Fănică a lu’ P*** Goală

Publicat în Dilema Veche nr. 544 din 17-23 iulie 2014
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Pe Fănică a lu’ P*** Goală l-am întîlnit într-o după-amiază, într-un sat din Oltenia, unde mă aciuiesc de căldura verii. Stătea pe ghidonul podului şi îndesa într-o geantă mare de piele stacojie, scorojită de vreme şi mîncată de mucegai, trei gîşte, chinuindu-se să închidă fermoarul. Cînd băga capul uneia, alta îşi întindea gîtul peste mîinile lui, a treia se chinuia să scape, dînd din aripi... şi uite aşa, Fănică, nu prea limpede la minte, bombănea şi se chinuia să aranjeze capetele gîştelor. „Ce faci, bă, Fănică, acilea?“ îl întrebă amuzată stăpîna podului. „Ia, cu gîştele“, răspunse preocupat Fănică, fără să o privească. Povestea cu Fănică e cam aşa: sînt trei fraţi, crescuţi ca vai de ei la marginea satului de un tată mai tot timpul pe drumuri. Sărăcia lucie şi păduchii au fost certitudinile lor de fiecare zi. De aici şi porecla de care se amuză tot satul şi-o spune aşa, cu juma’ de gură, dar apăsînd pe fiecare silabă cu deliciu. Într-o zi, Fănică sta pe prispă şi rotea la o ţigară, uitîndu-se cu coada ochiului la cele trei gîşte din bătătură, care tocmai poposiseră acolo, din zbor, de peste mări şi ţări... Îl trezi din toropeală glasul răguşit al Licăi, matroana satului, care-l strigă peste gard. „Auzi, bă, Fănică, ia fă-te acilea la gard.“ Şi-i povesti asta de Mimoza lu’ Pătru, zis Miarlau, fată singură şi avută. E drept c-a umblat cu unu’, cu altu’, de-o ştie tot satu’, da’ n-o lua nici unu’, nici altu’. Şi apoi, n-are nici pripasuri prin bătătură. Şi-a tot umblat şi ea, cu unii, cu alţii, da’ acu’ se cuminţi şi vrea să se mărite. „Nu vrei, bă, Fănică, să te fac om?“ îl întrebă aşa Lica, într-o doară. „Intri în avere, bă, că ăia acolo au cai şi vaci, şi ari de grîu şi porumb, nu ca voi bă, ăştia a lu’ P*** Goală, de vă suflă vîntu’“. Acum, Fănică zise şi el: „Iete, bre, că am şi io trei gîşte. M-o primi aia şi cu gîştele astea ale mele?“ şi-i arătă cu privirea gîştele de se bălăceau într-o roată de tractor. „Te-o primi, bă. De ce să nu te primească?“, zise Lica fără să se sinchisească prea tare de gîştele lu’ Fănică. Şi uite-aşa se însură Fănică. Nuntă nu făcură, că nu-i mai era nimănui aminte de nuntă, ci se luară şi ei aşa, de ochii lumii. Fănică se mută la Mimoza acasă şi luă cu el şi gîştele, că, de, ce era să-i ducă? O zi, două, trei, o săptămînă o duseră bine. Fănică era băiat tînăr şi muncitor, bun la atîtea vite şi ari de pămînt, dar îi cam plăcea să termine ziua cu un pahar de una, de alta, că aşa se luase de acasă... Mimoza era femeia dracului, umbla tot cu cheia la brîu, că-i casa ei şi averea ei, şi masa ei, şi băutura ei, de se întreba Fănică de ce-l mai luase – doar să-i păzească vitele şi să-i sape arii?! Argat, nu bărbat?! Au început apoi să se certe şi să-l dea afară din casă, ori de cîte ori i se suiau la cap fumurile de stăpînă, nu nevastă. Şi i se urcau cam des... A dormit o vreme în grajd, cu vitele, că-i era ruşine să se ducă acasă şi să spună că l-a zgornit aia din casa ei, că doar tac-su îi zisese să-şi vadă de treaba lui. „N-ai, bă, cum să faci casă cu aia, mă Fănică, tată, mă. A ţinut un sat de bărbaţi şi nu s-a pripăşit nici unul în ograda ălora. Crezi că ai să te pripăşeşti tu?“ Nu-l ascultase, atunci, pe bătrîn şi se băgă slugă la ale lu’ Miarlau, dormind în grajd, mîncînd ca un cîine ce mai rămînea de pe la masă, muncind ziua lungă, şi trăgînd cîte un chef de pomină cînd prindea cheile de la beci. O dată l-a prins Miarlau ăl bătrîn tocma’ cînd scotea damigeana a mare şi da de băut la tot satul. N-a mai ţinut cu grajdul... Mimoza, furioasă, i-a întins geanta, el şi-a îndesat gîştele şi-a plecat... Apoi i-a trimis vorbă că să se întoarcă şi el s-a întors, cu gîştele adunate în aceeaşi geantă, tîrîndu-le, tiptil-tiptil, printre porumbi, să nu-l rîdă lumea. Dar n-a ţinut prea mult, că iarăşi l-a prins Miarlau la oala cu smîntînă. Nici n-a mai aşteptat privirea încruntată a Mimozei, şi-a pus gîştele în traistă şi... privind pieziş-înainte, a plecat mîndru pe drum, să ştie satul că-i gata. S-a despărţit definitiv şi iremediabil de Mimoza lu’ Miarlau... Şi şi-a luat şi gîştele.

L-am mai privit o vreme, de peste drum, cum se clătina obidit, neştiind pe ce drum să o apuce. Acum îl ştia tot satul că s-a întors cu trei gîşte în traistă, venite şi ele nu se ştie de pe unde, la sărăcia lui P*** Goală.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013.  

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.