Despre bunăvoinţă...

Publicat în Dilema Veche nr. 540 din 19-25 iunie 2014
Despre bunăvoinţă    jpeg

„O împărăţie mare trebuie să se coboare pentru primirea ţărilor mici, întocmai ca fluviul cel culegător de ape. O ţară mică trebuie să se plece pentru a fi ocrotită sub o mare împărăţie. Astfel una va cîştiga în întindere, cealaltă în puterea de a guverna oamenii. Tot aşa, cei mari trebuie să se plece atunci cînd este necesar.“

Cînd, în urmă cu vreo zece ani, am citit prima oară acest fragment (capitolul 61) din Tao te Ching, străvechea scriere a lui Lao Tse, m-am simţit, trebuie să recunosc, foarte indignat, ca cetăţean al unei „ţări mici“, aflate mai mereu de-a lungul istoriei sale sub ocupaţie directă sau în sfera de influenţă a diverselor „împărăţii“. Mi s-a părut a fi un fel de justificare a aroganţei imperiilor lacome de teritorii şi avuţii, şi o umilire a naţiunilor mici, inocente, fragile şi lipsite de apărare, o justificare cu atît mai surprinzătoare cu cît venea din partea unui mare filozof şi nu a vreunui mare cuceritor. De ce, în fond – mă întrebam – este absolut necesar ca „ţările mici“ să se plece în faţa marilor „împărăţii“? De ce nu ar avea ele dreptul, chiar şi teoretic, de a fi pur şi simplu lăsate în pace, să-şi vadă de micile lor necazuri şi bucurii?

Acum, la şapte ani de la intrarea ţării mele în Uniunea Europeană, lucrurile se văd altfel. Am avut în acest răstimp prilejul să observ că ceea ce numim „proces de integrare europeană“ este în sine dovada concretă a faptului că o „împărăţie“ poate încorpora o „ţară mică“, fără vărsare de sînge, şi, mai mult decît atît, îi poate oferi mult mai mult decît pretinde în schimb. Şi mă refer aici nu atît la suportul logistic, misiunile de voluntariat sau fondurile financiare consistente care ne sînt puse la dispoziţie, cît mai ales la acea „putere de a guverna oamenii“, despre care vorbeşte marele filozof chinez. Pentru că una dintre problemele-cheie ale României o reprezintă faptul că a fost şi rămîne o ţară foarte greu guvernabilă. Aproape de neguvernat.

Cu o populaţie în covîrşitoare majoritate blazată, plină de prejudecăţi şi frustrări, spaime şi obsesii, cu un simţ civic cvasiinexistent şi o aversiune viscerală faţă de ideea de stat (dar, atenţie, şi cu pretenţii nelimitate de la acesta), care, cînd votează, o face mai mult emoţional decît raţional, confundînd în mod jalnic ideea de echidistanţă cu lipsa crasă de discernămînt (vezi imbatabilul şi irefutabilul „Toţi sînt la fel“) – pe de o parte, şi, pe cale de consecinţă, o clasă politică formată preponderent din nonvalori oportuniste, cu vederi înguste, mînată de orgolii şi voracitate – de cealaltă parte, România nu a avut, nici după 1989 şi nici după 2007, o viziune de ansamblu, unitară, proprie şi clară asupra drumului pe care îl are de urmat dinspre statul de tip comunist spre cel european modern. Este şi motivul pentru care, în mod paradoxal (şi jenant în acelaşi timp), ea nu are nevoie doar de susţinere externă, ci şi de insistenţe şi presiuni pentru a accepta această susţinere.

Un exemplu edificator în acest sens este şi neobişnuitul incident diplomatic care a avut loc, nu de mult, la nivel guvernamental între România şi Suedia. Aşa cum se ştie, ministrul suedez de externe Birgitta Ohlsson a declarat că, în urma mai multor runde de discuţii la nivel de secretar de stat cu autorităţile române pe tema fondurilor europene destinate reintegrării sociale a romilor, a constatat că partea română refuză, pur şi simplu, propunerea suedeză referitoare la înfiinţarea unei echipe de experţi europeni care să asiste autorităţile române în procesul de cheltuire a acestor fonduri. Tonul a fost unul vehement, doamna Ohlsson declarîndu-se explicit „furioasă“ faţă de atitudinea părţii române şi trimiţînd chiar şi o scrisoare de protest la Bruxelles. „Cred că este o problemă de inerţie şi prestigiu politic: nu se vrea ca alte ţări să se amestece în afacerile politicii interne (ale României – n.r.). În plus, nu este un lucru cu care guvernele şi aleşii români să cîştige alegeri. Mă înfurie dezinteresul pe care l-au arătat pentru acest subiect“, a declarat diplomatul suedez, potrivit AFP.

Se ştie foarte bine că problema absorbţiei fondurilor europene în general – şi nu doar a celor pentru romi – este una cronică în România, ţară care continuă să se afle pe ultimul loc în Europa la acest capitol, în ciuda îmbunătăţirilor înregistrate în ultimul an, anunţate cu mîndrie de premierul Ponta în urmă cu cîteva săptămîni. Practic, asta înseamnă că, în continuare, autorităţile române lasă să se piardă sume uriaşe de bani, din simplul motiv că nu sînt capabile să le administreze în mod corect şi eficient, pe proiecte concrete şi bine justificate.

În aceste condiţii, gestul unui stat membru cu vechime, care contribuie consistent la aceste fonduri, de a propune o metodă de îmbunătăţire a gradului de absorbţie, chiar dacă această metodă presupune o intervenţie directă, nu ar trebui să pară nimănui ofensator. Totuşi, reacţia Bucureştiului a fost cît se poate de caustică. Atît ministrul de Externe Titus Corlăţean, cît şi cel al Fondurilor Europene Eugen Teodorovici s-au întrecut în declaraţii care mai de care mai indignate, apreciind, nici mai mult, nici mai puţin, că partea suedeză se foloseşte de acest subiect din raţiuni electorale şi că declaraţiile diplomatului suedez sînt o „ofensă“ la adresa României, fără a face însă nici cea mai mică referire la intenţiile pe care le au de a îmbunătăţi gestionarea fondurilor europene. Şi nu trebuie neapărat să ne întoarcem la marii clasici ai filozofiei ca să înţelegem această atitudine.

Peste toată această „hărmălaie“... „trece-n zbor un fluture“, cum ar spune poetul: în scrisoarea de răspuns, la sesizarea doamnei Ohlsson, comisarii europeni Viviane Reding, Johannes Hahn şi László Andor abordează un ton împăciuitor, uşor favorabil părţii române, apreciind că în problema romilor, „România a dat şi dă în continuare dovadă de angajament politic“ (la „angajament politic“ am fost totdeauna cei mai buni – i-am putea da lecţii şi doamnei Ohlsson, parol) şi promiţînd că Bruxelles-ul va acorda în continuare „o atenţie specială modului în care autorităţile române intenţionează să promoveze incluziunea romilor în societate.“ Rămîne de văzut dacă această bunăvoinţă a „Împărăţiei“ va da rezultate sau se va risipi în neant, aşa cum s-a întîmplat de atîtea ori pînă acum. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.