„Campaniile dirijate distrug libertatea presei“ – interviu cu jurnalistul Petre M. IANCU

Publicat în Dilema Veche nr. 544 din 17-23 iulie 2014
„Campaniile dirijate distrug libertatea presei“ – interviu cu jurnalistul Petre M  IANCU jpeg

Înainte de Revoluţie, a lucrat ca redactor la Studiourile Sahia. A crescut şi s-a format în cultura română. Deşi nu avea nici un gînd de plecare, în ziua cînd un bun prieten al tatălui său a fost arestat de Securitate (este vorba despre Gheorghe Babu Ursu), şi-a dat seama că este „prea slobod la gură“ pentru a putea rezista într-o Românie comunistă şi, mai ales, pentru a-şi putea creşte copilul în condiţiile dictaturii barbare care domnea atunci într-o „Românie a frigului, a foamei şi a fricii“. Ajuns în Germania, la sfîrşitul anilor ’80, angajat imediat la Deutsche Welle, lucrînd mai apoi şi la postul de radio Europa liberă, colaborînd şi cu alte ziare locale sau străine, cunoscutul jurnalist Petre M. Iancu mărturiseşte că a învăţat meserie „încetul cu încetul“, pornind pe acest drum cu două gînduri: să nu-i uite pe oamenii pe care îi lăsase suferind în ţară şi să nu uite niciodată de unde a plecat.

Sînteţi jurnalist de mai bine de 25 de ani, la una dintre cele mai prestigioase instituţii de presă din lume: Deutsche Welle. Cunoaşteţi însă şi aţi urmărit, în toată această perioadă, parcursul presei din România. Cîţi paşi credeţi că au fost făcuţi de la aparatul de propagandă care era jurnalismul în perioada comunistă la presa liberă de azi?

Cred că, din păcate, nici la ora actuală în România nu se poate vorbi despre existenţa unei reale prese libere. În primul rînd, trebuie să înţelegem ce defineşte acest concept, căci libertatea presei nu e doar un drept consfinţit internaţional, ci un drept care trebuie realizat, care trebuie să se impună inclusiv prin mijloace tehnice şi instituţionale. Fără acestea, libertatea presei este doar pe hîrtie. Libertatea presei vizează în primul rînd libertatea jurnaliştilor de a-şi exercita meseria, de a culege şi de a difuza informaţii adevărate. Apoi vorbim despre libertatea de exprimare şi libertatea de opinie. Aceste libertăţi sînt drepturi de bază într-o democraţie.

Şi, cu toate că libertatea presei a făcut paşi enormi în ultimii ani – chiar şi acest interviu atestă existenţa unei prese libere în România –, se întîmplă şi azi să avem campanii mass-media duse contra unor persoane. Împotriva unor judecători, procurori, campanii dirijate contra unor oameni politici, oameni de stat sau chiar oameni de cultură – ceea ce este intolerabil, căci campaniile dirijate distrug libertatea presei, atentează la separaţia puterilor, putînd afecta şi independenţa justiţiei. Dacă se procedează la formarea opiniei publice prin defăimarea sau calomnierea unor persoane apărătoare ale statului de drept al căror cuvînt contează, evident că statul de drept este afectat.  

Vorbind despre aceste campanii dirijate: în România, de multe ori, calomnia se ascunde şi în spatele libertăţii de exprimare, pervertind de fapt acest concept.

Libertatea de opinie şi libertatea presei au funcţii clare: libertatea de opinie este o libertate necesară individului, pentru ca acesta să-şi poată dezvolta personalitatea. Este foarte importantă existenţa unui spaţiu în care individul să poată face schimb de opinii cu alţi indivizi. Concomitent, este foarte important ca aceste idei să poată fi difuzate public, să fie supuse dezbaterii, controlului comunităţii... Dacă însă această noţiune se foloseşte pentru a răspîndi calomnii, a linşa, a se defula, a propaga rasism, a da glas violenţei expresive ori pornografiei, nu mai vorbim nici despre libertatea de exprimare, nici despre libertatea presei, în măsura în care se încalcă libertatea altora, a celor calomniaţi, a celor discriminaţi şi agresaţi.

Pînă acum cîţiva ani, în România calomnia era incriminată penal...

Îmi amintesc de o poveste interesantă în legătură cu acest subiect. Cu mai mulţi ani în urmă, prin 2003, Sergiu Nicolaescu mi-a intentat proces de calomnie pentru că m-am declarat sceptic cu privire la talentul său regizoral şi am afirmat, totodată, că a profitat de pe urma regimului comunist, al cărui propagandist a fost. M-a dat, aşadar, în judecată, pe mine, pe Emil Hurezeanu, directorul meu de la acea vreme, şi postul de radio Deutsche Welle. A pierdut şi a fost condamnat să plătească şi daune. După cîţiva ani, revista Esquire a vrut să reia acel episod, însă Sergiu Nicolaescu a pretins în faţa jurnaliştilor că el a fost cel care a cîştigat procesul – un lucru fals, care a determinat însă revista Esquire să nu mai cerceteze chestiunea, de frică să nu fie ea însăşi trimisă în judecată.  

Iată cum se poate calomnia, dezinforma şi intimida oameni care fac presă – el ceruse pedeapsa cu puşcăria pentru un material de opinie care îi lezase vanitatea, a pierdut, dar, după ani de zile după ce s-a văzut înfrînt în proces, a recurs la un verdict fictiv şi a reuşit totuşi să intimideze acei ziarişti care, în ciuda asigurărilor mele, nici n-au mai considerat util să investigheze ce s-a petrecut de fapt.  

Ca să revin însă la întrebarea dumneavoastră: era şi este o mare exagerare să se incrimineze calomnia în modul în care s-a făcut în România multă vreme, căci prin lege, ziariştii puteau fi trimişi în închisoare pentru opiniile lor – ceea ce intimida presa atît de tare, încît îi îngrădea serios libertatea. Deşi nu sînt deloc pentru impunitatea calomniei – care trebuie pedepsită într-un mod consistent, de pildă ca să nu se mai producă linşaje mass-media, trebuie să facem, pe de o parte, o diferenţă clară între opinie şi răspîndirea de neadevăruri, iar, pe de alta, să nu înăbuşim în faşă fragila libertate a presei, printr-o presiune excesivă asupra ziariştilor.

Care este rolul statului în a asigura o presă liberă?

Statul ar trebui să aibă un interes fundamental în a face loc în Cetate şi a garanta libertatea presei. Un popor nu poate evolua dacă nu are acces la informaţii şi nu are posibilitatea de a discuta liber pe baza acestor informaţii. Statul trebuie să dea informaţii, să nu le ascundă, decît dacă este vorba realmente despre chestiuni de siguranţă a statului de drept. În esenţă, toate instituţiile statului sînt obligate să dea toate informaţiile pe care le deţin. În aceeaşi ordine de idei, statul, în speţă servitorii naţiunii care-l administrează ca miniştri, precum şi subalternii lor ar trebui să fie implicaţi ori interesaţi să împiedice orice tentativă de cenzură. Apoi, un lucru mai puţin discutat, nu există doar o libertate exterioară a presei în raport cu statul, există şi o libertate interioară, a jurnalistului în raport cu editorul său sau cu organul de presă în interiorul căruia îşi face meseria.

Despre ce fel de cenzură vorbim în România?

Cenzura are multe feţe, este, adesea, foarte insidioasă. Foarfeca are varii feţe, politice şi economice. Putem vorbi în egală măsură şi despre autocenzură, acel efect al actelor de intimidare efectuate contra jurnaliştilor de investigaţie. Cînd vedem aceste lucruri, trebuie tras un semnal de alarmă, pentru ca oamenii să înţeleagă şi să ceară să se îndrepte lucrurile, pentru că presa este un temei al statului de drept. Cred că, din acest punct de vedere, România este în acut pericol.

Ce devine o societate fără o presă liberă?

Nu putem vorbi despre o societate liberă, în lipsa unei prese independente. Dacă cele trei puteri ale democraţiei nu sînt controlate de presă, statul de drept se prăbuşeşte. Căci prin dezinformare, prin manipulare, se maschează aranjamente politice şi economice, se „protejează“ mita, sistemul se corupe din ce în ce mai mult – şi se corupe în profunzime –, separaţia între puteri începe să dispară, iar în cele din urmă statul de drept cade în colaps. Pentru a împiedica toate acestea, trebuie ca, în primul rînd, jurnalismul de investigaţie să fie mai prezent, pentru că, deşi există, în România acest gen jurnalistic este foarte firav şi periclitat. Cum şi astăzi există cazuri în care baronii locali intimidează în mod programatic ziariştii de investigaţie, nu ne mai miră faptul că locul pe care îl ocupă România în materie de libertate a presei în lume nu este deloc unul bun.

Nu vorbim şi despre o responsabilitate a publicului? Azi ai la îndemînă nenumărate surse din care te poţi informa, din care poţi face o medie...

Categoric. Lenea care caracterizează o parte a publicului e criticabilă, ba chiar este intolerabilă pentru că susţine, fie şi indirect, fie şi involuntar, prin pasivitate, tocmai acest gen de presă care calomniază şi dezinformează. Există însă şi explicaţii: oamenii lucrează, se scoală devreme, merg la muncă, se întorc abia seara acasă, unde dau drumul la televizor şi ascultă ce se vorbeşte pe acolo. Imaginea joacă un rol extrem de mare, căci e mai uşor să vezi ştirea, decît s-o citeşti. E mai uşor să asimilezi rapid o opinie televizată, chiar dacă e falsă, decît s-o treci, greoi, prin filtrul analizei, să reflectezi asupra ei, să te duci să o verifici într-o gazetă sau pe un site de presă. Totuşi, aceşti oameni, care n-au timp să verifice din mai multe surse o informaţie, au dreptul să fie informaţi corect. Or, azi, anumite televiziuni din România au obţinut un cvasimonopol al informaţiei prin resursele de care dispun şi prin sprijinul politic.

Mai e şi mirajul puterii. Puterea e atrăgătoare, e sexy, oamenii se îndreaptă cu plăcere spre ceea ce li se pare lor că e un mesaj puternic, care îşi exercită influenţa. În acelaşi timp, îşi spune cuvîntul şi istoria: cantitatea de libertate care a existat, la un moment dat, într-o ţară sau alta, modul în care oamenii au fost educaţi să fie cetăţeni, educaţia civică însăşi – toate sînt extrem de importante pentru a ştii ce să ceri de la presă.

Cu cît s-a practicat mai mult „supuşenia“ într-un stat, cu atît e mai greu să ai o presă cu adevărat profesionistă – o presă de calitate presupune şi un număr îndeajuns de mare de receptori care depun eforturi în a se informa.

Avem însă şi o presă profesionistă...

După cum spuneam, presa a evoluat mult în România, iar o parte a ei devine din ce în ce mai profesionistă, încercînd să facă faţă valului de presă negativă. Există jurnalişti excepţionali care îşi fac treaba excelent – dar, tocmai pentru a-i ajuta pe aceştia, trebuie să ne delimităm de derapajele presei rele.

Din păcate, presa de calitate are un public restrîns. Iar prin faptul că nu există pîrghii ale statului prin care această presă de calitate să fie ajutată, ea devine din ce în ce mai firavă. Există jurnalişti foarte buni, din păcate pe cale de dispariţie, căci nu există un public suficient de mare, nu există o piaţă de publicitate suficientă pentru a susţine presa pe care o fac. Totul se leagă. Dacă nu există o bază materială suficientă, dacă instituţiile statului nu sînt suficient de puternice – TVR-ul, de pildă, să fie realmente o instituţie de interes public, necenzurată, care să dea tuturor acces la opinie şi care să constituie o reală platformă de deliberări şi de dezbateri, şi nu cum este ea azi, o instituţie unde am văzut că se practică restrîngerea libertăţii jurnaliştilor – dacă publicul nu este educat pentru a-şi cunoaşte dreptul de a fi corect informat, cu greu putem vorbi despre libertatea presei.

O presă liberă permite şi, mai mult, organizează dezbateri între oameni cu opinii diferite. Avem însă cultura dezbaterii în presa din România?

Democraţia nu e un lucru uşor. Libertatea însăşi nu este dată odată pentru totdeauna. Reclamă o luptă reală, curajoasă, de zi cu zi, pentru ea. Oamenii, dacă nu vor să devină supuşii puterii, dacă vor să fie cetăţeni demni, puternici, au obligaţia să-şi dea cu părerea despre ce se întîmplă în Cetate, să dezbată, să ajungă la o concluzie pe care s-o transpună prin vot. Altfel nu se poate avansa. Altfel se ajunge la colapsul sistemului. Mulţi însă gîndesc că au lucruri mai importante de făcut decît să se implice.

În România există o mare lacună a reperelor acceptate. Aceste repere există, dar ele sînt contestate grav şi permanent, profund, programatic, astfel încît ajung să poată fi demolate. În ultimii 25 de ani, am fost martor la nenumărate campanii mass-media de demolare a personalităţilor de valoare din această ţară, personalităţi care pot funcţiona ca arbitrii în chestiunile cele mai dificile aflate în dezbatere. Fără aceşti arbitri – repere morale şi intelectuale – dezbaterile nu se pot tranşa.

Discuţiile degenerează în scandal şi haos. Apare „păruiala“, pentru că nu mai există instanţe supreme, pentru că am contestat pînă la eliminare pe cei ale căror sfaturi i-ar putea ghida şi orienta pe oameni. Este practic un mod de distrugere a oricărei construcţii consensuale.

Nu sînt partizanul democraţiei consensuale de tip elveţian, dar cred că, într-o societate, dezbaterile şi deliberările libere pot şi trebuie să ducă, uneori, la construcţia unui consens naţional. Nu toată lumea trebuie să fie de acord cu toate, tot timpul, dar măcar în anumite chestiuni fundamentale, cum ar fi, de pildă, orientarea ţării, alianţele sale, ar trebui să existe un consens naţional şi arbitrii care să poată fi consultaţi. În sfîrşit, e important ca o masă critică de oameni să ajungă să ştie ce drepturi au şi ce valoare au aceste drepturi, ce le aduc ele, de ce şi în ce măsură sînt ele importante. Educaţia e un domeniu critic. Cîţi oameni ştiu, de exemplu, că libertatea presei este dreptul lor fundamental, mult mai important decît alte drepturi şi libertăţi, şi cîţi îl asumă, conştienţi fiind că de acest act depinde binele societăţii? 

a consemnat Stela GIURGEANU

Acest articol face parte din Proiectul "Safety Net for European Journalists" (http://www.balcanicaucaso.org/) şi a fost realizat cu ajutorul Uniunii Europene. Conţinutul acestui articol intră sub responsabilitatea Osservatorio Balcani e Caucaso şi Dilema veche, şi nu trebuie considerat că ar reflecta în vreun fel opiniile Uniunii Europene.

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

image png
Scene șocante într-un autobuz din București. O adolescentă de 17 ani a fost agresată sexual
Un bărbat de 42 de ani a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, fiind suspectat că a agresat sexual o minoră într-un autobuz din Capitală. Adolescenta a cerut ajutorul celorlalți pasageri, iar intervenția călătorilor l-ar fi determinat pe agresor să renunțe.
adelina pestritu reteta hummus cu trufe jpg
Rețeta de hummus cu trufe a Adelinei Pestrițu. Preparatul sofisticat care este gata în doar 5 minute
Adelina Pestrițu a dezvăluit cum prepară hummusul cu trufe. Ingredientul care face diferența
fiica Ilie Bolojan  jpg
Ilie Bolojan răspunde acuzațiilor privind folosirea resurselor SPP la nunta fiicei sale: „A fost o hărțuială și un festival de minciuni”
Președintele PNL, Ilie Bolojan, a reacționat după controversele apărute în spațiul public privind presupusa utilizare a resurselor Serviciului de Protecție și Pază (SPP) în scop personal, cu ocazia nunții fiicei sale. Liderul liberal a respins ferm acuzațiile.
Beniamin Netanyahu. FOTO Getty Images
Democrația nu se cumpără la kilogram. Dar se poate confisca
Activitățile teroriste nu ar trebui să-ți permită nici măcar să-ți cumperi un falafel. Cu atât mai puțin să finanțezi o campanie electorală.
image png
Voyager 1 a ajuns la o zi-lumină de Pământ. Ce mister cercetează și ce mesaj poartă pentru alte civilizații
Sonda Voyager 1 a NASA, cel mai îndepărtat obiect creat vreodată de om, a atins pe 18 noiembrie un prag simbolic fără precedent: o distanță de o zi-lumină față de Pământ.
image png
Cum a dus o artistă româncă până în Africa de Sud amintirile copilăriei. „Nu sunt doar niște flashback-uri”
Descoperă povestea artistei Anca Popa, ilustratore româncă stabilită în Cape Town, și cum a transformat nostalgia satului românesc în cartea „Amintiri din copilărie”. Un interviu emoționant despre artă, curaj, curiozitatea de copil și puterea amintirilor care ne definesc.
ambulanta  foto shutterstock jpg
Trei eleve au ajuns băute la școală după ce au consumat o sticlă de vodcă. Reacția unui părinte: „Școala fără anestezie e ca nunta fără lăutari”
Trei adolescente din municipiul Roman au ajuns la școală în stare de ebrietate, după ce au consumat împreună o sticlă de vodcă.
displeased man lying bed ignoring his girlfriend who is text messaging mobile phone jpg
De ce bărbații sunt mai tăcuți după o zi grea. Șapte explicații pe care femeile ar trebui să le cunoască
De ce unii bărbați sunt mai tăcuți după o zi stresantă? Află șapte explicații psihologice pentru retragerea emoțională și cum poate afecta relația de cuplu.
Lucian Pahontu foto inquam webp
USR vrea să interzică SPP să mai culeagă informații. „Ce face domnul Pahonțu cu informațiile pe care le culege?”
Serviciul de Protecție și Pază (SPP) ar urma să aibă exclusiv atribuții de protecție și pază a demnitarilor români și străini și a familiilor acestora, fără să aibă competențe de culegere, verificare și valorificare a informațiilor, potrivit unui proiect de lege inițiat de un deputatul USR.