⬆
Societate
Pagina 91
Moartea domnului Câmpeanu
Valentin Câmpeanu s-a născut pe 15 septembrie 1985, într-un sat din judeţul Dolj. A fost abandonat încă din prima zi. Şapte ani a stat la leagănul de copii din localitatea Corlate. În acest timp, a fost depistat cu virusul HIV, dar şi cu un retard mintal.
Cu ochii-n 3,14
● Muşchii care susţin globii oculari – şi care ne ajută să ne concentrăm – se mişcă de 100.000 de ori pe zi. Ca să dai de lucru în aceeaşi măsură muşchilor picioarelor, ar trebui să mergi cam 150 km zilnic. Ar însemna asta să te concentrezi cu picioarele?! (M. C.)
● Pentru a evita spionajul electronic, Germania ar putea opta pentru reintroducerea maşinilor de scris în birourile federale care se ocupă de documente „sensibile“. Să sperăm că nu se va ajunge şi la obligaţia de a le înregistra la mil
Fănică a lu’ P*** Goală
Pe Fănică a lu’ P*** Goală l-am întîlnit într-o după-amiază, într-un sat din Oltenia, unde mă aciuiesc de căldura verii. Stătea pe ghidonul podului şi îndesa într-o geantă mare de piele stacojie, scorojită de vreme şi mîncată de mucegai, trei gîşte, chinuindu-se să închidă fermoarul.
Cuţitari şi funcţionari
Una dintre asemănările care leagă – aparent surprinzător – lumea umbroasă a cuţitarilor şi a mardeiaşilor, de lumea „paşnică“ a birourilor e tăiatul fin, precis, pe la spate. Metoda cuţitarilor pare simplă, la prima vedere, dar necesită vreme lungă de exerciţiu. Ideea e să te plasezi lateral sau în spatele victimei.
Europa
O îndrăgim chiar şi pentru clişeele ei: pentru că are umor british, boemă franceză şi cristaluri de Boemia şi boemieni (ai noştri), punctualitate şi corectitudine germane, nobelizare suedeză, tzatziki şi salate greceşti, Carpaţi şi Delta Dunării româneşti, pictură şi modă italiene, mori olandeze, donquijotism spaniol...
Roboţii de plătit facturi
Cred că doar CEC-ul o mai are manual. Adică la ghişeu. Plata facturilor, în rest, la roboţi. Coloraţi, uriaşi, pitici, computere. Deci. Se scrie pe factură că plata poate fi la bancă. Scrie. La bancă te întîmpină robotul. Robotul cu fantă mică. Schimonoseşti factura ca să plăteşti la robot. Te chinui, te enervezi.
Un asistat social – românul de mîine
E firesc ca statul român să fie preocupat de cei care nu au reşit să treacă bacalaureatul: ei sînt primii candidaţi la statutul de şomer, la cereri nesfîrşite de ajutoare sociale, la absorbţia lor de către grupuri infracţionale, la înfrîngeri repetate în faţa iluziilor de îmbogăţire rapidă în afara graniţelor etc.
Mamaie de la ţară
Bunica nu umblă toată ziua bună ziua în ie, aşa cum ai crede ascultînd diverşi nostalgici de la oraş care se înduioşează patriotic cînd se gîndesc la sat şi care folosesc cuvîntul „glie“. Bunica n-are nici faţa albă şi senină brăzdată de riduri înţelepte (doamne, cum se ia!) şi ochii albaştri ca cicoarea.
Moşteniri şi viaţă la ţară
Trăim într-o epocă în care primul cuvînt din titlu nu pare să mai însemne mare lucru. Nu mai sîntem pe vremea lui Ion al lui Rebreanu şi nici a familiei Forsyte a lui Galsworthy, s-ar zice, la o primă vedere. Şi totuşi, nu e chiar aşa. Pentru mulţi, în vremuri de criză, o moştenire de familie contează destul de mult.
Finala Cupei Mondiale în Germania
Mult timp după ce am luat biletele de avion, mi-am dat seama că o să prind finala campionatului mondial fix în Germania. Şi dacă o să cîştige? – m-a străbătut un fior metafizic. Finala ca finala, dar am prins meciul cu Brazilia, mai întîi.
Fotbal şi politică la Rio
Brazilia este o ţară a cărei economie creşte rapid, dar care pierde anual, prin corupţie, 41 de miliarde de dolari. Cu alte cuvinte, includerea în grupul BRIC (Brazilia, Rusia, India, China) nu înseamnă un trai mai bun pentru cetăţeanul obişnuit, care are de suportat aşa-numitul Custo Brasil.
Tabere pentru copii, sau de concentrare?
Dragă Andrei, aş vrea să ştii, în primul rînd, că te înţeleg de ce nu ţi-a plăcut în tabăra „de aventură“ de anul trecut şi de ce nu mai vrei să mergi niciodată în tabere. Aş vrea să continuăm mica noastră discuţie pe care am început-o săptămîna trecută la Cluj şi care, din cîte mi-ai spus, te-a pus pe gînduri.
„Campaniile dirijate distrug libertatea presei“ – interviu cu jurnalistul Petre M. IANCU
"Cred că, din păcate, nici la ora actuală în România nu se poate vorbi despre existenţa unei reale prese libere. În primul rînd, trebuie să înţelegem ce defineşte acest concept, căci libertatea presei nu e doar un drept consfinţit internaţional, ci un drept care trebuie realizat."
Situaţii conflictuale în Roşia Montană – disoluţia unei comunităţi
Munca de teren desfăşurată în perioada martie 2011 – august 2013 în Roşia Montană arată că relaţiile dintre membrii comunităţii s-au deteriorat în momentul în care a început achiziţia proprietăţilor de către companie, identitatea localnicilor fiind definită prin apartenenţa la un grup care susţine sau nu proiectul minier.
Cu ochii-n 3,14
● După două săptămîni petrecute pe coclauri, fără Internet şi televizor, în locuri unde Campionatul Mondial de Fotbal nu s-a inventat încă, am aflat că Germania a învins Brazilia cu 7-1. Oarecum şocată, în primul moment n-am prins ideea: era vorba cumva doar de primul set? (A. P.)
● Pînă nu demult, reuşeam să scot acelaşi tip de pete, de pe aceleaşi rufe, cu acelaşi spray pentru pete. De la o vreme încoace însă, petele au început să persiste, în ciuda tratamentului obişnuit. Să sufere oare şi pe
Muierea îi om sau drac?
Dacă bărbatul este o fiinţă umană, adică omul, despre muiere nu se poate spune acelaşi lucru. Muierea nu este om, aici cu sensul de fiinţă umană. Din moment ce se spune că bărbatul este cu „crucea în cap“ şi „muierea cu dracul în inimă“, ea pare a fi un amestec straniu de animalitate şi şiretenie diavolească.
Cu inima deschisă, în vacanţă
Bucureşti. Discuţie între doi domni, la o terasă. „Varză sînt, nenică! Fac cu nervii. Tre’ să plec în concediu, că altfel le şi sparg faţa lu’ unii de pe la job. Cre’ că bag un Belek d-ăla la all inclusive, să uit dracu’ de ăştia, că nu-i mai suport. Clar! Mă duc la turci, le beau tot şi stau în piscină.
„Depresia e secretul de familie pe care îl avem cu toţii“ – interviu cu scriitorul Andrew SOLOMON
Depresia nu e plăcută. Nimeni nu şi-a ales-o. Dar dacă tot te-ai pricopsit cu ea, poţi învăţa multe. Printr-un anumit proces, oamenii găsesc un sens şi îşi construiesc identitatea din experienţele grele prin care trec, iar depresia poate avea această funcţie catalizatoare.
Cizmarul
Văzusem eu nişte reduceri. O pereche de pantofi piele – un milion de lei. De la două juma-trei. Pînă să fac rost de un milion, hop s-au terminat şi stoc, şi pantofi. Am umblat năuc, crezînd că cei de un milion au fost upgradaţi la patru acum.
Răzgîi electoral
S-a dat o nouă Lege a învăţămîntului. O nouă viziune asupra felului în care şcoala românească ar trebui să funcţioneze. Din tot tăvălugul de excepţii şi excepţii la excepţii privind normele vechii legi, ies în evidenţă intenţiile abia voalate: a oferi, acum, în an electoral, elevilor, dar şi rectorilor, niscaiva stimulente de vot.
Turistul, această specie nasoală
Un grup de domni şi doamne în vîrstă stau în plin soare lîngă un soi de barieră pe marginea unui rîu care taie în două un fermecător oraş european. Uniforma e tipică: pălării, şepci, bermude largi şi borsetele oribile în care se ţin de regulă banii şi paşaportul.
Animale de pluş
Există o serie de persoane, în special de sex feminin, care „adoră“ animalele de pluş. Fie ele ursuleţi, pisicuţe, iepuraşi ori căţeluşi, ba chiar mai domesticele vaci, oi ori păsări de curte, sau mai exoticele girafe, elefănţei ori zebre, cu toatele populează universul domnişoarelor sau doamnelor în cauză.
Simona Halep şi orgoliul naţional
Picate ca din cer într-o vară în care motivele de mulţumire ale românilor sînt cel mult concediul de odihnă sau apropierea lui, succesele Simonei Halep au fost savurate din plin la noi, ca dovadă audienţele bune realizate şi de posturi de nişă ca Eurosport la meciurile jucătoarei românce.
Apa şi lumina
În ultimul bloc comunist în care am locuit, banala inundaţie era veşnica sămînţă de scandal între vecini şi atunci intervenea omul bun la toate. Cu ochelarii săi „fund de borcan“, cu lentila din stînga ciobită şi cu ţigara în vîrful buzelor, nea Miron decidea cînd curgea şi de unde curgea, ce trebuia făcut, cît costa reparaţia.
O iubire a lui Noica – povestea Ancăi Berceanu
„Amanta“ lui Dinu Noica, cea care i-a dactilografiat Povestirile despre Hegel, victima lui (căci a intrat la închisoare în lotul Noica – Pillat), apoi „Mata Hari“ de la Intercontinental, prietena mamei cu care în final mama s-a certat, dar în special cea care mi-a permis să părăsesc România – toate împreună sînt Anca Berceanu.
Cu ochii-n 3,14
● Festival de magie la Cluj. Un magician face un truc, înconjurat de o mulţime de copii. Copiii, fascinaţi, nu exclamă în cor „Oau!“, aşa cum v-aţi fi aşteptat, ci scot un sincer şi entuziast „Ioi!“. De asta îmi place mie Clujul, e un oraş cu personalitate. (A. P.)
● Musafirul pe care l-am preluat de la aeroport intră într-o conversaţie de complezenţă cu şoferul de taxi. Subiectul predilect: vremea. „Mai sînt şi adverse“ – precizează ritos taximetristul – „da’ p-ormă trece.“ Pacifist… ca tot rom
De ce nu avem meseriaşi?
Simeon Marcovici, profesorul bun la toate în prima noastră modernitate, face o analiză foarte pertinentă asupra clasei noastre de mijloc, pe care o căutăm cu atîta îndîrjire, fără să o aflăm. Tipăreşte la 1839, în tipografia pitarului Constandin Pencovici, Datoriile omului creştin, întemeiate pe învăţăturile Sfintei Scripturi.
„Ţiganizarea“
În ultimele zile, de la izbucnirea scandalului în care este implicat fratele şefului statului, termenii „rom/romi“ au dispărut aproape cu desăvîrşire, lăsînd loc unui entuziasm general al revenirii termenilor „ţigan/ţigani“.
Teatrul pur
Existenţa unei colaborări mensuale, constante, organizează secret gîndurile şi evenimentele. Ea mă invită să rămîn deschis, să aleg şi apoi să decid subiectul eseului, depăşind astfel seducţia notelor disparate, a fragmentului, pentru a reţine acel punctum care cristalizează „motivul“ unei luni de viaţă.
Secret fiscal
Vreau să plătesc şi nu am mai plătit. Am păţit-o că nu o mai păţisem. Mă duc să plătesc impozitul pe o casă. Nu e casa mea. Voiam doar să plătesc. Sectorul 2. Pe strada Avrig, unde mă duc paşii Internetului – nu-i. În Primăria sectorului 2 este un aparat. Doar cu cardul se plăteşte! Merg în Obor. Acolo e Direcţia taxe şi impozite.
Ne-au ieşit doi dinţişori
Tînăra din faţa mea, recent întoarsă din concediul de maternitate, îmi povesteşte despre răsfăţul constant aplicat de bunici nou-născutului. Brusc, exclamă radioasă: „Ne-au mai ieşit doi dinţişori!“ „Cui?“ întreb, cercetîndu-i perplexă zîmbetul ca să-i descopăr dantura dublată de o eroare genetică.
Bagaje de vacanţă
Jumătate dintre lucrurile pe care le împachetaţi acolo sînt inutile, aşa-i? Vorbesc mai mult de partea feminină... Cîte dintre dumneavoastră nu v-aţi pus în plus vreo două-trei bluze, trei-patru rochii, încă două perechi de încălţări, că „cine ştie“?
De-ale înfrumuseţării obligatorii
Pentru unele doamne şi domnişoare, mersul la cosmetică şi coafor e, presupun, o bucurie. După ce ieşi de acolo se presupune că eşti de... ori mai frumoasă şi apetisantă; iar statul acolo e un plăcut prilej de relaxare şi şuetă cu mica lume a coafezelor şi a cosmeticienelor, care sînt şi fine psiholoage, precum se ştie.
Ce e scandalos în studiul Facebook
Un studiu realizat de Facebook, care dovedeşte că starea de spirit pozitivă sau negativă a utilizatorilor depinde de mesajele cu conţinut asemănător ale prietenilor din reţea, a stîrnit acum cîteva zile un val de furie şi anxietate.
În trenul Regio, fost Personal
“Nici nu te sui bine, că şi opreşte... şi tot mergi aşa, parcă te uită Dumnezeu în tren! Da’ ce să fac, mamă? M-am obişnuit cu Personalu’, merg cu el de cinşpe ani... E mai bine decît cu rata... şi mai curat! Am loc unde să pun sacoşele, că de asta mă duc io în fiecare luni la Bucureşti, să-i mai duc fetii una, alta.“
Fugind din Crimeea
Mii de familii de tătari au părăsit Crimeea după anexarea sa de către Rusia. Comunitatea tătară, dintotdeauna în favoarea uniunii cu Ucraina, se simte acum ameninţată de noile autorităţi din peninsulă. Mulţi au găsit ospitalitate în Liov, o fortăreaţă a grupării ultranaţionaliste Pravy Sektor.
Cu ochii-n 3,14
● Cel mai bun titlu de ştire din ultima săptămînă: „Student american salvat dintr-o sculptură reprezentînd un vagin uriaş, în Germania“ (The Guardian). La concurenţă cu: „Şi-a confundat fiul cu o pasăre şi a tras în el“ (L’Express). (L. V.)
● Nişte medici americani au ajuns la concluzia că statul prelungit pe scaun e mai periculos decît fumatul. Am reţinut. Ca să reduc riscul, o să fumez numai stînd în picioare. (M. V.)
Idiosincrazii urbane
V-am povestit în această gazetă multe despre procesul modernizării şi despre modalităţile de prelucrare a modernităţii de către societatea noastră. Gîndiţi-vă numai la Norbert Elias şi la Civilizaţia moravurilor, la rolul acordat de acesta furculiţei şi batistei în individualizarea gesturilor, în construirea unui autocontrol, în etica delicatei civilităţi.
Domnu' Costel
Sau Mişu. Sau Vasia. Sau Nelu. Sau Karcsi. Nu contează numele. E domnul care se pricepe la toate. Ştie cum merg lucrurile şi rezolvă chestii. Întotdeauna, dacă nu se pricepe el – ceea ce se întîmplă foarte rar –, atunci ştie pe cineva care se pricepe.
Paradisul artificial revizitat
Despre cărţile pe care nu le-ai recitit se spune că ar fi precum prietenii cărora nu le întorci vizita. Noua ediţie a cărţii lui Andrei Oişteanu – Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură (Polirom, 2014), revăzută şi adăugită, după patru ani de la prima apariţie, mi-a prilejuit bucuria unei astfel de reîntîlniri.
La pepeni
Medicii vizaţi în dosarul operaţiilor estetice pretindeau mită sume cuprinse între 450 şi 3400 de euro, în funcţie de tipul intervenţiei, banii fiind împărţiţi între membrii echipei operatorii, iar în cazul în care raportările acestora erau validate, CASMB deconta aproape 5000 de lei pe operaţie.
Întîlnire altfel la televizor
Pe lîngă culegerile savuroase de citate culese din spaţiul public, scriitorul are două noi emisiuni la Digi 24: Dă-te la o carte şi Pastila de limbă. De fapt, două invitaţii prietenoase de a citi, pe de o parte, şi de a vorbi corect limba română, pe de alta.
Înduioşătoarele fotografii ratate
Un cuplu la vreo şaizeci şi ceva de ani pleacă la mare în Turcia. Au doi copii care-s deja pe la casele lor, cu vacanţele lor. Au şi un aparat de fotografiat din cele digitale, celebrele savoniere, uşor de folosit şi uşor de cărat. Se întorc din vacanţă cu un sac de fotografii pe cardul minuscul, pe care unul dintre copii îl descarcă în calculator.
Despre timpul ireversibil
În Deşertul tătarilor, al lui Dino Buzzati, timpul nu poate fi stăpînit. Ori trece mult prea încet, cel puţin aparent, ori mult prea repede. Ca şi în Muntele vrăjit al lui Thomas Mann (evident, altfel).
Sarmale cu kimchi
Carnea de miel nu a fost introdusă de uzbeci în Coreea, o avuseseră chinezii în meniu mai de mult, pe nişte ţepuşe făcute pe un mic jăratec, de mîna proprie a clientului. Dar Şahriur trebuie să creadă asta, pentru că altfel nu ar avea ce poveste să spună clienţilor pe care el îi vînează cu adevărat – localnicii.
Attenborough cel din spatele ecranului
Vocea, chiar gîjîită de bătrîneţe, e legendară. E aceea care se aude pe tot felul de documentare despre balene, urşi, cimpanzei şi reptile. S-a născut în sens public înainte de Teleenciclopedia, în anii ’50, iar posesorul ei, David Attenborough, avea, în 2013, 87 de ani.
Ciocate-man
Este un om al străzii, al unei singure străzi. Nu l-am văzut bîntuind aiurea prin cartier, cerşind în faţă la Mega Image, dormind pe bancă în părculeţul de la Obor, alături de alţi boschetari, bînd spirt pe bordura de la Buticul Roşu.
Cu ochii-n direcţii teribiliste şi despre cum se „rupe lesa“
„Să nu te prind că-mi vii mirosind a fum acasă!“ zise T. imitînd-o pe maică-sa, în timp ce îşi ţinea ţigara cu o frunză, să nu îi miroasă degetele a tutun. Aruncă ţigara pe jos sictirit, nu înainte de a mai trage un fum ca să ajungă la filtru, să nu se facă risipă.
Raţiune fără simţire – libertatea de exprimare vs lezarea demnităţii umane
Cînd este politizat şi dus în extremă, orice principiu se urîţeşte, ajungînd, într-un mod paradoxal, să-şi pervertească însuşi nucleul existenţei sale. Ajunge să-şi renege originea şi să funcţioneze ca o armă îndreptată contra menirii sale iniţiale.
Cu ochii-n 3,14
● În anunţurile sexy s-au înmulţit „transsexualele“: „Transsexuală, 1,73 cm, slim, discretă, ofer companie intimă doar domnilor care se respectă, dacă v-aţi săturat de atîtea poze false şi dezamăgiri caută-mă calitate nu cantitate“ (Anunţul telefonic). Să fie un nou trend? (I. P.)
● Aflăm din surse sigure că, şi anul acesta, la subiectele de limba şi literatura română de la bac au fost folosite abundent texte apărute în Dilema veche. Mulţumim celor care fac subiectele pentru încrederea acordată