Politicile culturale – profil de disciplină

Alexandru GABOR
Publicat în Dilema Veche nr. 540 din 19-25 iunie 2014
Politicile culturale – profil de disciplină jpeg

Termenul „politici culturale“ are conotaţii peiorative pentru Estul şi Centrul Europei. Experienţa comunismului a săpat în memoria colectivă intruziunea ideologică a politicului în ceea ce, tradiţional, constituia sfera autonomă a artei. Faptul că marxism-leninismul aduce cu sine şi o estetică proprie este fără precedent în modernitate. Fără a consimţi la stigmatul lui Karl Popper asupra gîndirii platonice, văzută ca matrice a totalitarismului, dialogul Republica se suprapune cu primele încercări de a arăta, din afara esteticului, rostul artelor, prin exilarea poeziei „tînguitoare“, vinovată de aplatizarea virtuţilor de război. Dialogul platonician trece drept prima instanţiere a ceea ce unii numesc „politicile culturale negative“, care – potrivit lui Oliver Bennett – „au ca scop mai degrabă cenzura decît sprijinul“.

Chiar dacă politicile culturale „negative“ aparţin, prin simetrie, „societăţilor închise“, comuniste sau fasciste, istoria a consemnat şi episoade cînd societăţile deschise au reacţionat, de asemenea, prin politici negative, în frontul cultural al Războiului Rece. Experienţa anilor 1950 a mccarthy-ismului şi obsesia infiltrării comuniste în sistemul american, diferită ca esenţă şi intensitate, arată că şi democraţiile reflectă înclinaţia puterii de a urmări scopuri politice într-un domeniu asociat îndeobşte autonomiei esteticului.

În linii mari, suspendarea istoriei în spaţiul ex-comunist şi îngheţarea freneticei vieţi culturale interbelice pot da seamă de actualul decalaj al stadiului cercetării politicilor culturale între societăţile deschise şi cele foste comuniste. Paradoxul este că le uneşte aceeaşi rezervă faţă de termenul ca atare şi faţă de intervenţia publică în domeniul culturii. Fireşte, în spaţiul ex-comunist, explicaţia rezidă în invazia ideologiei şi aplatizarea estetismului în favoarea realismului socialist, însă aceeaşi atitudine rezervată se regăseşte în societăţile occidentale, din considerentul clasic liberal că statul şi viaţa artelor trebuie separate. Lawrence Rothfield, de la Centrul de Politici Culturale, Universitatea din Chicago, nu se înşela deloc cu afirmaţia că „termenul politică culturală suferă de pe urma asocierii cu istoria binecunoscută a comisarilor cultural fascişti şi comunişti, ministerele de cultură şi pervertirea monstruoasă a artelor şi domeniul umanist în maşinării de propagandă.“  

Istoric, conceptul „politică culturală“ este asociat, în lipsa altor repere problematizatoare, fie edificării statelor naţionale şi cetăţeniei noilor subiecţi, fie sistemelor închise, totalitare. Pentru primul sens, nu este o coincidenţă faptul că uniformizarea limbii, crearea unei literaturi naţionale şi a unei istorii comune au loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Apariţia statelor naţionale a instrumentat diverse politici culturale pentru scopuri politice şi administrative. Pentru cea de-a doua asociere, memoria secolului al XX-lea a lăsat în conştiinţa europeană, indelebil, intruziunea sistemelor fascist şi comunist în sfera artelor şi a literelor. Astfel de experienţe politice, inclusiv comunismul românesc, intră în tipologia „statului-inginer“. Modelarea „omului nou“ a impus subordonarea artelor în numele unui Bine social pe cît de infailibil, pe atît de găunos. Reacţia inteligenţei est-central europene a fost proporţională cu patul procustian al realismului-socialist şi cu asediul statului asupra libertăţii de creaţie şi nonconformismului ideologic. S-au purtat războaie culturale pentru scoaterea lui Kafka de la index, de pildă.  

În Statele Unite, termenul „politică culturală“ apare, în anii 1960, la consilierii lui J.F. Kennedy, însă abia trei decenii mai tîrziu s-a cristalizat percepţia că toate aceste programe miriapode la nivel federal cresc pe un trunchi comun de interese. Experienţa americană a artelor şi culturii, respectiv un model cu intervenţie minimală, descentralizat şi deschis oportunităţilor de piaţă, însumează peste 200 de programe în realizarea politicilor culturale, separate de borna cronologică a înfiinţării National Endowments for the Arts (NEA), în 1965.  

Problematica cercetării industriilor creative şi a patrimoniului în Europa Centrală şi de Est se află într-un stadiu incipient. Cîteva ONG-uri, relativ puţine intrări în revistele de profil şi relativ puţine titluri din literatura „gri“, adică analize din sectorul guvernamental, epuizează ceea ce ştim despre acest subiect. Studiile publicate la noi de Corina Şuteu şi Dan Eugen Raţiu merită reverenţe. Lipsa de resurse, dificilul drum al reconectării la cercetarea internaţională şi carenţele de expertiză îşi spun inevitabil cuvîntul în problematica studiului politicilor culturale, deşi teme înrudite ajung frecvent pe agenda publică.

Ceea ce a predominat în analizele publicate pe tema politicilor culturale est-central europene a fost analiza legală şi istorică, cu rare accente de politici publice sau economie. Pe de altă parte, de cîteva decenii, o bună parte din cercetarea ştiinţei politice s-a concentrat pe tipurile de eşec al statului şi pe mecanismele care ar preveni şi atenua risipa de resurse cu care a fost asociat sectorul public. Susţinerea că dualitatea eşec de piaţă – eşec al statului este relevantă pentru politicile culturale poate împrumuta argumente chiar din citadele liberale. În aria politicilor culturale, cel care a subliniat dualitatea acestui eşec este Frederick Van der Ploeg. Iniţial, economiştii culturali au folosit tipul de eşec al pieţei pentru a furniza raţionalizări ale sprijinului public. Alţii au considerat că politicile culturale servesc doar interesele egoiste ale unei minorităţi pasionate şi, în nici un caz, interesul public. Avînd în vedere spectrul larg al bunurilor culturale, ambele părţi pot avea dreptate, fără a recurge la o dialectică indiferentă faţă de principiul noncontradicţiei.  

Frederick Van der Ploeg afirmă simplu că „trebuie să admitem atît eşecurile de piaţă, cît şi cele ale guvernului, în realizarea unei politici publice.“ Cu alte cuvinte, tipurile clasice de eşec al pieţei, de exemplu externalităţile, pot împiedica apariţia soluţiilor optime în politicile culturale.  

Deşi uneori termenul de externalitate a fost extins fără temei, este indiscutabil că clădirile de patrimoniu prezintă externalităţi – şi pozitive, şi negative. Uneori, percepţia lor poate fi atît de severă, încît s-au propus „taxe de paragină“ în locurile de unde se extrag beneficii de pe urma turismului. Turismul cultural, indiferent cît de dificil de diferenţiat de alte variante de turism, solicită o bună conservare a patrimoniului construit sau natural, altminteri starea degradată se transpune în pierderi pentru cei care operează într-o astfel de zonă.  

O etapă recentă în politicile culturale este discuţia asupra metodelor de evaluare, iniţiată sporadic în Occident, în anii 1960, însă dezvoltată cu precădere după 1990. Adesea, problemele de eficienţă în alocarea resurselor în politicile culturale ajung în agenda publică fără o mediere informată. Departe de a se fi prefigurat un consens, evaluarea politicilor culturale este încă un şantier în lucru. Dacă periodicele din spaţiul anglo-saxon au preferat mai degrabă abordări cantitative, cu importuri masive din economie şi statistică, jurnalele academice europene s-au axat pe harta instituţională, legală, juridică şi istorică a modelelor culturale naţionale.  

Dincolo de divergenţe, actori supranaţionali, centre ale universităţilor şi asociaţii din societatea civilă au în comun ideea că problema evaluării politicilor culturale nu mai poate fi expediată în termenii inadecvării. Metodologiile variate concurează ca abordări legitime pentru a include evaluarea politicilor culturale în rîndul celorlalte politici ale sectorului public. Este firesc ca instituţiile culturale să nu pretindă un statut aparte, privilegiat, îndepărtat de constrîngerile obişnuite de policy.

Ceea ce rămîne cert este insatisfacţia faţă de aranjamentele instituţionale prezente, atît la noi, cît şi aiurea. În spaţiile cu politici culturale centralizate, precum Franţa sau Italia, se deplînge lipsa de libertate a antreprenorilor culturali. Autori din spaţiul britanic şi american resimt lipsa unor politici „coerente“, avînd în vedere că descentralizarea, fragmentarea autorităţii este urmată de o capacitate mai redusă de acţiune. Pe de altă parte, europenii din spaţiul ex-comunist tînjesc după descentralizare şi liberalizare, atraşi de succesul modelului anglo-saxon. Răspunsurile sînt departe de a fi univoce. În unele cazuri, o agenţie centrală a statului poate fi recomandată marilor proiecte publice, de pildă de patrimoniu, aşa cum s-ar putea să fie necesare o libertate mai extinsă a autorităţilor locale şi un grad de descentralizare pentru industriile creative.  

O notă optimistă inerentă politicilor culturale transpare din coaliţiile trans-ideologice ale grupurilor intelectuale. De exemplu, lista opoziţiei faţă de demolarea Halei Matache a cunoscut adeziunea unor intelectuali şi formatori de opinie cu opţiuni politice şi valorice extrem de eterogene. Chiar dacă temeiurile coaliţiilor pot fi diferite, acest lucru rămîne secundar în raport cu alianţele atît de neaşteptate. Coaliţiile intelectualilor publici pentru prezervarea patrimoniului se pot transpune în reale reţele de influenţă a deciziei. De pildă, în trecut, Oraşul Alb şi Jaffa din Ierusalim au fost salvate de la demolare prin acţiunile unui grup informal de literaţi, arhitecţi şi activişti civici. Identitatea veche a oraşului a fost prezervată şi redată circuitului economic şi cultural datorită acestei alianţe, animată de pictorul şi arhitectul Marcel Iancu. Relevanţa unor astfel de acţiuni de conservare a patrimoniului urban nu şi-a epuizat, astăzi, lecţiile de însuşit. Între activism civic şi pasivitate, sau reactivitate post-factum, e de preferat prima variantă. Uneori, pasivitatea e pandantă cu credinţa că piaţă şi cooperarea voluntară vor găsi soluţii mai optime. Nu sînt deloc convins. 

Dacă problemele de politici culturale rămîn abandonate pe mîna pieţii şi a „suveranităţii consumatorilor“, priorităţile stringente din domeniul cultural, cu precădere în societăţile puţin afluente, vor fi şi ele abandonate. De aceea, am înclinaţia unor supoziţii explicit elitiste în politicile culturale. Aceleaşi argumente invocate de J.St. Mill pentru sprijinul educaţiei ca bun public se impun a fi recitite ca temeiuri pentru politicile culturale: „Cei care au cel mai mult nevoie de a deveni mai inteligenţi şi mai buni sînt şi cei care doresc cel mai puţin acest lucru şi, dacă îl doresc, sînt neputincioşi să găsească drumul cu ajutorul propriilor forţe.“  

Fragment din teza de doctorat Patrimoniul construit şi politici culturale în Europa Centrală şi de Est, cercetare finanţată în proiectul „Burse doctorale în sprijinul cercetării: Competitivitate, calitate, cooperare în Spaţiul European al Învăţămîntului Superior“, cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul Social European, POSDRU 2007-2013.

Alexandru Gabor este publicist şi doctor în ştiinţe politice.

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

image png
Scene șocante într-un autobuz din București. O adolescentă de 17 ani a fost agresată sexual
Un bărbat de 42 de ani a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, fiind suspectat că a agresat sexual o minoră într-un autobuz din Capitală. Adolescenta a cerut ajutorul celorlalți pasageri, iar intervenția călătorilor l-ar fi determinat pe agresor să renunțe.
adelina pestritu reteta hummus cu trufe jpg
Rețeta de hummus cu trufe a Adelinei Pestrițu. Preparatul sofisticat care este gata în doar 5 minute
Adelina Pestrițu a dezvăluit cum prepară hummusul cu trufe. Ingredientul care face diferența
fiica Ilie Bolojan  jpg
Ilie Bolojan răspunde acuzațiilor privind folosirea resurselor SPP la nunta fiicei sale: „A fost o hărțuială și un festival de minciuni”
Președintele PNL, Ilie Bolojan, a reacționat după controversele apărute în spațiul public privind presupusa utilizare a resurselor Serviciului de Protecție și Pază (SPP) în scop personal, cu ocazia nunții fiicei sale. Liderul liberal a respins ferm acuzațiile.
Beniamin Netanyahu. FOTO Getty Images
Democrația nu se cumpără la kilogram. Dar se poate confisca
Activitățile teroriste nu ar trebui să-ți permită nici măcar să-ți cumperi un falafel. Cu atât mai puțin să finanțezi o campanie electorală.
image png
Voyager 1 a ajuns la o zi-lumină de Pământ. Ce mister cercetează și ce mesaj poartă pentru alte civilizații
Sonda Voyager 1 a NASA, cel mai îndepărtat obiect creat vreodată de om, a atins pe 18 noiembrie un prag simbolic fără precedent: o distanță de o zi-lumină față de Pământ.
image png
Cum a dus o artistă româncă până în Africa de Sud amintirile copilăriei. „Nu sunt doar niște flashback-uri”
Descoperă povestea artistei Anca Popa, ilustratore româncă stabilită în Cape Town, și cum a transformat nostalgia satului românesc în cartea „Amintiri din copilărie”. Un interviu emoționant despre artă, curaj, curiozitatea de copil și puterea amintirilor care ne definesc.
ambulanta  foto shutterstock jpg
Trei eleve au ajuns băute la școală după ce au consumat o sticlă de vodcă. Reacția unui părinte: „Școala fără anestezie e ca nunta fără lăutari”
Trei adolescente din municipiul Roman au ajuns la școală în stare de ebrietate, după ce au consumat împreună o sticlă de vodcă.
displeased man lying bed ignoring his girlfriend who is text messaging mobile phone jpg
De ce bărbații sunt mai tăcuți după o zi grea. Șapte explicații pe care femeile ar trebui să le cunoască
De ce unii bărbați sunt mai tăcuți după o zi stresantă? Află șapte explicații psihologice pentru retragerea emoțională și cum poate afecta relația de cuplu.
Lucian Pahontu foto inquam webp
USR vrea să interzică SPP să mai culeagă informații. „Ce face domnul Pahonțu cu informațiile pe care le culege?”
Serviciul de Protecție și Pază (SPP) ar urma să aibă exclusiv atribuții de protecție și pază a demnitarilor români și străini și a familiilor acestora, fără să aibă competențe de culegere, verificare și valorificare a informațiilor, potrivit unui proiect de lege inițiat de un deputatul USR.