Arheologie digitală

Publicat în Dilema Veche nr. 539 din 12-18 iunie 2014
Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv jpeg

Dacă aţi utilizat intensiv calculatorul în ultimii 15 ani, probabil că aveţi undeva în casă o colecţie extinsă de CD-uri şi DVD-uri care conţin diferite versiuni de documente din trecutul dumneavoastră digital. Problema e însă că acest trecut digital nu va rămîne pe mediile de stocare numite pentru totdeauna. Băgaţi cîteva CD-uri sau DVD-uri, inscripţionate acum zece ani, în calculator şi veţi avea surprize neplăcute.

Ştiaţi poate că, în teorie, suporturile de stocare au o durată de viaţă limitată. The Atlantic a publicat, recent, un articol conform căruia colecţiile de CD-uri puse cap la cap cu grijă şi bani cheltuiţi, de melomani, în anii ’80, sînt ameninţate. În România, din cauza decalajului tehnologic moştenit din comunism, am început să cumpărăm pe scară largă aceleaşi CD-uri în anii ’90. Dar, în orice caz, CD-urile multiplicate în fabrică au, conform diferitelor estimări în vigoare, o durată de viaţă garantată mai mică de zece ani.

Problema e mai acută la CD-urile inscripţionabile pe care ne-am pus viaţa personală şi profesională, în ultimele decenii. Acestea sînt mai puţin rezistente la zgîrieturi şi mai puţin durabile decît cele zise originale, din cauza tehnologiei diferite. Şi, de fapt, unele dintre cele mai recente laptopuri nici nu mai includ CD/DVD writer-ul, ceea ce adaugă degradării fizice şi o problemă din categoria uzură morală. Umberto Eco observa, în Să nu credeţi că veţi scăpa de cărţi, că ceea ce e nou se perimează mai repede decît ceea ce e vechi: nu numai arhivele de diferite tipuri, dar şi documentele propriu-zise, create cu ani în urmă, sînt azi inaccesibile, fiindcă sînt incompatibile cu programele mai noi.

Comparativ, hîrtia poate avea o durată de sute de ani, chiar dacă volumele tipărite în ultimele decenii se degradează mult mai repede, din cauza compoziţiei chimice. Bătrînul disc de vinil rezistă fără mari probleme şi un secol, lucru care se vede şi din înregistrările arhaice de 78 de rotaţii care se mai găsesc la mîna a doua şi care încă funcţionează, în ciuda zgîrieturilor. Memoriile USB stick şi hard disk-urile externe folosite azi par o soluţie bună pentru arhiva personală, dar durata lor de viaţă e mai mică decît cea a CD-urilor şi DVD-urilor, sub doi ani, în caz de utilizare intensivă. În cazul hard disk-urilor cu capacitate mare, de peste 1 TB, problema e acutizată de faptul că pe un astfel de suport se găseşte echivalentul a cel puţin 1500 de CD-uri inscripţionabile, ceea ce înseamnă că un astfel de mediu de stocare te lasă fără o jumătate de viaţă, atunci cînd se strică.

Documentele tipărite la imprimantă sînt, probabil, cea mai proastă idee pentru păstrarea informaţiei, cel puţin dacă e vorba de culori, care îşi păstrează acurateţea doar cîteva luni. Fotografia clasică se degradează şi ea uşor, dacă e color, dar poate rezista cîteva zeci de ani sau chiar un secol, dacă e alb-negru. Filmul foto e destul de longeviv, în funcţie de procedeul chimic, dar nu reprezintă o soluţie de arhivare a diferitelor date. Banda magnetică îşi păstrează acurateţea pînă la 20 de ani, dar nu mai prea există, pe scară largă, maşinării care să o redea.

The Atlantic povesteşte despre un test făcut de experţii de la Library of Congress. Două CD-uri identice, lansate în 1987, au fost supuse unui proces de îmbătrînire accelerată, dar unul dintre ele a rezistat cu succes, în timp ce al doilea, fără îndoială dintr-un alt lot, a devenit transparent – deci total distrus din punctul de vedere al informaţiei. Diferite surse spun că durata de viaţă a unui astfel de obiect depinde de umiditatea din aer, lumină, folosirea unor markere pentru inscripţionare şi multe altele. Din punctul de vedere al utilizatorului oarecare, CD-urile şi DVD-urile trebuie, în principiu, copiate undeva pe un hard disk, pentru prelungirea vieţii, inclusiv din motive de compatibilitate. Televizoarele inteligente pot fi cuplate cu media servere şi diferite memorii, care permit redarea în condiţii bune a diferitelor fişiere digitale, audio, foto sau video. Totuşi, soluţia e una temporară, care prelungeşte viaţa colecţiei doar alţi cîţiva ani.

Cu cît suportul de stocare e mai nou şi mai încăpător, el are o durabilitate mai mică. Vechile şi problematicile dischete erau enervante prin erorile de scriere şi citire, dar, în principiu, fiindcă e vorba de suporturi magnetice, sînt mai durabile decît memoriile folosite azi. S-ar putea, cu alte cuvinte, ca la sfîrşitul vieţii să lăsăm mai puţine urme, orice-ar însemna acestea, decît fotografiile şi scrisorile rămase de la părinţi şi bunici.

În 2007, doi entuziaşti, pe nume Keith Cowing şi Dennis Wingo, s-au apucat de ceea ce Wired numeşte arheologie digitală. E vorba de Lunar Orbiter Image Recovery Project, care a recreat peste 2000 de fotografii realizate în 1966-1967 de cinci sateliţi din clasa Lunar Orbiter, trimişi de NASA să exploreze solul Lunii pentru aselenizarea misiunilor Apollo. La vremea respectivă, imaginile, stocate pe bandă magnetică, au fost tipărite la rezoluţie redusă, singura posibilă din cauza tehnologiei timpului. Benzile şi „magnetofoanele“ folosite pentru redarea lor au fost puse la păstrare, pentru a fi recuperate de Cowing şi Wingo după 40 de ani. După o serie de dificultăţi tehnice care au inclus găsirea unui echivalent pentru uleiul de balenă folosit în epocă pentru ungerea capetelor de redare, imaginile au reapărut la rezoluţia la care fuseseră stocate, dar niciodată reproduse. Printre ele se numără prima fotografie din spaţiul cosmic a Pămîntului, realizată pe 23 august 1966 de Lunar Orbiter 1.

Acest gen de poveste arată că arheologia digitală nu e o metaforă, ci o disciplină pe cale de a se naşte. La nivel personal, lucrurile sînt destul de simple: ideal e să ne păstrăm informaţia vitală pe cel puţin două suporturi, şi, dacă e posibil, în două locuri diferite, pentru cazul unor calamităţi. Serviciile de backup pe Internet (Cloud) sînt fiabile, dar costă bani, la cantităţi de date mai mari de 5 GB. În principiu, companiile care le asigură au resursele tehnologice şi logistice pentru păstrarea datelor pe o perioadă nedeterminată, aşa că singurele probleme de avut în vedere sînt durata de viaţă a companiei respective şi existenţa unei conexiuni la Internet – nu tocmai naivităţi, dacă avem în vedere un viitor de ordinul deceniilor. De fapt, mai complicat e să avem grijă pur şi simplu de arhivele noastre digitale: dincolo de discuţia despre durabilitate de mai sus, o problemă este organizarea informaţiei, care dă destulă bătaie de cap. Un astfel de efort arată că, de fapt, dintre sutele de Gigabytes pe care i-am generat în decursul ultimilor ani, o foarte mică parte e utilă sau merită păstrată dintr-un alt motiv. 

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009). 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.