De „La doi boi“ la Parlamentul European

Publicat în Dilema Veche nr. 538 din 5-11 iunie 2014
De „La doi boi“ la Parlamentul European png

Ştiam că piaţa e deschisă doar pînă la ora 14, aşa că mă grăbeam să-i prind forfota. În metroul bruxellez, lîngă mine – o familie cu doi copii. Vorbeau franceza şi – după cum erau îmbrăcaţi – nu păreau foarte înstăriţi. În schimb, erau foarte gălăgioşi. Metroul era al lor! M-am gîndit, o clipă, că sînt români. Cărau după ei un cărucior pe care scria „British“ şi poate că mergeau la aceeaşi piaţă ca şi mine. În scurt timp, puţina franceză pe care o ştiau s-a terminat şi au vorbit în română. Tot nu ştiam unde e piaţa, aşa că m-am ţinut după ei.  

Aşa am ajuns la Abattoirs d’Anderlecht sau „La doi boi“ – cum îi spun românii care trăiesc în Belgia şi cunosc foarte bine piaţa. Numele românesc vine de la cele două statui din bronz aflate la intrare şi care reprezintă, de fapt, nişte tauri, nicidecum boi. N-am aflat pe ce suprafaţă se întinde piaţa, dar ştiu că e vorba de sute de metri pătraţi şi că acoperişul este susţinut de sute de coloane de fontă. Cine mi-a vorbit despre această piaţă a comparat-o cu Piaţa Obor din Bucureşti, cum era pe vremuri. Iar pe un forum al românilor din Belgia, răspunsurile date la întrebarea „unde găsesc produse româneşti, în Bruxelles?“ erau cam aşa: „Renumita piaţă «La doi boi» (piaţa din Anderlecht), de vineri pînă duminică inclusiv, între staţia de metro Clemenceau şi Delacroix. Găseşti de toate: fructe, legume, ţoale, mezeluri şi lactate (şi româneşti), carne, peşte şi tot ce vrei.“

„Şi români… şi manele...“ – completează altul. „Şi se coboară la Clemenceau. Şi care nu ştie de «doi boi», sigur ştie de Abator.“

„Şi ce dacă se ascultă manele? Ce-ai vrea să se asculte? Mozart?“ – intervine un al treilea în discuţie.

Ei bine, „La doi boi“ n-am auzit manele în duminica aceea (era duminica în care a avut loc votul pentru Parlamentul European!). Nici Mozart.  

Familia pe care o urmărisem se pierde printre tarabe. Mă pierd şi eu. Sînt strigate toate fructele pămîntului, în toate limbile pămîntului. Tarabele sînt ca un curcubeu, de la roşul căpşunilor, la verdele cepei. De la galbenul bananelor, la verdele spanacului. Vînzătorii par să cînte cu strigături, pe mai multe voci. E un spectacol de sunet, culoare, miros. Peste toate miroase zdravăn a mentă. Dintr-odată, însă, simt miros de bălegar. În mijlocul pieţei. Caut sursa şi o găsesc. Printre tarabe era, nici mai mult, nici mai puţin decît un carusel. Ca într-un film suprarealist, cu cai adevăraţi, călăriţi de copii care ţipau şi ei în toate limbile pămîntului! Cred că am mai văzut prin filmele vechi aşa ceva, într-o scenă cu un bîlci, probabil! Caii erau legaţi cu o sfoară de un stîlp şi, ajutaţi de un bărbat care-l ţinea pe unul de căpăstru, se învîrteau în jurul stîlpului din lemn, plimbîndu-i pe copii. 4 euro plimbarea.

Mă dezmeticesc din descoperirea făcută în mijlocul pieţei din oraşul din inima Europei şi continui periplul printre tarabe. De fapt, îi caut pe români. Mi se spusese că-i găsesc la mici şi bere. Aşa că întreb primii români întîlniţi unde se pot mînca mici. Aşa ajung – printre vînzători care voiau să-mi vîndă „Cigarete, madame. Din Ucraina!“ Sau „Un telefon, doamna?“ – la chioşcul domnului Ifrim. Zeci de mititei sînt învîrtiţi cu o paletă pe un grătar. Domnul Ifrim, un bărbat mărunţel şi slab, cu o mustaţă mică, poartă mîndru un halat alb. A fost măcelar în România. Şi de carne s-a ocupat şi în ultimii 24 de ani, de cînd e în Belgia. „Avem chioşcul ăsta din ’98. Înainte am avut restaurant aici, în Belgia. Acum facem mici. 5000-6000 de mici pe săptămînă.“

De la chioşcul lui cu mititei, emigrantul român se vede prin ochii de afacerist ai domnului Ifrim: „Care muncesc, mănîncă, care nu – se uită!“ Cîţiva bărbaţi care aşteptau la rînd rîd şi îi dau dreptate. „E greu. Nu pot să spun că sînt mulţumiţi. Care se descurcă în România se descurcăşi aici!“

„Micul şi berea românească, dorul de casă, nu-i prea bine aici, dar nici acasă nu-i mai bine!“ Bărbatul plescăie cu poftă. Îmi spune că lucrează în construcţii, că a fost şi în Spania, şi în Germania... „Am devenit nomad, doamnă! Caut un loc de muncă, din ţară-n ţară. Şi normal că nu-i bine… că mi-am lăsat ţara şi familia. Dar la vot tot nu mă duc! Mă daţi la PRO TV? Să-i spun nevesti-mii să se uite!“

Pe drumul de la piaţă la metrou întîlnesc, în cinci minute, trei români. Într-o franceză rostită cu oarecare nobleţe (ca să-ţi inspire încredere: „Doamnă, e lucru serios. Nu vreţi să încercaţi?“), toţi mă îndeamnă să-mi încerc norocul la alba-neagra. Miza e 50 de euro. Îi văd pe complicii bărbatului care mişcă cu repeziciune, ca un magician, borcanele sub care e ascunsă o piatră, cum scot cu nonşalanţă bancnota, dispuşi să piardă sau să cîştige. La trecerea de pietoni aud replica celebră, care i-a exasperat pe francezi: „S’il vous plaît, madame!“ Un tînăr cocoşat, la bustul gol, ţine în mînă o cutie goală. „De unde eşti?“ „Din Bucureşti.“ „N-ai cîştigat nimic azi?“ „De-abia am venit!“ „Ai învăţat franceza?“ „Vă daţi seama… de şase ani de cînd sînt aici!“ Între timp, apar lîngă mine trei copii, cu cîte o cutie în mînă, şi cu acelaşi text: „S’il vous plaît, madame!“

La metrou se aude un acordeon. Da, cîntă un român. Viva l’amore! Cobor din metrou. Se aude o vioară. Un vals. Da, alt român. Mă duc să votez. Altă lume. În sediul din centrul capitalei Belgiei, la doi paşi de Parlamentul European, la reprezentanţa României în Uniunea Europeană, sînt aproape 15 persoane care aşteaptă să le vină rîndul la vot. E linişte. Majoritatea sînt tineri. Lucrează sau studiază la Bruxelles. Unii se cunosc între ei şi se salută politicos. „Ce de partide sînt!“ îmi spune o doamnă din faţa mea. „Nu ştiam că în România mai există Partidul Verzilor. Şi mai e şi unul ecologist pe deasupra! Şi au şi cîte 40 de candidaţi fiecare!“

Votăm. Responsabil. Civilizat. Din diferite motive. În Belgia, votul este obligatoriu, iar în ziua alegerilor europarlamentare sînt şi alegeri generale şi regionale. Aşa că belgienii ar trebui să voteze de două ori. Şi de obicei votează, pentru că – în caz contrar – amenda e de peste 200 de euro. Dar oraşul e parcă mai liniştit decît în alte duminici. Unii spun că atentatul de la Muzeul Evreiesc, cu o zi înainte, în care au murit cîţiva oameni împuşcaţi, i-ar fi speriat pe belgieni. Însă incidentul nu are nici o legătură cu alegerile. Şi nici cu turismul. Aşa că, dinspre Piaţa Luxemburg, unde se află Parlamentul European, vine un grup de turişti, cu pălării şi ochelari de soare. Aici e, deja, alt Bruxelles – Bruxelles-ul european (unii îl compară cu celebrul cartier de birouri City, din Londra), dar şi o altă diaspora românească. Oficial, în Belgia trăiesc 55.000 de români, dintre care 30.000 în Bruxelles. Din aceşti 30.000, cam 2500 lucrează în instituţiile europene (Parlament, Consiliu, Comisie…), dar şi în ONG-uri, firme de consultanţăş.a.m.d.  

Dan Luca este unul dintre ei. Este director Euractiv, la Bruxelles, expert în afaceri europene, domeniu pe care îl predăşi la cîteva universităţi, în Belgia, dar şi în România. Ne întîlnim la o cafenea de lîngă Parlamentul European. Dimineaţa, la 8 şi jumătate. Ce e, de fapt, cu Europa? De ce ar trebui să ne intereseze? Şi… cu ce ne ajută? Sînt întrebări la care şi astăzi, la şapte ani de la integrare, unii români nu ştiu să răspundă. Dan Luca îmi vorbeşte despre un paradox din România: există foarte multe şcoli de studii europene, dar poate nici 5% dintre absolvenţi nu lucrează în domeniu. „Apoi, noi, românii, suferim de o bipolarizare. Ar trebui să înţelegem că nu e o Românie şi o Europă, ci doar o Românie europeană. Altfel, vom rămîne tot timpul nişte frustraţi. Vorbim prea mult despre ei şi noi. Pe de altă parte, trebuie să înţelegem că Uniunea Europeană e un potenţial fantastic pentru România. E aşa-zisul aur albastru, de care ar trebui să învăţăm să profităm.“

Pe stradă, însă, în capitala Uniunii Europene, eurooptimismul românilor din sondaje se transformă într-un soi de eurorealism: „Cu ce ne ajută pe noi Uniunea Europeană? Cu nimic, doamnă!“ îmi spune un muncitor în construcţii, aflat în pauza de masă. „Dacă muncim aici, muncim pentru că nu are Belgia forţă de muncă, nu de alta!“

Rezultatul alegerilor europarlamentare a arătat, însă, că mai puţin de jumătate dintre cetăţenii cu drept de vot din statele membre încă mai cred în Uniunea Europeană. 43% au votat. Un pic mai mult decît acum cinci ani. Asta în contextul în care se discută tot mai mult despre eurofobie, europesimism şi euroextremism – toate aceste curente punînd sub semnul întrebării chiar existenţa pe mai departe a Uniunii. Deocamdată, un prim pericol pe care-l văd analiştii i-ar privi direct pe români şi pe bulgari. Ar fi vorba – după cum mi-a spus Doru Franţescu, director VoteWatch, un ONG cu sediul la Bruxelles, care monitorizează activitatea europarlamentarilor – de presiunile pe care reprezentanţii în Parlamentul European ai partidelor antiimigraţie ar putea să le facă asupra propriilor guverne, privind dreptul la liberă circulaţie şi la piaţa muncii în UE.

Liliana Nicolae este jurnalist Radio Europa FM.

Acest articol face parte din Proiectul „Safety Net for European Journalists“ (http://www.balcanicaucaso.org/) şi a fost realizat cu ajutorul Uniunii Europene. Conţinutul acestui articol intră sub responsabilitatea Osservatorio Balcani e Caucaso şi Dilema veche, şi nu trebuie considerat că ar reflecta în vreun fel opiniile Uniunii Europene. 

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.