Mama mea

Publicat în Dilema Veche nr. 540 din 19-25 iunie 2014
La drum – propriul road movie jpeg

Întotdeauna mi-am dorit – şi cred că am şi reuşit – ca, în familia mea, să depăşim „chestiunea generaţiilor“. Adică să nu ţinem cont de obişnuitele prejudecăţi de vîrstă, care implică o segregare a membrilor familiei: în sensul că, evident, cei tineri fac abstracţie de cei mai în vîrstă şi nu-i includ în proiecte comune.

În familia noastră, copii, mame, bunici erau una. Într-adevăr, vîrsta nu conta. Să-mi petrec mult timp cu bunicul meu nu mi se părea o pierdere de vreme, şi nici să-i aduc pe prietenii mei să-l cunoască. De asemenea, mama mea a fost întotdeauna prezentă la toate petrecerile mele. E adevărat că, uneori, mustăceam şi-i spuneam că ar trebui, singură, să renunţe la unele, pentru că... aşa se întîmplă în alte părţi (!). Dar, în fapt, nu a lipsit niciodată. Cît a fost sănătoasă.  

Acum, din păcate, nu mai e. Nu mai e deloc printre noi, pe lumea asta. De foarte scurt timp. E uluitor şi de necrezut, dar adevărat.  

De fapt, mama mea era cea mai bună prietenă a mea. Cu ea vorbeam, de cîteva ori pe zi, despre tot şi despre toate, cu o sinceritate de multe ori dureroasă. Ne întrajutoram pînă-n pînzele albe, împărţeam mai totul, decideam împreună. Ne certam crunt şi ne împăcam de fiecare dată. 

De ce şi cum ne certam? Nu ştiu cum, dar parcă era un făcut: în mai toate părea că aveam principii diferite. Ori, probabil, eu le croiam pe ale mele, dintr-o excesivă dorinţă de originalitate, exact opuse alor ei. Mama mea încerca să-mi arate şi faţa mai realistă a lucrurilor, mai pragmatică, şi eu, în contrapondere, o tot dădeam cu spiritul comunitar şi întrajutorarea între semeni (fără să mă gîndesc de unde puteai avea mijloace concrete s-o faci...). Ea vorbea de armonia dintre exterior şi interior, accentuînd că şi exteriorul contează. Eu o ţineam una şi bună cu frumuseţea sprituală, care e suficientă, oricît de mizerabil ar fi exteriorul.

În ce priveşte relaţiile cu sexul opus, mama mea spunea, întotdeauna, cu mare înţelepciune, că bărbaţii trebuie manipulaţi, dacă vrei să ai relaţii bune cu ei: e bine să nu te arăţi, în faţa lor, decît în ipostaze favorabile, şi să le spui doar ce vor să audă, în special cuvinte de laudă la adresa lor. Eu mereu o contraziceam şi ţineam pledoarii deşarte despre egalitatea în relaţii, comunicarea deschisă şi alte aberaţii lacrimogene (care în practică s-au cam dovedit apă de ploaie).

Mama mea citea imens, mult mai mult decît mine, era la curent cu tot ce mişcă. Şi, ce era cel mai grozav la ea, mai ales în ultimii 20 de ani, era că nu pregeta să facă. Ce-şi punea în minte, făcea. Şi nu oricînd, ci imediat. Distanţa dintre intenţie şi realizarea ei era, în ce o privea, cea mai scurtă posibil (la mine întîmplîndu-se exact opusul).

Şi nu numai că făcea, dar alegea soluţiile cele mai curajoase. De aceea a şi reuşit, după Revoluţie, să facă afaceri de succes şi... case. Totul curat şi legal. Pot spune că a fost un exemplu al... întrupării visului postrevoluţionar de succes, dacă a existat vreunul. Dacă mulţi dintre noi s-ar fi adaptat vremurilor aşa cum a făcut-o ea, ne-ar fi mers mai bine, şi nouă, şi vremurilor.  

De asemenea, mama mea nu a lăsat niciodată nimic comunitar de la ea. Dacă nu se respectau regulile, de orice fel, din jurul ei, ea reacţiona. Fie la bloc, fie oriunde altundeva în spaţiul public, se certa, reclama, dar, repet, strict pentru drepturile ei. Uneori, ni se părea că exagerează. În timp, am înţeles, însă, că asta era atitudinea corectă. Cea care aduce schimbarea.  

Mama mea avea o grozavă poftă de viaţă, un apetit infinit pentru lucrurile bune, de orice fel ar fi fost ele, de la muzică, haine, cosmetice, bijuterii, cărţi şi pînă la mîncare. În general, a trăit cum a vrut, adică la cote maxime. Şi a făcut o grămadă de bine în jur, în ciuda principiilor aparent egoiste.

Realizez acum, în ceasul al şaisprezecelea (aşa cum, de fapt, realizam, dar nu recunoşteam, şi în momentele respective), că disputele noastre „de idei“ au fost inutile. Nu erau decît... „a filei două feţe“. Simţea şi ea, sper, acelaşi lucru...  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.