„Mademoiselle Pogany”, sculptura care redă esența feminității, discreției și senzualității
Simbolul artei moderne românești, „Mademoiselle Pogany”, reprezintă iubirea „nemuritoare a lui Brâncuși”, căreia artistul i-a dedicat nouăsprezece sculpturi.
Prima lucrare a fost realizată în 1913 și reprezintă o capodoperă a modernismului. Sculptura a devenit un simbol al idealizării formei feminine și al reînnoirii limbajului artistic din acea perioadă. În sculptură, Brâncuși reinterpretează imaginea femeii, înlăturând detaliile realistice și aducând în prim-plan o frumusețe subtilă, simbolică și profundă.
Contextul istoric și artistic al lucrării „Mademoiselle Pogany”
Sculptorul Constantin Brâncuși a început realizarea seriei de lucrări „Domnişoara Pogany” într-un punct dificil al vieții. Prietenia sa cu Margit, pictorița originară din Ungaria, a fost marcată de o legătură profundă și, de asemenea, de o anumită tensiune emoțională, fapt ce a inspirat creația acestei serii. Brâncuși a fost fascinat de frumusețea și personalitatea modelului său, iar portretele în piatră și bronz reflectă o contemplare a esenței feminine. Maestrul „îi nutrea o tandră și distretă prietenie”, după spusele ei.
Formele și stilul sculpturii „Mademoiselle Pogany”
Unul dintre aspectele cele mai de apreciat ale capodoperei este modul în care Brâncuși transformă femeia într-o formă abstractă și pură. Sculptura surprinde chipul unei femei, dar fără a urmări o reprezentare fidelă a trăsăturilor sale individuale – lipsesc detaliile faciale. Cu alte cuvinte, lucrarea sugerează ideea de universalitate, feminitate pură, delicatețe și grație. Lucrarea devine un simbol al frumuseții ideale, ce transcende orice trăsătura specifică, invitând privitorul să contemple feminitatea ca pe un principiu universal, atemporal.
Feminitatea și senzualitatea
Prin „Mademoiselle Pogany”, Brâncuși reinterpretează imaginația colectivă despre feminitate, concentrându-se pe esența senzualității și discreției. Forma simplă și delicată a lucrării este evocatoare, surprinde eleganța feminină, fără să fie nevoie de detalii specifice. Un alt element semnificativ în realizarea lucrării este echilibrul dintre liniile ieșite în evidență și curbele fine, care parcă mângaie delicat chipul femeii. Astfel, „Mademoiselle Pogany” reînvie o viziune a feminității ce se opune stereotipurilor exagerate – aceasta este subtilă și profundă în același timp.
Prietenia dintre Margit și Brâncuși
Drumurile celor doi artiști s-au intersectat în Paris, orașul iubirii și al romantismului. Cu toate că au rezonat, iar Margit a avut un impact pozitiv asupra maestrului, pictorița a ales să plece la Laussane. În ciuda acestui fapt, corespondența dintre cei doi se menținea vie. Margit Pogany a fost, ulterior, în Londra și New York, urmând să se stabilească, în cele din urmă, în Australia.
Istoricul și criticul recunoscut internațional, Carola Giedion-Welcker, a studiat cu atenție cele nouăsprezece creații care o aveau în centru pe domnișoara Pogany, notând: „Gura și mai ales ochii, clar accentuați și expresivi la început (1913), devin mai impreciși, pentru a nu știrbi calmul și unitatea ovalului neted. Articulația obrazului se reduce la cea mai strictă arhitectură; arcul sever al sprâncenelor (...) se amplifică asemenea unei calote peste bolta capului. În ultima variantă (1931), brațele și mâinile fuzionează într-o unică masă ascendentă. (...) Dintr-un portret s-a plăsmuit lent un univers sculptural liber, închis în sine”.
„Mademoiselle Pogany”din Craiova, o sculptură controversată
Există și o replică a celebrei sculpturi „Domnișoara Pogany” la Muzeul de Artă din Craiova, realizată de Octavian Moșescu, un fost ucenic al maestrului. A fost realizată în anii 1950, urmând ca în 1976 lucrarea să-i fie cumpărată de muzeu. Replica lui Moșescu păstrează esența stilistică a lucrării originale, capturând simplitatea și subtilitatea formei feminine caracteristice viziunii lui Brâncuși.
„Mademoiselle Pogany” rămâne una dintre cele mai importante lucrări ale lui Constantin Brâncuși, simbolizând esența feminității și frumusețea purificată printr-o abordare modernă. Figura domnișoarei Pogany a rămas eternizată în cele nouăsprezece sculpturi ale maestrului, fiecare variantă aducând o reinterpretare subtilă a trăsăturilor și formei feminine.