⬆
Societate
Pagina 91
„Depresia e secretul de familie pe care îl avem cu toţii“ – interviu cu scriitorul Andrew SOLOMON
Depresia nu e plăcută. Nimeni nu şi-a ales-o. Dar dacă tot te-ai pricopsit cu ea, poţi învăţa multe. Printr-un anumit proces, oamenii găsesc un sens şi îşi construiesc identitatea din experienţele grele prin care trec, iar depresia poate avea această funcţie catalizatoare.
Cizmarul
Văzusem eu nişte reduceri. O pereche de pantofi piele – un milion de lei. De la două juma-trei. Pînă să fac rost de un milion, hop s-au terminat şi stoc, şi pantofi. Am umblat năuc, crezînd că cei de un milion au fost upgradaţi la patru acum.
Răzgîi electoral
S-a dat o nouă Lege a învăţămîntului. O nouă viziune asupra felului în care şcoala românească ar trebui să funcţioneze. Din tot tăvălugul de excepţii şi excepţii la excepţii privind normele vechii legi, ies în evidenţă intenţiile abia voalate: a oferi, acum, în an electoral, elevilor, dar şi rectorilor, niscaiva stimulente de vot.
Turistul, această specie nasoală
Un grup de domni şi doamne în vîrstă stau în plin soare lîngă un soi de barieră pe marginea unui rîu care taie în două un fermecător oraş european. Uniforma e tipică: pălării, şepci, bermude largi şi borsetele oribile în care se ţin de regulă banii şi paşaportul.
Animale de pluş
Există o serie de persoane, în special de sex feminin, care „adoră“ animalele de pluş. Fie ele ursuleţi, pisicuţe, iepuraşi ori căţeluşi, ba chiar mai domesticele vaci, oi ori păsări de curte, sau mai exoticele girafe, elefănţei ori zebre, cu toatele populează universul domnişoarelor sau doamnelor în cauză.
Simona Halep şi orgoliul naţional
Picate ca din cer într-o vară în care motivele de mulţumire ale românilor sînt cel mult concediul de odihnă sau apropierea lui, succesele Simonei Halep au fost savurate din plin la noi, ca dovadă audienţele bune realizate şi de posturi de nişă ca Eurosport la meciurile jucătoarei românce.
Apa şi lumina
În ultimul bloc comunist în care am locuit, banala inundaţie era veşnica sămînţă de scandal între vecini şi atunci intervenea omul bun la toate. Cu ochelarii săi „fund de borcan“, cu lentila din stînga ciobită şi cu ţigara în vîrful buzelor, nea Miron decidea cînd curgea şi de unde curgea, ce trebuia făcut, cît costa reparaţia.
O iubire a lui Noica – povestea Ancăi Berceanu
„Amanta“ lui Dinu Noica, cea care i-a dactilografiat Povestirile despre Hegel, victima lui (căci a intrat la închisoare în lotul Noica – Pillat), apoi „Mata Hari“ de la Intercontinental, prietena mamei cu care în final mama s-a certat, dar în special cea care mi-a permis să părăsesc România – toate împreună sînt Anca Berceanu.
Cu ochii-n 3,14
● Festival de magie la Cluj. Un magician face un truc, înconjurat de o mulţime de copii. Copiii, fascinaţi, nu exclamă în cor „Oau!“, aşa cum v-aţi fi aşteptat, ci scot un sincer şi entuziast „Ioi!“. De asta îmi place mie Clujul, e un oraş cu personalitate. (A. P.)
● Musafirul pe care l-am preluat de la aeroport intră într-o conversaţie de complezenţă cu şoferul de taxi. Subiectul predilect: vremea. „Mai sînt şi adverse“ – precizează ritos taximetristul – „da’ p-ormă trece.“ Pacifist… ca tot rom
De ce nu avem meseriaşi?
Simeon Marcovici, profesorul bun la toate în prima noastră modernitate, face o analiză foarte pertinentă asupra clasei noastre de mijloc, pe care o căutăm cu atîta îndîrjire, fără să o aflăm. Tipăreşte la 1839, în tipografia pitarului Constandin Pencovici, Datoriile omului creştin, întemeiate pe învăţăturile Sfintei Scripturi.
„Ţiganizarea“
În ultimele zile, de la izbucnirea scandalului în care este implicat fratele şefului statului, termenii „rom/romi“ au dispărut aproape cu desăvîrşire, lăsînd loc unui entuziasm general al revenirii termenilor „ţigan/ţigani“.
Teatrul pur
Existenţa unei colaborări mensuale, constante, organizează secret gîndurile şi evenimentele. Ea mă invită să rămîn deschis, să aleg şi apoi să decid subiectul eseului, depăşind astfel seducţia notelor disparate, a fragmentului, pentru a reţine acel punctum care cristalizează „motivul“ unei luni de viaţă.
Secret fiscal
Vreau să plătesc şi nu am mai plătit. Am păţit-o că nu o mai păţisem. Mă duc să plătesc impozitul pe o casă. Nu e casa mea. Voiam doar să plătesc. Sectorul 2. Pe strada Avrig, unde mă duc paşii Internetului – nu-i. În Primăria sectorului 2 este un aparat. Doar cu cardul se plăteşte! Merg în Obor. Acolo e Direcţia taxe şi impozite.
Ne-au ieşit doi dinţişori
Tînăra din faţa mea, recent întoarsă din concediul de maternitate, îmi povesteşte despre răsfăţul constant aplicat de bunici nou-născutului. Brusc, exclamă radioasă: „Ne-au mai ieşit doi dinţişori!“ „Cui?“ întreb, cercetîndu-i perplexă zîmbetul ca să-i descopăr dantura dublată de o eroare genetică.
Bagaje de vacanţă
Jumătate dintre lucrurile pe care le împachetaţi acolo sînt inutile, aşa-i? Vorbesc mai mult de partea feminină... Cîte dintre dumneavoastră nu v-aţi pus în plus vreo două-trei bluze, trei-patru rochii, încă două perechi de încălţări, că „cine ştie“?
De-ale înfrumuseţării obligatorii
Pentru unele doamne şi domnişoare, mersul la cosmetică şi coafor e, presupun, o bucurie. După ce ieşi de acolo se presupune că eşti de... ori mai frumoasă şi apetisantă; iar statul acolo e un plăcut prilej de relaxare şi şuetă cu mica lume a coafezelor şi a cosmeticienelor, care sînt şi fine psiholoage, precum se ştie.
Ce e scandalos în studiul Facebook
Un studiu realizat de Facebook, care dovedeşte că starea de spirit pozitivă sau negativă a utilizatorilor depinde de mesajele cu conţinut asemănător ale prietenilor din reţea, a stîrnit acum cîteva zile un val de furie şi anxietate.
În trenul Regio, fost Personal
“Nici nu te sui bine, că şi opreşte... şi tot mergi aşa, parcă te uită Dumnezeu în tren! Da’ ce să fac, mamă? M-am obişnuit cu Personalu’, merg cu el de cinşpe ani... E mai bine decît cu rata... şi mai curat! Am loc unde să pun sacoşele, că de asta mă duc io în fiecare luni la Bucureşti, să-i mai duc fetii una, alta.“
Fugind din Crimeea
Mii de familii de tătari au părăsit Crimeea după anexarea sa de către Rusia. Comunitatea tătară, dintotdeauna în favoarea uniunii cu Ucraina, se simte acum ameninţată de noile autorităţi din peninsulă. Mulţi au găsit ospitalitate în Liov, o fortăreaţă a grupării ultranaţionaliste Pravy Sektor.
Cu ochii-n 3,14
● Cel mai bun titlu de ştire din ultima săptămînă: „Student american salvat dintr-o sculptură reprezentînd un vagin uriaş, în Germania“ (The Guardian). La concurenţă cu: „Şi-a confundat fiul cu o pasăre şi a tras în el“ (L’Express). (L. V.)
● Nişte medici americani au ajuns la concluzia că statul prelungit pe scaun e mai periculos decît fumatul. Am reţinut. Ca să reduc riscul, o să fumez numai stînd în picioare. (M. V.)
Idiosincrazii urbane
V-am povestit în această gazetă multe despre procesul modernizării şi despre modalităţile de prelucrare a modernităţii de către societatea noastră. Gîndiţi-vă numai la Norbert Elias şi la Civilizaţia moravurilor, la rolul acordat de acesta furculiţei şi batistei în individualizarea gesturilor, în construirea unui autocontrol, în etica delicatei civilităţi.
Domnu' Costel
Sau Mişu. Sau Vasia. Sau Nelu. Sau Karcsi. Nu contează numele. E domnul care se pricepe la toate. Ştie cum merg lucrurile şi rezolvă chestii. Întotdeauna, dacă nu se pricepe el – ceea ce se întîmplă foarte rar –, atunci ştie pe cineva care se pricepe.
Paradisul artificial revizitat
Despre cărţile pe care nu le-ai recitit se spune că ar fi precum prietenii cărora nu le întorci vizita. Noua ediţie a cărţii lui Andrei Oişteanu – Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură (Polirom, 2014), revăzută şi adăugită, după patru ani de la prima apariţie, mi-a prilejuit bucuria unei astfel de reîntîlniri.
La pepeni
Medicii vizaţi în dosarul operaţiilor estetice pretindeau mită sume cuprinse între 450 şi 3400 de euro, în funcţie de tipul intervenţiei, banii fiind împărţiţi între membrii echipei operatorii, iar în cazul în care raportările acestora erau validate, CASMB deconta aproape 5000 de lei pe operaţie.
Întîlnire altfel la televizor
Pe lîngă culegerile savuroase de citate culese din spaţiul public, scriitorul are două noi emisiuni la Digi 24: Dă-te la o carte şi Pastila de limbă. De fapt, două invitaţii prietenoase de a citi, pe de o parte, şi de a vorbi corect limba română, pe de alta.
Înduioşătoarele fotografii ratate
Un cuplu la vreo şaizeci şi ceva de ani pleacă la mare în Turcia. Au doi copii care-s deja pe la casele lor, cu vacanţele lor. Au şi un aparat de fotografiat din cele digitale, celebrele savoniere, uşor de folosit şi uşor de cărat. Se întorc din vacanţă cu un sac de fotografii pe cardul minuscul, pe care unul dintre copii îl descarcă în calculator.
Despre timpul ireversibil
În Deşertul tătarilor, al lui Dino Buzzati, timpul nu poate fi stăpînit. Ori trece mult prea încet, cel puţin aparent, ori mult prea repede. Ca şi în Muntele vrăjit al lui Thomas Mann (evident, altfel).
Sarmale cu kimchi
Carnea de miel nu a fost introdusă de uzbeci în Coreea, o avuseseră chinezii în meniu mai de mult, pe nişte ţepuşe făcute pe un mic jăratec, de mîna proprie a clientului. Dar Şahriur trebuie să creadă asta, pentru că altfel nu ar avea ce poveste să spună clienţilor pe care el îi vînează cu adevărat – localnicii.
Attenborough cel din spatele ecranului
Vocea, chiar gîjîită de bătrîneţe, e legendară. E aceea care se aude pe tot felul de documentare despre balene, urşi, cimpanzei şi reptile. S-a născut în sens public înainte de Teleenciclopedia, în anii ’50, iar posesorul ei, David Attenborough, avea, în 2013, 87 de ani.
Ciocate-man
Este un om al străzii, al unei singure străzi. Nu l-am văzut bîntuind aiurea prin cartier, cerşind în faţă la Mega Image, dormind pe bancă în părculeţul de la Obor, alături de alţi boschetari, bînd spirt pe bordura de la Buticul Roşu.
Cu ochii-n direcţii teribiliste şi despre cum se „rupe lesa“
„Să nu te prind că-mi vii mirosind a fum acasă!“ zise T. imitînd-o pe maică-sa, în timp ce îşi ţinea ţigara cu o frunză, să nu îi miroasă degetele a tutun. Aruncă ţigara pe jos sictirit, nu înainte de a mai trage un fum ca să ajungă la filtru, să nu se facă risipă.
Raţiune fără simţire – libertatea de exprimare vs lezarea demnităţii umane
Cînd este politizat şi dus în extremă, orice principiu se urîţeşte, ajungînd, într-un mod paradoxal, să-şi pervertească însuşi nucleul existenţei sale. Ajunge să-şi renege originea şi să funcţioneze ca o armă îndreptată contra menirii sale iniţiale.
Cu ochii-n 3,14
● În anunţurile sexy s-au înmulţit „transsexualele“: „Transsexuală, 1,73 cm, slim, discretă, ofer companie intimă doar domnilor care se respectă, dacă v-aţi săturat de atîtea poze false şi dezamăgiri caută-mă calitate nu cantitate“ (Anunţul telefonic). Să fie un nou trend? (I. P.)
● Aflăm din surse sigure că, şi anul acesta, la subiectele de limba şi literatura română de la bac au fost folosite abundent texte apărute în Dilema veche. Mulţumim celor care fac subiectele pentru încrederea acordată
Politicile culturale – profil de disciplină
Termenul „politici culturale“ are conotaţii peiorative pentru Estul şi Centrul Europei. Experienţa comunismului a săpat în memoria colectivă intruziunea ideologică a politicului în ceea ce, tradiţional, constituia sfera autonomă a artei.
Educaţia între „gîrbaci“ şi moralitatea feminină
Conţinutul educaţiei este una dintre temele de reflecţie ale primei modernităţi româneşti. Instrucţia şcolară se va clădi destul de greu în societatea românească; chiar dacă pe hîrtie se compun legi şi regulamente, în practică puţine „şcoli“ ajung să producă învăţăceii de care modernizarea avea nevoie.
Simona Halep – triumful naţiunii
Toţi avem o părere despre Simona Halep. E normal. Performanţa ei extraordinară vine într-un moment în care multora li se pare că, pe aici, nu prea se mai poate face nimic. Olimpicii de la mate, de la info sau de la fizică pleacă pe capete. Cei mai mulţi vor la şcoli de pe-afară.
Imperiul Latin al lui Kojève – o utopie de neuitat, totuşi
Într-o recentă discuţie publică pe care a avut-o cu domnul Andrei Pleşu la Ateneu (cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înfiinţarea Colegiului „Noua Europă“), sociologul german Wolf Lepenies a adus vorba despre un document, deopotrivă provocator din punct de vedere politic şi interesant din punct de vedere cultural.
Politica preţului şi marketing personal
Femeie bătrînă, cu ochelari prinşi cu lînă. În colţul pieţii. Să-mi facă ea una ca asta? Să-mi facă! Zice baba: ultimele căpşuni, maică, pe anul ăsta! Şi vine coana mare şi urlă: babo, de ce ai făcut 7 lei căpşuna? Păi, nu e aceeaşi căpşună! E, nu este – zice aia mare – cum nu este?
Un colegiu care promite şi se ţine de cuvînt
Şcoala românească nu mai are de mult prestigiul de care orice şcoală are nevoie pentru a-şi îndeplini rolul firesc: acela de a livra oameni formaţi armonios şi informaţi, independenţi şi eficienţi, unei societăţi bine pregătite, la rîndul ei, să îi primească.
Lucru nemţesc
Expresia asta (cu varianta „marfă nemţească“) se rosteşte cu toată gura, dînd uşor din cap a admiraţie, cu un licăr în ochi. Se spune aşa cînd te afli în faţa unei maşini, în faţa vreunui obiect electrocasnic care performează, în faţa unei case săseşti, în faţa unei autostrăzi sau în faţa unui ciolan imens pe varză.
Mama mea
Întotdeauna mi-am dorit – şi cred că am şi reuşit – ca, în familia mea, să depăşim „chestiunea generaţiilor“. Adică să nu ţinem cont de obişnuitele prejudecăţi de vîrstă, care implică o segregare a membrilor familiei: în sensul că, evident, cei tineri fac abstracţie de cei mai în vîrstă şi nu-i includ în proiecte comune.
Bani de la Guvern pentru presa bolnavă, dar prietenoasă
Dintre cele aproape 77 de milioane de euro, aproximativ 24 reprezintă aşa-numite proceduri anulate, adică servicii care nu au mai avut loc. Reiese că, în 2013, Guvernul şi sateliţii lui au trimis către media, pînă la proba contrarie, aproximativ 52 de milioane de euro.
Să ne schimbăm stilul de viaţă?
Aveam un amic care pe la 30 şi ceva de ani şi-a schimbat fundamental stilul de viaţă. Înainte, era un tip voinic, mînca cît şapte şi, de cînd intrase într-un mediu de artişti, bea cît şapte, dar nimic nu părea să-l doboare, era ca un trol.
Insula în formă de diamant
Cînd am ajuns pe Insula Wight, cei doi buni prieteni care mă invitaseră acolo mi-au spus, pe un ton conspirativ, că m-am înscris într-un cerc extrem de restrîns: acela al românilor care au pus vreodată piciorul pe cea mai mare insulă britanică, nu mai lungă însă de 27 de mile.
Despre bunăvoinţă...
Se ştie foarte bine că problema absorbţiei fondurilor europene în general – şi nu doar a celor pentru romi – este una cronică în România, ţară care continuă să se afle pe ultimul loc în Europa la acest capitol, în ciuda îmbunătăţirilor înregistrate în ultimul an, anunţate cu mîndrie de premierul Ponta în urmă cu cîteva săptămîni.
Cu ochii-n 3,14
● Exact în prima zi a Campionatului Mondial de Fotbal au intrat în grevă angajaţii aeroporturilor din Brazilia. Solicită, evident, o mărire a salariilor. Şi-au găsit momentul potrivit. La ce presiune e acum pe capul autorităţilor, s-ar putea să obţină lefuri de campioni. (M. M.)
● Cîteva cazuri rare, în care ploile de meteoriţi s-au soldat cu moartea unor animale: o vacă, pe 11 noiembrie 1836, în Macao, Brazilia; un cal, pe 1 mai 1860, în New Concord, Ohio, SUA, şi un cîine, în Nakhla, Egipt, pe
Educaţie modernă sau gloabe şi geremele?
Citind presa zilelor noastre şi aflînd direcţiile Guvernului nostru, am impresia că n-au trecut două secole de la primele noastre strădanii de a intra în modernitatea europeană, prin construirea unui stat modern eficient. La începutul secolului al XIX-lea, Guvernul primelor Regulamente Organice îşi propunea cam acelaşi lucru...
Peisaj vesel
Deci, dacii sînt la temelia catapetesmei lumii. Se dovedeşte zilnic, fără putinţă de tăgadă, că strămoşii noştri nu numai că făceau legea în jumătatea asta de Europă, dar mai sînt şi părinţii a toate cîte sînt şi rîd nevinovate la soare.
Cine ne mai bobinează?
Ăsta-i viitorul, ştiu eu. Avangarda este aici. Nu ştiu de ce totuşi mustăcesc. Cred că încep să fiu exclus din jocurile astea ale foamei. „Sînt pe sănătate!“ – zice un clip. „Sînt pe muzică, sport“ – zice o altă reclamă. Pe bune? Îi vezi pe indivizi călare pe situaţie, nu explicaţii filologice pot da eu, dar mă îndeamnă la muncă imaginaţia.
Pilule pentru moralitate
Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, un profesor de bioetică de la Oxford descrie beneficiile pe care le poate aduce intervenţia tehnologiei în planul moralităţii, al fericirii sau al abilităţilor cognitive ale omului. Pastile care pot îmbunătăţi empatia, pilule care îţi ameliorează interesul faţă de persoana iubită, cipuri...