Zîna Blondă

Publicat în Dilema Veche nr. 537 din 29 mai - 4 iunie 2014
Zîna Blondă jpeg

Am 12 ani, o să fac 13 în decembrie. Sînt îndrăgostit pînă peste urechile mele clăpăuge de Zîna Blondă de la bloc. I-am cerut prietenia şi a acceptat regal, la începutul primăverii. O aştept cu entuziasm să iasă de la ore, pentru a o ţine de mînă. Dan şi Marius, competiţia de aceeaşi vîrstă de la bloc, par brusc mult mai gălbui decît în mod obişnuit, iar eu decid că e din cauza invidiei şi nu a lipsei de soare şi melatonină. Încerc cu greu să mă stăpînesc să nu zbor de fericire; acum, că sînt în gaşca blocului, evităm să discutăm despre faptul că sînt cioară şi ne comportăm ca şi cum m-aş trage direct din urmaşul cel mai brunet al lui Decebal şi nepoata lui Traian.

Şcoala Zînei este la vreo 10 minute de alergat de şcoala mea, aşa că mă ajută să fiu în formă şi pentru fotbal. Joc la club – la Universitatea Craiova – şi sînt şi în echipa şcolii – deşi sînt cel mai mic din echipă.

Sînt printre primii trei copii din clasă şi probabil că aş fi primul sau măcar al doilea dacă taică-meu nu ar fi alcoolic şi maică-mea ţigancă. Avem, în plus, norocul să fim şi săraci cu spume. Profu’ de mate şi profa de română sînt fumători de Kent şi atît părinţii lui Marcel, cît şi ai Ancăi (rivalii de la şcoală) par că au o investiţie masivă în stocurile nenorociţilor de capitalişti americani. În stridentă deosebire, noi investim exclusiv în producţia autohtonă de Carpaţi, Mărăşeşti, ţuică (mai ales tata şi unchiu’ Gogu), ceapă, varză, cartofi, gaz şi ulei (mai ales mama şi mătuşa Ana). Profii mei par să nu fie deloc impresionaţi de opţiunile de stoc ale familionului.

Frate-meu a încercat, într-o mişcare bine gîndită, să treacă Dunărea, la începutul iernii, pe o minge de 13 lei, fără să aibă habar să înoate. A fost din fericire prins şi se pare că mi-a ruinat orice şansă de a mai fi vreodată vreun şef de clasă sau vreo sculă în partid. Norocul lui e că are nişte ochi verzi super, e frumuşel tare şi trage de fiare; altfel, îşi foloseşte creierul cît mai sporadic posibil. Este posibil să ştie că cerebelul consumă cea mai multă energie din organism şi, ca orice tînăr responsabil, ar putea să fie profund preocupat de situaţia energetică de căcat a ţării şi de sprijinirea planului Partidului Comunist de a ne îndobitoci pe toţi. Am îndoieli că o face din convingeri ştiinţifice sau politice, căci folosirea la minim a materiei cenuşii pare să fie talentul lui pentru încă vreo cinci ani.

Eu însă nu am aceleaşi gene, aşa că trebuie să mă chinui să citesc, fiindcă singura mea şansă să impresionez zînele este cu poveşti.

A început vara şi mă cam feresc de soare; m-am prins că îmi cad cu tronc gagici blonde şi că părinţii lor nu par să răspundă pozitiv la negricioşi.

Mă frec cu religiozitate pe faţă cu o perie aspră, dar fără a avea efectul scontat – vrăjitoarea care e mă-sa Zînei nu e singura de la bloc care pare să mă perceapă ca subhumanoid.

În retrospectivă, mă bucur că nu existau pe atunci creme de înnălbire, căci fie aş fi dat iama în fondul zilnic de ţuică al lui taică-meu, fie m-aş fi reapucat de mers la înmormîntări (vezi povestea anterioară). Dacă m-ar fi prins taică-meu la banii de băutură, ar fi existat pericolul să fiu personal implicat în procesul de înmormîntare, în ipostaza de personaj principal.

Nu mai sînt prieten cu Costinel, fiindcă s-a apucat de fumat – păcatul fundamental pentru maică-mea, şi îmi iau îndeajuns de multă trosneală şi fără a risca o scoatere de draci ai fumatului cu lingura uriaşă de lemn din dotarea mamei.

Marinela are 14 ani şi stă la etajul 1, la scara vecină. Grasu’ o consideră bunăciunea blocului. Nu există consens din cauza Mirelei, care, deşi e mai urîtă, e mult mai ţîţoasă. Se pare că sînt singurul din echipa de fotbal a blocului pentru care mărimea nu contează şi nu mă loveşte bolunzeala atunci cînd se apleacă Mirela. Nu am intrat încă în pubertate – Zîna Blondă are 10 ani şi acum mă ţine de mînă şi cînd ne plimbăm în jurul blocului. Simt că îmi merit porecla pe care mi-o pune cu pizmă Dan: Bulibaşa.

La sfîrşitul verii însă, lucrurile se schimbă.

Septembrie abia a început. E seara tîrziu şi sînt amărît că în curînd începe şcoala. Mă urc în copacul de la scara a treia ca să mă uit la televizorul color al lui nea’ Olteanu – şef de gară, tatăl Marinelei. Sînt singur – nici Cristi, nici Duţu nu mai sînt afară. Se aprinde lumina în camera de alături faţă de cea cu televizorul, camera Marinelei. Mă uit curios la ce face Marinela, la televizor e oricum plictiseală mare, e ceva cretinoid cu sau despre Ceaşcă.

Marinela îşi scoate pijamaua din dulap şi începe să se dezbrace. Grasu’ devine brusc filozoful meu favorit. Marinela are cei mai frumoşi sîni posibili. E drept însă că nici nu am mai avut onoarea să fac cunoştinţă cu alţii în ultimii 10 ani. Întîlnirea este atît de emoţionantă, încît îmi dau seama că mi-am pierdut controlul asupra glandelor salivare. Cele 2-3 secunde în care mă holbez la gemenii Marinelei îmi afectează echilibrul şi cad de pe cracă. Cad bine, reflexele încă îmi mai funcţionează şi mă simt recunoscător partidului care dădea baştanilor apartamente la etajul 1. Sînt plin de bale şi confuz.

Am intrat în adolescenţă şi în viaţa mea apare în mod dramatic o nouă componentă: sexul.

Despre Neckermann-uri şi aventura cu Gigica, prima femeie din viaţa mea, poate într-o postare viitoare.

Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului şi fondator al Policy Center for Roma and Minorities.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.