prezența ei pe canalele clasice de comunicare a fost palidă, inclusiv fiindcă nu a avut la dispoziție haita de „analiști“ și „moderatori“ clientelari de care dispune orice partid pe stil vechi. Reiese că, oricum am lua-o, USR s-a propagat, cumva, prin altceva decît canale clasice și campanie de la om la om. Iar acel altceva nu poate fi decît rețeaua socială. Și nu e vorba numai de prezența în sine a partidului, care a fost criticată, pe drept, în numeroase rînduri, ci de un fenomen grassroots, de susținere politică spontană, pornită de jos în sus. Așa a fost, pe Facebook, și la victoria din 2014 a lui Iohannis, chiar dacă acolo scandalul votului din diaspora și telefoanele date acasă de românii plecați au fost, probabil, cele care au produs marea catalizare.

Dacă ne amintim de perplexitatea la adresa Facebook-ului pe care o afișau un Gâdea sau un Badea în 2014, după ce pierduseră cu Ponta, putem găsi în ea ceva valoros: diferența dintre modul cum funcționează, ca susținere politică, o televiziune și ceea ce produce o rețea socială în același sens. Eficiența propagandei pe canale clasice e întemeiată, în România, pe ethosul acestora, în sens aristotelic. Cu alte cuvinte, pe credibilitatea emitentului de mesaj. Simptomatic e faptul că televiziunile – și suferinda presă scrisă – s-au pretins permanent altceva sau altcineva decît partidele care le-au alimentat cu bani și mesaje de campanie. Cu alte cuvinte, o Antena 3 a realizat susținerea unui Victor Ponta ca luptă împotriva lui Traian Băsescu și a „băsismului“ (cuvînt inventat de Mircea Badea), prezentate în chip de calamități politice. Mai nou, RTV a scos din mînecă un membru al grupării Anonymous (sub masca lui Guy Fawkes se poate ascunde oricine) pentru a acredita o conspirație sorosistă. Cu alte cuvinte, canalele media clasice nu pot produce – fie și numai din motivul că au o organigramă, deci trăiesc pe o structură ierarhică – ceea ce numeam mai sus grassroots, mișcare politică pornită de la firul ierbii. Ci doar o mimare a acesteia, care se numește în engleză astroturfing (gazon artificial, de la numele unui producător).

Scorul cu care am început acest articol e o veste proastă pentru Mihai Gâdea și Sebastian Ghiță, dar nu e deloc una bună pentru ipoteticii strategi de Facebook ai următoarelor alegeri: oricît s-au viralizat în SUA dezinformările pro-Trump, structura descentralizată face din rețelele sociale un mediu în care ultimul cuvînt îl au susținătorii autentici, dezinteresați, și nu propagandiștii. Ceea ce e o veste bună pentru democrație.

Foto: adevarul.ro

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.