Adolescenţii şi filmele lor

Publicat în Dilema Veche nr. 538 din 5-11 iunie 2014
La drum – propriul road movie jpeg

Se ştie, mulţi adolescenţi sînt pasionaţi de filme. Dar, din cîte ştiu, nu există vreo instituţie care să le dezvolte programatic şi sistematic gustul ăsta: nu învaţă, în mod organizat, despre film, la şcoală. Şi nici nu sînt încurajaţi, explicit, să facă ei înşişi filme – deşi mulţi probabil că ar fi doritori.  

Festivalul de filme făcute de adolescenţi, Super, desfăşurat în perioada 24-30 mai 2014, a descoperit, însă, că adolescenţii sînt interesaţi de cinema, şi chiar regizează filme interesante şi foarte diferite între ele. În cele două zile de proiecţii de la cinema Studio, din cadrul festivalului, am avut revelaţia unor producţii neaşteptate. Nu voi spune închegate ori geniale, pentru că aş fi grandomană: dar capabile să ilustreze idei, să pună probleme şi, poate mai important, să observe, cu un ochi agil, mediul înconjurător, cu personajele lui.  

Filmul care, în prima zi de proiecţii, a stîrnit aplauze frenetice în sală, a fost Sin City Spoof. The Fridge, regizat de Achim Scarlat, un elev de 15 ani. Parodiind celebrul film al lui Frank Miller, într-un ritm alert şi cu un montaj interesant, acesta dezbate dificila opţiune a unui puşti, atunci cînd deschide frigiderul, între o conservă de ton, un croasant şi laptele cu cereale. Pe tonul dramatic şi creator de suspans al comediilor negre, personajul repetă din ce în ce mai accelerat cele trei posibile alternative. Pînă cînd, în cele din urmă, se hotărăşte la laptele cu cereale. Opţiune greşită. Laptele se terminase...

Tot despre accelerare este un film de o cu totul altă factură – una filozofică –, inspirat dintr-o nuvelă a lui Dino Buzzati: Ceasuri, de Victor Cioabă. Personajului filmului – domnul bătrîn şi credincios interpretat cu graţie de Dan Ivănesei – timpul, pur şi simplu, i se scurge printre degete...

Cîştigătorul Premiului festivalului, filmul Carne, de Alexandra Diaconu – de fapt un episod dintr-un serial intitulat Un Bîrlad – este unul antropologic. De fapt, toate filmele aduse de Asociaţia Vira din Bîrlad chiar asta îşi propun: să observe comunitatea din jurul lor. Într-un oraşîn care ai senzaţia că nu se întîmplă nimic, descoperi, din filmele lor, că se petrec chiar lucruri palpitante. Sau că cele pe care le considerăm, din obtuzitate, nesemnificative, sînt, de fapt, fascinante. Carne este un film despre tăierea porcului. Scenele, surprinse ca atare, la rece, să zicem, fără comentarii inutile, sînt suficient de grăitoare prin ele însele. Actorii fără feţe vizibile dovedesc o cruzime şi un primitivism instinctive, de care nici măcar ei înşişi nu-şi dau seama, luîndu-le ca pe nişte atitudine fireşti.  

Tot antropologic este filmul Familia mea, pe scurt, de  Elena Borcea, Dragos Musteaţă, Lucian Ibănescu. Aici, însă, personajele vorbesc, îşi povestesc viaţa şi ofurile, surprinzînd un fenomen social important, încă actual, şi, dintr-o perspectivă, tragic: migraţia celor din oraşe mici la lucru în străinătate. Declaraţiile personajelor, surprinse chiar în „sînul familiei“, în care, de fapt, nu sînt cu toatele prezente decît rareori, te emoţionează.  

O altă categorie de filme este bazată pe testimoniale: cele precum Golden Globe de Isaac Lanning (au existat şi cîteva filme din SUA) şi Maiştrii Prostiei de Andrei Călinescu. În cel dintîi se conturează, din mărturiile colegilor, portretul lui Carter Stucki, un adolescent neconvenţional din Arlington Country, Virginia. În cel de-al doilea, se încearcă o definiţie a... prostiei. Şi-ntr-unul, şi-n celălalt este fascinantă diversitatea adolescenţilor întrebaţi: modul lor de a vorbi şi de a fi creează o lume diferită, evident, de a noastră – „adulţii“...

Filmele lui Alex Pintică, Puzzled şi Who Dunnit, mici thriller-uri să le zicem filozofice, creatoare de suspans problematizant, se înscriu într-o categorie aparte, originală. Mai ales Puzzled te intrigă, fiind construit pe o situaţie neobişnuită: Ce faci cînd îţi spune cineva la telefon că ai cinci minute să îl convingi să nu se sinucidă?

Una peste alta, filmele adolescenţilor promit. Cu atît mai mult cu cît au fost proiectate într-un festival organizat în totalitate de adolescenţi – care se dovedesc mai inteligenţi, dar şi mai adaptaţi decît noi.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.