Cu ochii-n direcţii teribiliste şi despre cum se „rupe lesa“

Publicat în Dilema Veche nr. 541 din 26 iunie - 2 iulie 2014
Cu ochii n direcţii teribiliste şi despre cum se „rupe lesa“  jpeg

– poveşti cu adolescenţi

Urmărirea

„Să nu te prind că-mi vii mirosind a fum acasă!“ zise T. imitînd-o pe maică-sa, în timp ce îşi ţinea ţigara cu o frunză, să nu îi miroasă degetele a tutun. Aruncă ţigara pe jos sictirit, nu înainte de a mai trage un fum ca să ajungă la filtru, să nu se facă risipă. După, îşi caută în ghiozdan pacheţelul cu şerveţele umede parfumate şi gelul antibacterian şi se spală pe mîini. Apoi se parfumează. „Gata, e bine? Mai miroase?“ şi îşi întinde mîna înspre mine. Îi zic că am nasul înfundat, ca să scap de misiune. Îmi face semn să îl urmez şi mergem la chioşcul din faţa casei lui. Cere un pachet de gumă şi începe să molfăie. „Aoleu, aşa mi s-a luat de femeia asta. De parcă ea nu fumează. Aşa persecuţie?“ Îmi povesteşte că ieri i-a zis că acasă e ca la hotel, s-a luat de el că nu trece pe acasă decît ca să doarmă cîteva ore şi să mănînce. Nici bani de ieşit nu mai vrea să îi dea. T. zice că e nasol, că nu se descurcă deloc cu banii, mai ales că iar s-au scumpit ţigările. Se gîndeşte să se apuce de pariuri sportive, că la cazino nu poate intra că e prea scund şi mic şi nu îl lasă paznicii.  

Au trecut doi ani de atunci, T. e în clasa a XI-a acum şi mama lui T. ştie că odrasla ei fumează. A încercat să-l facă pe T. să se lase de fumat, dar nu a reuşit. În casă au încercat toţi trei să se lase – mamă, tată şi copil. Au ţinut pactul şi încă îl mai ţin, teoretic, deşi, într-o zi, întorcîndu-se de la tenis, T. şi-a găsit mama fumînd în hamacul familiei. De atunci, T. merge la toate majoratele şi are bani de buzunar suficienţi pentru stat în oraş şi pentru ţigări. Mama lui T. nu vrea ca tatăl lui T. să afle că ea nu se poate lăsa de fumat. Aşa că T. este acum un om fericit. Mai face bani şi singur, dar mai mult îi pierde. A început să meargă la sală şi să mănînce proteine şi s-a mai înălţat, a făcut şi nişte muşchi pe care îi imortalizează cu noul lui smartphone de ultimă generaţie şi îi afişează pe Facebook. Paznicii din cazinouri îl lasă, din cînd în cînd, suficient de multe ori cît să lase prin cazino oareşce sume mai mari decît cîştigurile. Dar lui îi place treaba cu ruleta şi uneori chiar face suficienţi bani să o scoată „pe banii lui“ pe A. în oraş.  

Lupta

Din cînd în cînd, mă sună prietena „din turn“ (aşa îi zicem şi vă voi explica de ce, în continuare), disperată, lamentîndu-se, înjurînd, ţipînd, plîngînd – depinde, uneori afişînd numai una dintre manifestările astea, alteori, din nefericire pentru mine, pe toate. Maică-sa e strictă şi o pedepseşte constant, îmi spune O., care, deşi a făcut 18 ani, nu poate sta în oraş mai tîrziu de ora 10. În caz contrar, dacă nu ajunge la ora 10 fix ori mai devreme, dacă întîrzie fie şi cinci minute, mama ei îi confiscă telefonul şi laptopul şi le pune în seif. Dacă întîrzie mai mult de cinci minute, nu mai are voie să iasă în oraş două săptămîni. Ultima oară, acum vreo trei săptămîni, a ajuns acasă la 10 fix de la un majorat, dar era puţin ameţită, că dăduse un shot de tequila. N-am mai văzut-o pe afară de atunci, dar am vorbit la telefon cu ea acum o săptămînă, să-mi spună că a spart combinaţia de la seif şi că a desenat slide-urile de la o prezentare Powerpoint pe foi A4, că nu avea pe ce să facă prezentarea. Mi-a zis că nu mai suportă şi că vrea să sune la Protecţia Copilului. Dar îi e frică. Mi-a zis că o dor ochii de la atîta citit, că altceva n-are ce să facă în casă şi că a terminat de citit cărţile din bibliotecă. Ieri m-a sunat să îmi spună că a fugit de acasă. Că iarăşi s-a certat cu maică-sa din cauză că are două medii de 9 şi nu o să-i iasă media generală 10. A fugit pe la bunici, prin Maramureş, a luat trenul frumos şi acum e acolo bine-mersi. A zis că nu vrea să se mai întoarcă şi nu ştie ce să facă în viitor, că nu o mai suportă pe maică-sa.

Ştiu pe cineva care doarme pe acasă vreo două nopţi pe săptămînă, de regulă. În rest, doarme pe unde apucă, mai mereu petrece – cînd albeşte nopţi, n-are nevoie de pat. Îl întreb ce zice mama lui de asta. „A! Lu’ maică-mea nu îi mai pasă, ştie că sînt vagabond, ştie că-s cîine rău şi că rup lesa!“ îmi spune rîzînd. Îl întreb de unde face rost de bani să îi ajungă pentru cluburi şi cafenele şi îmi zice că are el treburi de băiat deştept. Îi mai dă şi taică-su bani, că ai lui sînt divorţaţi şi el încearcă, dîndu-i banii ăştia, să îşi mai spele din păcate şi din vina pe care o mai resimte din cînd în cînd, remuşcare cauzată de faptul că nu are grijă de el. Cînd se simte singur, o sună pe prietena lui, cu care se împacă şi se desparte de vreo trei ori pe săptămînă. „N-o iubesc, dar merge, face maică-sa o ciorbă de perişoare faină şi, în plus, ea e şi mai faină! Nu maică-sa, ea. E de-aia cu peste 1000 de like-uri la o poză pe Facebook. Să te uiţi să o cauţi şi tu şi să vezi dacă nu e bună...“

Strategii

R. îşi stinge ţigara, apăsînd hotărît în scrumieră. Mai ia o gură de cafea şi le zice tuturor de la masă: „Eu i-am prostit. Trebuie să ştii să îi educi tu pe ei, nu ei pe tine.“ Şi apoi îi face cu ochiul lui E., care îl ascultă cu ochii mari. „Măi, nu ştiu cum reuşiţi voi. Eu nu pot. Mă ţin din scurt rău. Eu trebuia să fiu acasă acum deja...“ Altul întreabă cînd să mergem la mare, pe cînd una se plînge de cum trebuie să spele rufe două ore pe zi ca să iasă la un suc. Ne zice tuturor că altfel nu ştie cum să facă, pentru că ai ei îi zic că trebuie să muncească pentru tot în viaţă. „E obligaţia lor de părinţi să îmi dea lucrurile de care am nevoie.“ Şi cu asta îşi încheie pledoaria nervoasă. D. zice că stă cu sora ei mai mică şi are grijă de ea, fapt care o îndreptăţeşte la ieşitul în oraş măcar de trei ori pe săptămînă. La masă sînt vreo 18 adolescenţi. Se vorbeşte despre plecatul la mare după ce se termină şcoala. Gaşca se micşorează şi din 18 vin vreo şapte, dintre care doi sînt cu semne de întrebare. Se pune problema unde e de mers şi se decide cu uşurinţă. Mamaia e plină de cluburi faine. Cu destinaţia aleasă, mai rămîne de găsit cazare şi de făcut rost de bani. Toţi stabilesc să ceară bani pentru 12 zile şi se gîndesc la tactici cît mai bune ca să facă rost de cît mai mulţi.

Resemnarea

Doamna Margareta E. este vecina mea de cîţiva ani. Are o fată de 19 de ani, Marina, care a renunţat la ideea de a da la facultate şi a decis să rămînă acasă, să stea cu mama ei. A renunţat pentru că nu a luat bacul şi nu mai vrea să îl dea. I-a fost de ajuns cît s-a chinuit cu liceul şi Marina e convinsă că sistemul nu o vrea şi nici ea nu vrea să facă parte din acest sistem defectuos. Dacă şi-ar lua un job, nu ar putea să stea seara tîrziu în oraş – spune ea, întristîndu-se la gîndul că ar putea pierde o noapte dormind. Marina „fumează ca o şerpoaică“, după spusele mamei ei, dar „măcar nu fumează etnobotanice, d-alea periculoase“. Marina mi-a zis că a descoperit iarba la liceu şi că are pe cineva care îi aduce marfă bună şi m-a întrebat dacă mă interesează, că-mi face rost. Am întrebat-o dacă nu e scumpă, mi-a zis că e, dar poate să fie cît o fi, că îi dă prietenul ei bani. Doamna Margareta e tristă că fiica ei şi-a găsit „un arab“ şi ea crede că nu e a bună. Dar o lasă pe fiica ei să trăiască liber, că ea nu a putut, şi copilul ei merită. „Înainte de prietenul ăsta pe care şi l-a găsit, n-o duceam tare bine. Dar acum e fericită, şi ce îşi doreşte un părinte mai mult decît să îi fie copilul fericit? Acu’ nu ştiu dacă chiar a făcut bine şi face bine, dar pînă acum îi merge mai bine decît mi-a mers mie, e mai deşteaptă decît mine, aşa că o las în pace. Mai îmi dă emoţii uneori fata asta, dar, serios, să ştii că nu e copil rău.“

Motive

Am întrebat mulţi tineri de ce au nevoie ca să se simtă fericiţi şi să îşi considere viaţa una plăcută, agreabilă. Peste tot am primit acelaşi răspuns. Socializarea reprezintă, fără doar şi poate, una dintre cele mai mari nevoi ale noastre, se manifestă foarte evident şi, dacă nu e satisfăcută, poate avea urmări destul de grave pentru psihicul neintegratului. Dar socializarea implică spaţii de socializare, unde, din păcate, consumaţia e pe bani (parcurile nu prea mai sînt la modă de la o anumită vîrstă), şi mai implică atingerea unui anumit nivel, al unui anumit statut în ochii persoanelor pe care le vrei în grupul tău sau în grupul din care vrei să faci parte. Şi ca să atingi acel nivel, îţi trebuie mai mult decît să fii tu ca atare, aşa cum eşti acasă la tine în cameră. E nevoie să ieşi în evidenţă, să ai ceva al tău, să ai bugetul şi personalitatea suficient de flexibilă ca să te faci plăcut.

Nu o să vorbesc despre frica de singurătate, dar mulţi mi-au mărturisit că, în secret, le este frică să fie singuri. Şi tot ceea ce fac este ca să scape de sentimentul copleşitor de singurătate.

Final

7,31 dimineaţa, luni, ora de biologie. Iar am întîrziat. Azi am întîrziat un minut, trebuia să fiu la şi 30 în clasă. Se poate spune că progresez. Absenţa e luată, biologia – neinteresantă, aşa că mă întorc din drumul către clasă şi mă duc să îmi iau o cafea de la furgoneta din faţa liceului. Nici dacă le-aş face reclamă la mall-uri nu ar putea avea mai mulţi clienţi decît au: adolescenţii chiauni de somn beau tare multă cafea, ca să reziste chinului învăţării şi să n-adoarmă în timpul preţiosului proces de predare derulat de profii puţin sau mai mult sătuli de feţele noastre (da, sentimentul acesta copleşitor devine reciproc, mai ales la sfîrşitul anului şcolar).   

Mă întorc apoi tîrîndu-mi tenişii prin băltoace. A plouat, am dormit prost şi mă dor picioarele de la alea 15 ture în jurul şcolii, de la proba de la sport. Nu ştiu dacă au fost 15, poate exagerez, dar cert e că au fost suficiente ca să nu mai vreau să mă mai mişc o vară întreagă. Îl salut pe nenea portarul iarăşi, am uitat că i-am dat bună dimineaţa mai devreme, şi mă întreabă cît ne mai ţin ăştia la şcoală. Îi răspund „să sperăm că nu cît e nevoie“ şi zîmbesc, apoi îmi tîrăsc picioarele obosită pînă în gang, unde mă întîlnesc cu trei colege care fumau nervoase. O aud pe A. nervoasă şi o văd dînd din mîini, deşi mai aveam ceva pînă să ajung lîngă ea. Ţipă dintr-odată:

– Băi, şi am zis că mă las de fumat! Numai de nervi fumez! 

Mălina Amortoaie are 17 ani şi e elevă la Colegiul „Sf. Sava“ din Bucureşti. 

Foto: L. Muntean

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.