Cum am ajuns să-i urăsc pe eroii neamului

Publicat în Dilema Veche nr. 538 din 5-11 iunie 2014
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

După cum bine ştiţi, anul 2014 a fost declarat Anul Brâncoveanu. Pînă aici, toate bune şi frumoase, care ar trebui să se încheie cu cîteva volume de cea mai înaltă calitate, cu expoziţii şi refaceri de conace, biserici şi mănăstiri. O întreagă elită de cercetători ar fi trebuit stimulaţi şi puşi la lucru pentru a scrie şi pentru a căuta prin arhive „adevărurile“ unei lungi şi interesante domnii. Dar...

Mai întîi, văzui cortegii de popi, îmbrăcaţi în odăjdii aurite, defilînd printr-o fierbinte zi de mai, blocînd oraşul pentru a ne aminti de cel mai martir dintre martiri, pentru a evidenţia, de fapt, măreţia şi bogăţia unei Biserici care se sinchiseşte doar cînd arginţii se prăvălesc peste raclele sfinţilor... Am primit apoi, de prin toate părţile, invitaţii la tot felul de manifestări şi simpozioane locale, la Potlogi, Iaşi, Tîrgovişte, la Patriarhie. Sper că se va alege ceva din toate astea şi că la sfîrşit nu vom rămîne tot cu ce am avut... adică cu multe mituri, puţine documente publicate şi doar cîteva studii citabile şi de calitate...

Mai apoi, ascultai, într-o altă dimineaţă de mai, o emisiune la Radio România Oltenia... Cu fiecare cuvînt rostit, cu patos şi patimă, cu evlavie şi admiraţie neţărmurită, mă îndepărtam tot mai tare de vodă Brâncoveanu. Emisiunea, dedicată domnului sărbătorit, nu era decît un eşec total de comunicare, dar reprezenta o stîncă în construcţia unui mit naţional intangibil. Se rosteau aberaţii şi vorbe goale despre măreţia martirului care s-a bătut cu o întreagă lume pentru binele omenirii.

Trecui prin Brâncoveni, un sat uitat de lume, într-o Oltenie săracă şi sărăcită. Poate de aici ar fi trebuit să se înceapă, dar drumurile sînt proaste, iar către ceea ce a fost cîndva Curtea Domnească nu prea ştii cum să ajungi. Insistenţa îţi este răsplătită cu un zid ascuns de buruieni, printre crucile unui cimitir, singurul care a dăinuit.

Cît despre lecturi: Dumnezeule mare, ce de inepţii poate să fabrice mintea omenească, menite să îndepărteze aceste personaje istorice de orice înţelegere a trecutului. Mi se pare lipsită de orice miză şi logică încercarea de a demonstra că Brâncoveanu ar fi fost „mai sfînt decît Ştefan cel Mare“ – studiul unui oarecare Dumitru Paraschiv, publicat de Historia, o revistă de popularizare destul de cunoscută. „Doresc să evidenţiez“, ne spune autorul, „întîietatea sa (a lui Constantin Brâncoveanu – n.n.) în rîndul sfinţilor voievozi români.“ Or, premisa este total greşită şi duce spre mitologizare, eliminare a unor informaţii în favoarea altora şi concluzii triumfale şi triumfaliste, de genul: „despot luminat“, dar nu tiran, „prinţ al aurului“, dar modest, cinstit şi incoruptibil, Brâncoveanu „a asimilat deopotrivă virtuţile unui adevărat sfînt, unui mare caracter şi unui veritabil politician“. Aferim! „Marele caracter“ şi „veritabilul politician“ m-au dat gata.

Am descoperit, mai apoi, un întreg site dedicat Anului Brâncoveanu, ceea ce nu e rău (sînt acolo şi lucruri bune), dar entuziasmul excesiv şi maniera în care am fost învăţaţi să judecăm istoria ajung pînă la urmă să confişte orice idee bună. Citez doar o invitaţie: „Mănăstirea Brâncoveni ar trebui să fie un loc de pelerinaj cu totul special pentru întreaga suflare românească.“ Mă tem că „suflarea românească“ nu se va dumiri prea curînd ce e cu Constantin vodă Brâncoveanu ăsta, căci pînă la Brâncoveni drumul e mai mult decît lung şi plin de hîrtoape. Dar atîta tămîie şi discurs encomiastic îl vor îndepărta iremediabil pe Constantin vodă Brâncoveanu de tinerii liceeni, sătui de prescuri şi colaci stropiţi cu vinul paseismului.

Lăsaţi-l, oameni buni, pe Brâncoveanu să-şi doarmă somnul de veci. Şi voi, dacă doriţi să-i cinstiţi memoria, faceţi ceva util: citiţi studiile scrise de Ovidiu Cristea şi Gheorghe Lazăr (poate cele mai bune în această direcţie), redactate înaintea acestei mari „iluminări“ de sfinţire, fără parti-pris-uri şi cu instrumentele cercetării istorice; scrieţi şi mai ales editaţi documentele epocii Brâncoveanu, mergeţi în arhive, refaceţi Curtea Domnească de la Brâncoveni, aşa cum Eugène Viollet-le-Duc a refăcut Carcassonne; ridicaţi-i un muzeu, în care viaţa cotidiană să fie punctul principal, astfel încît să-i atragă pe cei mici şi mari, fabricaţi costume şi bijuterii, bucuraţi-i invitîndu-i la masa lui vodă. Iată tot atîtea modalităţi de a face istoria altfel, plăcută şi atractivă, pentru că este plăcută şi atractivă. Altminteri, dacă vă veţi pierde pe drumul trăncănelii bombastice, parfumate de fumul cădelniţei, vom ajunge să-l urîm pe săracul Brâncoveanu fără să ştim cine a fost.  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.