Cît de politizate ne sînt televiziunile?

Publicat în Dilema Veche nr. 539 din 12-18 iunie 2014
Cît de politizate ne sînt televiziunile? jpeg

În România, conform datelor CNA, există în jur de 700 de televiziuni locale. Deşi cifra este discutabilă, avînd în vedere că unele posturi TV sînt staţii locale ale televiziunilor centrale, iar altele apar doar în campaniile electorale, vorbim totuşi despre un număr destul de mare de staţii locale şi, avînd în vedere că televiziunea locală reprezintă, cel puţin teoretic, baza unui ecosistem informaţional preluat mai apoi de către presa centrală, apare întrebarea legitimă: cît de profesionistă este această bază informaţională în mass-media din România?

La această întrebare nu a existat pînă acum un răspuns coerent şi documentat. Subiectul a fost ocolit şi, chiar dacă din cînd în cînd mai existau discuţii, acestea se învîrteau doar în jurul unor speculaţii, căci nimeni nu avea, de fapt, informaţii reale pentru o discuţie de substanţă.

Această bază a fost însă pusă la începutul anului, cînd ActiveWatch a lansat un studiu fără precedent în România – Harta politică a televiziunilor locale, un studiu care a durat mai bine de un an, a implicat voluntari, sociologi, jurnalişti de investigaţie şi care dezvăluie pentru prima oară, prin sute de interviuri realizate în redacţiile celor mai importante televiziuni locale din 15 judeţe, influenţa pe care politica o are, de fapt, asupra televiziunilor locale din România.

Un semnal de alarmă

Conform Eurobarometrului Standard 78 „Opinia publică în Uniunea Europeană“, publicat în februarie 2013, televizorul este principala sursă de informare a românilor – ce faci aşadar cînd această sursă este viciată?

Maria Popa, coautoare a cercetării Harta politică a televiziunilor locale, îmi răspunde din start: tragi un semnal de alarmă. Dai la o parte perdeaua de îndoială, mergi pe teren, vorbeşti cu oamenii, de la firul ierbii, iei pulsul a ceea ce se întîmplă, chiar la faţa locului şi aduci în faţa publicului realitatea aşa cum este ea.

„Pînă acum nu exista un astfel de studiu în România şi am considerat că este vital ca oamenii să ştie cine sînt cei care susţin că îi informează la nivel local şi în ce măsură informaţia este corectă sau viciată de cei care o transmit.“

Proiectul a început printr-o monitorizare a granturilor televiziunilor locale şi a conţinutului materialelor difuzate. Au fost selectate, ca fiind relevante, televiziunile care aveau jurnale de ştiri, emisiuni de reportaj, interviuri – pe scurt, un conţinut mai consistent decît altele. „N-am luat în calcul televiziuni care difuzau anunţuri publicitare şi doar extrem de rar cîte o emisiune informativă.“

Cum arată însă acest „conţinut consistent“? Aflu că majoritatea informaţiilor transmise la televiziunile locale sînt cele utilitare – cu alte cuvinte, se spune mai mult despre şanţuri şi lucrări, şi mai puţin despre corupţia la nivel local sau despre neregulile din administraţia locală.

Dar cum să fie altfel dacă, de multe ori, managerul unei televiziuni locale îşi depăşeşte atribuţiile şi nu se ocupă doar de partea managerială, ci are imixtiuni şi în politica editorială – ceea ce devine foarte evident la nivelul conţinutului informaţional. Mi se dă exemplul Corneliei Dunăreanu, patroană de presă şi redactor-şef la Banat TV din Reşiţa, care îndeplineşte atît rolul de administrator, cît şi cel de coordonator editorial. „Este vorba despre un antagonism între teorie şi practică“ – îmi spune Maria Popa, amintindu-mi că persoana în cauză a candidat pentru Camera Deputaţilor pe listele ARD, la alegerile din 2012.

O altă problemă majoră care bîntuie integritatea televiziunilor locale este cea legată de sursele de finanţare. „Aproape jumătate dintre televiziunile incluse în studiul nostru sînt influenţate direct sau indirect de către politicienii locali şi cam jumătate dintre acestea sînt finanţate din bani publici. Este foarte important să se înţeleagă ce înseamnă asta, căci, deşi multe dintre aceste televiziuni îşi arogă statutul de entităţi private, ele beneficiază de bani publici – cu alte cuvinte, sînt televiziuni ale cetăţenilor, care ar trebui să ştie acest lucru, să ştie că pot avea o influenţă mult mai mare asupra conţinutului informaţional al respectivelor televiziuni.“

O televiziune locală ar trebui să aibă mereu în minte faptul că este în slujba cetăţenilor, dar asta se întîmplă destul de rar. „De multe ori, posturile TV locale sînt în slujba celor care le finanţează, sînt mecanisme de propagandă pentru aceştia şi fac abstracţie de nevoia de informaţie a publicului, de nevoia de reprezentare în mass-media.“

Jurnalismul ca instrument de propagandă

Mi se spune că, de fapt, este foarte simplu şi nu încap prea multe dubii: dacă o televiziune este finanţată de către Consiliul Judeţean sau de Primărie, nu poţi avea prea multe pretenţii ca acea televiziune să fie critică la adresa finanţatorilor. Bineînţeles, într-o ţară „civilizată“, scenariul ar fi cu totul altul. Din păcate, în România, mai ales în plan local, jurnaliştii ştiu că, dacă vorbesc contra finanţatorului, rezultatul este singular: izvorul finanţării se închide. Aşa ajung să se transforme în instrumente de propagandă pentru finanţator, politicieni sau oameni de afaceri locali, cei care susţin televiziunile respective.

„Există multă autocenzură, există mentalitatea că, atît timp cît lucrezi la un patron care aparţine unui anumit partid politic, este firesc să te abţii de la abordarea unor subiecte sau să fii prea critic la adresa partidului respectiv. Există şi jurnalişti care suferă de un alt complex, spunînd că, locuind într-un oraş mic, făcînd parte dintr-o comunitate mică, nu-şi pot pune comunitatea în cap. Mai sînt şi jurnalişti care, în funcţie de sursele de finanţare ale televiziunii, aleg sau nu să realizeze anumite materiale. Uneori, se ajunge la cazuri de şantaj în televiziunile locale, clienţii de publicitate ştiu că, dacă nu mai sprijină anumite televiziuni, ar putea fi ţinta unor atacuri. Pe de altă parte, sînt clienţi de publicitate descurajaţi de anumiţi politicieni locali să cumpere publicitate la o anumită televiziune critică la adresa acelor politicieni.“

Relaţia patron – jurnalist este o relaţie inegală, mulţi jurnalişti îşi privesc patronii ca fiind şefi absoluţi. „Deşi contribuţia lor este foarte importantă“ – îmi spune Maria Popa –, „mulţi uită că fără ei, fără jurnalişti, patronii n-ar exista, căci n-ar avea cui să mai fie patroni, iar afacerea s-ar închide. De multe ori însă, jurnaliştii din România nu sînt conştienţi de importanţa lor şi de rolul lor într-o redacţie. Sînt dispuşi să facă multe compromisuri: cînd şefu’ vine şi dictează, ei acceptă.“

Codul deontologic? Îl avem pe undeva, cred că e pe la secretară...

A fi jurnalist înseamnă să respecţi anumite principii, o anumită conduită etică... Una dintre întrebările studiului viza şi existenţa acestui cod deontolgic în redacţii. O întreb pe interlocutoarea mea care este situaţia pe teren. „Primeam răspunsuri de genul: codul meu deontologic sînt cei şapte ani de acasă. Sau avem un cod deontologic, dar este la secretariat. Pînă acum nu a fost nevoie să apelăm la el...“

Cît despre libertatea de exprimare... „Nu este privită ca fiind un principiu absolut pe care să-l apere toţi angajaţii mass-media. Mulţi dintre aceştia, din contră, caută metode creative de a ocoli adevărul în interesul patronului sau al unei formaţiuni politice, şi sînt răsplătiţi pentru astfel de demersuri. Cu toate acestea, mi se pare nedrept să generalizez la nivelul întregului eşantion, şi asta din respect pentru jurnaliştii care îşi respectă profesia.“

Vorbind însă despre ceilalţi, majoritari, aflu că mulţi dintre angajaţii media din posturile TV locale n-au avut niciodată legătură cu jurnalismul, nu făcuseră studii în această direcţie, unii porniseră de la a fi hair-stilişti şi ajunseseră să fie manageri ai televiziunii, sau lucraseră în industria cărnii şi acum erau manageri. „Asta n-ar fi o problemă dacă ar fi doar manageri, dar în condiţiile în care rolurile se confundă foarte mult în redacţii şi cînd patronatele şi managementele au un cuvînt de spus în politica editorială, rămîne un mare semn de întrebare în ce măsură informaţia poate fi una de calitate, corectă, trecînd prin aceste filtre nonjurnalistice.“

O altă concluzie a studiului este că mulţi dintre jurnalişti folosesc, de fapt, presa locală ca pe o pîrghie de lansare în politica locală. „Mulţi foşti jurnalişti locali sînt acum purtători de cuvînt sau politicieni locali.“

Ce se întîmplă cu publicul?

Mi se spune că de multe ori publicul este dispreţuit şi de televiziuni, şi de politicienii locali, fiind considerat un actor pasiv, şi nu unul care ar putea contribui la îmbunătăţirea conţinutului informaţional al unei televiziuni, care are o calitate scăzută.

„De multe ori, acţionariatele şi resursele de finanţare nu sînt transparentizate în televiziunile locale. Oamenii nu ştiu cine se află în spatele televiziunilor. Au o opinie despre cine le influenţează, despre conţinutul comandat. I-am întrebat dacă reuşesc să-şi facă o viziune asupra vieţii politice locale, din informaţiile vehiculate pe la televiziuni. Răspunsul majoritar a fost că ar putea s-o facă, dacă însă ar fi mai multe televiziuni locale, cu mai multe puncte de vedere diferite.“

Întreb, la rîndul meu, dacă şi unde există asemenea cazuri. Aflu că, de exemplu, la Braşov, cam fiecare partid sau politician influent deţine direct sau indirect o televiziune. „În aceste condiţii, e mai uşor să extragi informaţii despre fiecare om politic local şi grup politic, pornind de la faptul că sînt cumva reflectate toate sferele importante. Pe de altă parte, în Constanţa nu mai există decît o singură televiziune, Neptun TV, care a devenit televiziune cu acoperire naţională, cu program preponderent regional. A existat Constanţa TV (apropiată PNL-ului), dar a dat faliment. Neptun TV beneficiază în mare parte de publicitate de la instituţiile publice şi e o televiziune care funcţionează ca intermediar publicitar pentru alte entităţi media din presa scrisă.“

Pesimism sau optimism?

În afara concluziilor studiului, destul de pesimiste în ceea ce priveşte politizarea televiziunilor locale, Maria Popa îmi mărturiseşte că „am găsit jurnalişti, dar nu instituţii. Nu am găsit televiziuni locale în adevăratul sens al cuvîntului. Sînt mai mult simulacre sau instrumente care folosesc cu totul altor interese decît aceluia de a informa corect publicul.“

Cu toate acestea, studiul Harta politică a televiziunilor este, probabil, primul pas pentru a remedia situaţia. Căci este vorba despre o realitate pusă pe hîrtie, date concrete, interviuri cu oameni direct implicaţi în mass-media locală. „A fost o experienţă importantă, iar vestea cea mai bună este că există jurnalişti locali veritabili, care ne spuneau că, deşi nu-şi pot face pe deplin munca de jurnalist la o anumită redacţie, aveau un blog, publicau la cîte un ziar sau pe cîte un site; dacă un anumit material nu le e acceptat la o anumită televiziune, au grijă ca acel material să apară în altă parte. Este foarte important să conştientizezi că ai libertate.“

Acest articol face parte din Proiectul „Safety Net for European Journalists“ (http://www.balcanicaucaso.org/) şi a fost realizat cu ajutorul Uniunii Europene. Conţinutul acestui articol intră sub responsabilitatea Osservatorio Balcani e Caucaso şi Dilema veche, şi nu trebuie considerat că ar reflecta în vreun fel opiniile Uniunii Europene.

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.