Pilule pentru moralitate

Publicat în Dilema Veche nr. 539 din 12-18 iunie 2014
Dialoguri întrerupte jpeg

Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, un profesor de bioetică de la Oxford descrie beneficiile pe care le poate aduce intervenţia tehnologiei în planul moralităţii, al fericirii sau al abilităţilor cognitive ale omului. Pastile care pot îmbunătăţi empatia, pilule care îţi ameliorează interesul faţă de persoana iubită, cipuri care te fac să „priveşti“ bunadispoziţie mai de aproape. Acesta este – afirmă cu convingere omul de ştiinţă – viitorul bun al omenirii, cu două condiţii: 1. Recurgerea la tratamente de acest fel să rămînă la libera alegere a pacientului. 2. Tratamentul să fie folosit cu discernămînt şi responsabilitate.

Pînă la un punct, soluţiile descrise de profesorul de la Oxford nu sînt o noutate: ştiinţa îşi oferă de mult timp serviciile în tratamentele psihiatrice, de la cele mai simple disfuncţii psihice, pînă la patologii marcant invalidante. Şi este adevărat că multe dintre „chimicalele“ produse de ştiinţă au ameliorat considerabil viaţa multor pacienţi care pînă acum cîteva zeci de ani păreau iremediabil pierduţi pentru societate.  

Mă întreb, însă, pînă unde ne putem lăsa duşi de euforia succeselor de pînă acum în utilizarea tehnologiei ca remediu al derapajelor omului modern? N-am nici o îndoială că ştiinţa poate avansa atît de mult pe cît îi cerem să ne ajute. Că putem lăsa în seama ei toată dezordinea vieţii noastre actuale, cu certitudinea că ar putea face ordine. Că vor exista cipuri care să ne facă să zîmbim cînd ne e mai greu, pilule care să ne descotorosească de relaţii improprii, medicamente care să ne stimuleze dragostea faţă de semeni, terapii chimice care să ne aducă alegeri morale sau care să îi facă pe copiii noştri să înveţe pentru bacalaureat, în somn. Tocmai de aceea, privind la puterile nebănuite ale ştiinţei, îmi vin în minte două mari semne de îndoială: 1. Dacă succesul acesteia depinde, în exclusivitate, de valori precum libertatea de a alege, discernămînt, responsabilitate, atunci toate aceste aşa-zise beneficii ale ştiinţei devin înfricoşătoare. Ştim bine cîte de rău stă omenirea cu toate cele de mai sus: libertatea de a alege, discernămîntul, responsabilitatea sînt grav avariate de constrîngeri social-economice, de interese majore ale celor puternici, de grave derapaje ale educaţiei pe glob etc. 2. Ştiinţa va propune tratamente împotriva a tot ceea ce i se va fi părut ei a fi disfuncţie. Va stabili, deci, firesc, înaintea tratamentului, standarde morale, de inteligenţă, de fericire, de educaţie, de alegeri optime etc. Şi-ţi va oferi, ajutată de o campanie publicitară profesionistă, soluţia tehnologică pentru evitarea oricăror disfuncţii: un parcurs mai greoi la şcoală, o alegere de tinereţe mai nefericită, niscaiva tulburări adolescentine.

Iată un citat din spusele profesorului de la Oxford: „Dacă ştii că înălţimea copilului va fi de un metru şi jumătate şi accepţi că ar putea suferi din cauza acestei înălţimi, eşti responsabil! Ai fi putut să faci în aşa fel încît copilul să aibă 1,75 metri! Şi aici nu-i vorba doar despre perfecţionarea sănătăţii, dar şi a bunăstării, a fericirii, a relaţiilor sociale, a oportunităţilor de carieră. Avem o mare responsabilitate cînd alegem dacă încredinţăm copilul loteriei naturale sau îi oferim oportunitatea de a-l îmbunătăţi prin folosirea ştiinţei.“ Cu alte cuvinte, dialogul formator, educaţia, experienţa, moştenirea genetică, mediul social, şcoala, toate vor putea fi suplinite, în curînd, de soluţii tehnologizate. De pilule.  

Încet-încet, ştiinţa capătă culorile unor ideologii nu prea îndepărtate, care stabileau cu exactitate cum trebuie să arate omul nou şi care sancţionau cu severitate orice derapaj de la standardele acestuia. Ştiinţa ne propune azi, cu alte cuvinte, o fericire măsurată cu şublerul. Alegeri încadrate între valori morale minime şi maxime. O educaţie ca un pat al lui Procust. Cu ajutorul experţilor, vom fi toţi la fel de fericiţi, la fel de virtuoşi, la fel de deştepţi, la fel de înalţi. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.