Dali, ciorba şi biata Marguerita
Site-ul Booktopia.ro poate fi unul dintre motivele pentru care eşti recunoscător umanităţii că a inventat Internetul: nu, nu schimbă lumea, nu salvează vieţi, nu strînge bani pentru cauze umanitare. Este doar un site al comunităţii celor care citesc. Pur şi simplu. Vizitatori adolescenţi sau maturi, profesionişti sau amatori, fideli sau ocazionali, cu toţii au găsit un spaţiu virtual în care iau la mărunţit, mai mult sau mai puţin inspirat, cărţile cu care s-au întîlnit. Propun cărţi celorlalţi membri, îşi manifestă entuziasmul sau plictiseala, atrag prieteni în joc, primesc premii sau steluţe de recunoaştere pentru hărnicia şi fidelitatea lor etc. Fiecare dintre ei este, în fond, un bun motiv pentru edituri, librării, profesori, părinţi să vadă viitorul un pic mai roz decît este.
Dar veştile bune se opresc aici. Sub fiecare carte afişată pe site se află aşa-zisele recenzii: de fapt, comentarii pe marginea cărţilor cu pricina. Citindu-le, îmi vin în minte următoarele observaţii (cu precizarea că acestea nu se referă la recenziile profesioniste, bine făcute, ci la cele ale unor amatori liceeni):
Eşti frapat, mai întîi, de aplombul cu care bat cîmpii: site-ul, un spaţiu virtual public, pare, pentru tinerii comentatori, mai la-ndemînă decît masa din sufragerie, înconjurată de prieteni, în faţa cărora nu ezită să-şi expună rapid gîndurile, deşi multe dintre ele ar avea nevoie de o reflecţie mai atentă şi de ceva mai multă cultură generală, ca şi de o mai bună cunoaştere a limbii române. Ne întîlnim cu un vocabular sărac, fraze lungi, logică lăsată de izbelişte, interpretări bizare şi sfaturi de reviste glossy, cînd nu e pur şi simplu ignoranţă: „Moartea lui Ivan Ilici este o carte motivaţională a secolului al XXI-lea, prin care sîntem îndemnaţi să ieşim din zona de confort şi să dăm la o parte normalul de care sîntem sufocaţi.“ „Vreau să spun că sînt plăcut surprinsă să aflu că F. Kafka a reuşit să mă lase fără cuvinte.“ „Dalí este chiar genial. Redă atît de bine realitatea în această carte (exact ca în tablourile sale), încît a trebuit să mă opresc din citit la un moment dat, ca să nu vărs. Şi nu este o metaforă, efectiv am înţeles cum îşi amesteca ciorba în farfurie.“
Mai apoi, înţelegi repede că pentru tinerii vizitatori ai site-ului, recenzia se rezumă la povestirea romanului, iar comentariul – cu emoţii scăpate de sub control – strict la anecdotica de suprafaţă: „Anna şi sărutul franţuzesc e o carte drăguţă, dar, sinceră să fiu, eu chiar şi acum mă mai gîndesc doar la St Claire. (...) Cînd vedeam numele lui, rîndurile deveneau punţi de legătură între mine şi el... E absolut genial şi, deşi sînt conştientă că am spus asta, nu mă pot abţine...“ „OK, am înţeles, tabăra de femei, dar Caleb era rănit, iar alea puteau să îi ofere ajutor. (...) Se vede că ăştia din distopii au cam uitat să fie oameni, dar ei sînt împotriva presupuşilor tirani... ceea ce este amuzant.“ „De la un timp am tot început să mă întreb de ce nimeresc doar cărţi de dragoste al căror final nu este cel pe care mi l-aş fi dorit. (...) Biata Marguerita (sic!)! O superbă metresă care întîlneşte adevărata iubire, (...) dacă aş fi fost eu autoarea, altfel s-ar fi terminat totul...“ „Sînt cumva dezgustată de cîtă telenovelă este în romanul Mara, şi de toată drama aceasta provocată de credinţa prea mare în Dumnezeu...“
E un lucru bun Booktopia.ro. Şi o invitaţie generoasă: tinerii se „întîlnesc“, află, citesc, povestesc, critică, ajustează, recomandă. Atîta doar că nu au şcoală. Îmi vine să spun chiar: au carte, dar n-au parte.
Maria Iordănescu este psiholog.
