Cuplul middle-aged și normalitatea

Publicat în Dilema Veche nr. 536 din 22-28 mai 2014
Oameni, locuri şi şocuri jpeg

Există nişte imagini standard, pe care le percepem în jurul nostru, pe care mai toată lumea le îmbrăţişează şi despre care tindem să credem că reprezintă realitatea, că ce vedem în ele e un mod de viaţă pe care trebuie să-l urmăm, pentru că cei mai mulţi din jurul nostru tot aşa fac.

Una dintre ele este imaginea pragmatic-idilică a cuplului de vîrstă mijlocie şi aparţinînd clasei de mijloc (dacă s-o fi constituit şi aceasta între timp în România), care se preumblă vesel prin supermarket-uri şi achiziţionează, achiziţionează, achiziţionează... Pentru că acei oameni reprezintă acel „segment de populaţie“ activ, dar în sensul aşezat, gospodăresc: membrii săi cîştigă, se presupune, nişte sume frumuşele de bani, pe care le utilizează în special pentru confortul şi buna funcţionare a căminului lor. (Spun „se presupune“, pentru că, evident, nu e aşa în toate cazurile, nu se poate generaliza, doar un soi de înţelepciune populară şi populistă standard consideră că aşa trebuie să fie.)

Membrii săi sînt „stîlpii“ societăţii. Sînt încă activi, bine înfipţi (cei mai mulţi dintre ei) în posturile lor, unde lucrează pentru binele lor, dar şi al comunităţii în care trăiesc. Părinţi, în general, a unul ori doi copii, dar şi susţinători ai părinţilor lor, aceşti cetăţeni au un rol social important. Deţinători ai unor sume constante de bani – şi obligaţi la un consum oarecum fix şi repetat –, ei reprezintă target-ul a nenumărate produse şi servicii. Au, într-un fel, pîinea şi cuţitul în mînă, dar sînt şi principala ţintă a vînătorilor de consumatori constanţi.

De aici – imaginile despre care vorbeam, la începutul articolului, din filme ori reclame. Cuplul mediu din multe puncte de vedere, de mult timp constituit, fericit în siguranţa lui domestică, al cărui unic vis este să o îmbunătăţească... Soţia mai „plinuţă“, dar totuşi sexy, într-un stil iarăşi domestic, şi bărbatul grizonat, cu puţină „burtică“, eventual şi chelie, semne de respectabilitate şi... greutate. Într-o casă curată şi aranjată, eventual cu curte, căţel etc. Cuplul care lucrează într-un birou cu computer, îşi face cumpărăturile de la supermarket (umplînd coşul) şi pleacă în vacanţe „de vis“ cu Jeep-ul şi rulota. Ba, uneori, cei doi, cînd au timp, ies în oraş la un vin sau la o bere, sau la un grătar...

Imaginile de mai sus ar trebui să mă revolte, pentru că sînt vădit convenţionale şi limitate. Mă revoltă, ce-i drept, doar într-o oarecare măsură. Într-o alta, reuşesc să mă atragă. Asta, probabil, pentru că am stofă de consumator şi cad uşor în plasa tinichelelor strălucitoare cu care sîntem momiţi în diverse situaţii.

Cert e că, într-un cuplu fiind şi eu, am descoperit – e adevărat că altfel, într-o perioadă complicată şi apăsătoare – bucuria micilor chestii convenţionale. Mersul la supermarket, de pildă, cu „partenerul“ (mă distrează cuvîntul, cu doza lui de ambiguitate asupra relaţiei, lăsînd loc de interpretări). La supermarket (chiar hipermarket) mergem cu coşul, bifînd o listă de cumpărături reală, dar şi una imaginară, de lucruri nu neapărat utile, dar care ar da bine în reprezentările cuplului, precum: veselă, obiecte de... casă, produse de curăţat de ultimă oră, chestii naturiste, cîte un vin mai şmecher....

Jocul de-a suprapunerea cu imaginea – care poate liniştit continua atunci cînd te duci să bei o cafea, undeva după, sau te plimbi prin mall-ul din care face parte supermarket-ul – îţi dă, dacă depăşeşti senzaţia de fals, şi o alta, mai liniştitoare: de simplitate a vieţii: ai cumpărat, te-ai dus acasă, unde ai gătit, ai băut un pahar de vin, ai văzut un film. Dacă eşti, aşa cum spuneam, în cuplu, lucrurile se fac împreună...

Totul alb, fără nuanţe. Jucîndu-te la suprafaţă, cu obiecte diverse şi strălucitoare, eviţi ameninţarea de negru sau de cenuşiu. Desigur, ceva e şi real în toate astea: chiar te poţi bucura de o ieşire – destinsă şi costisitoare – la supermarket şi la mall cu „partenerul“. Fără să-ţi pui prea multe întrebări.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.