Lucru nemţesc

Publicat în Dilema Veche nr. 540 din 19-25 iunie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

Expresia asta (cu varianta „marfă nemţească“) se rosteşte cu toată gura, dînd uşor din cap a admiraţie, cu un licăr în ochi. Se spune aşa cînd te afli în faţa unei maşini – fie ea nouă sau la mîna a doua –, în faţa vreunui obiect electrocasnic care performează, în faţa unei case săseşti, în faţa unei autostrăzi sau în faţa unui ciolan imens pe varză.

Puţini germani or şti ce imagine bună are ţara lor în mentalul românesc. Cîte poveşti cu trotuare spălate cu detergent şi cîte evocări ale autostrăzilor construite peste noapte! Ordine, disciplină, meticulozitate, corectitudine, trăinicie, punctualitate – toate sînt asociate acestui lucru nemţesc după care tînjim dintotdeauna, într-o contemplaţie adoratoare. Iar cînd vine vorba de maşinile lor, toată planeta pare să le cadă la picioare. Revista Fortune făcea acum cîţiva ani un top al primelor 10 motive pentru care lumea vrea maşini germane – între ele, eternele argumente: tradiţie, autostrăzi, tehnologie, „ştii pe ce dai banii“. Lucrurile astea se aplică şi pentru o amărîtă de cafetieră, chit că acum rar mai găseşti vreun obiect al vreunei firme cu nume nemţesc, spaniol sau ce vreţi dumneavoastră, care să mai fie făcut în ţara respectivă.

Probabil că ştiţi cum sînt regretaţi saşii şi şvabii care au lăsat în urmă sate goale prin Ardeal şi Banat. Probabil că aţi auzit poveşti despre un oarecare vecin Gerhardt care se trezea la 5 dimineaţa şi muncea cu puterea unui cal de bere şi din a cărui gospodărie ascunsă bine după gardul înalt şi zidurile groase nu lipsea mai nimic. Dar germani au fost şi în Dobrogea. Am auzit şi de la bunicii mei tătari aceleaşi cuvinte de laudă pentru hărnicia şi onestitatea acestor oameni care au dispărut din satele prăfoase ale stepei dobrogene prin anii ’40. Imaginea germanului şi a lucrurilor ieşite din mîna lui e excepţională, iar cînd ceva dezamăgeşte, e mai degrabă catalogat a fi excepţia.

Zilele trecute, am observat cu uimire un firicel de apă care curgea de sub frigiderul pe care mi-l dorisem mult. Un Bosch, marfă nemţească, desigur. Bine, habar n-am unde e făcut, dar sigla aia să zicem că-mi dă o stare de siguranţă, ştiţi, a lucrului bine făcut. Aşadar, de sub lucrul nemţesc curgea apă care se strînsese într-o mică băltoacă în mijlocul bucătăriei. În băltoacă tocmai ce călcasem eu şi pisica neatentă, căreia îi puteam reconstitui traseul prin toată casă, în amprentele celor patru pernuţe ca nişte flori. Rămăsese destulă apă cît să se oglindească în ea şi muşcata gospodărească de pe pervaz. Am trecut prin toate fazele pierderii definite de specialişti. Negarea. „Nu, aşa ceva nu e posibil. Pasămite a vărsat cineva apă pe undeva, poate curge din altă parte, s-o fi ivit ca o minune dumnezeiească vreun izvor în peretele din bucătărie.“ După negare a venit furia. „Fir-ar să fie, precis că l-au buşit oamenii ăia cînd l-au cărat pe scări. Ai naibii nemţi au început să facă şi ei lucruri de mîntuială!“ În a treia fază, a regretelor, mi-am făcut procese de conştiinţă că nu i-am citit cărţulia cu instrucţiuni, precis am făcut ceva nelalocul lui şi am stricat eu maşinăria. „Dar dacă luam mai bine frigiderul ăla italienesc... Uite aşa, cu filogermanismul ăsta nu mai văd nimic altceva în jur.“ La depresie şi acceptare n-am apucat să ajung pentru că cineva cu mai multă minte s-a gîndit să-l tragă un pic de la perete ca să vedem ce se întîmplă în spatele frigiderului. Un biet furtun ieşise de la locul lui. Un furtunel amărît, subţirel şi transparent a fost în stare să sape la temelia credinţei noastre că marfa nemţească e marfă nemţească.

Şi nu ştiu cum, m-am gîndit la Klaus Iohannis. Nu-l văd bine nici pe ăsta. De la primarul iubit cu patru mandate, cu Sibiul trecut prin experienţa de capitală culturală, de la neamţul serios şi sobru, l-am coborît brusc la traficant de copii, Iohannis-şase-case, încurcat în procese cu Agenţia de Integritate. Da, i-au scos furtunul şi neamţului ăstuia. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.