Situaţii conflictuale în Roşia Montană – disoluţia unei comunităţi

Diana CATARAMĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 544 din 17-23 iulie 2014
Situaţii conflictuale în Roşia Montană – disoluţia unei comunităţi jpeg

Interesul acestei cercetări antropologice este îndreptat către modul în care membrii comunităţii din Roşia Montană reacţionează la proiectul minier propus de o companie cu capital majoritar canadian, care presupune schimbări la nivel socio-economic şi al mediului natural, precum şi către percepţia localnicilor asupra habitatului, asupra modificărilor peisajului zonei şi a spaţiului pe care aceştia îl locuiesc.

Problematica studiului a fost urmărită pornind de la datele calitative obţinute prin aplicarea metodelor de cercetare specifice, interviul de tip povestea vieţii fiind metoda principală utilizată. Pe de altă parte, interviul semi-structurat, interviul de grup şi observaţia participativă au condus la cunoaşterea luărilor de poziţie a membrilor comunităţii, la cunoaşterea relaţiilor dintre membrii familiilor, dintre membrii comunităţii, dar şi a relaţiilor dintre conducerea companiei miniere şi membrii comunităţii. Astfel, munca de teren permite înţelegerea dinamicii asociate schimbării sociale forţate din Roşia Montană, prin descrierea şi înţelegerea modului în care proiectul minier propus de Roşia Montană Gold Corporation a fost perceput şi interpretat de diferiţi actori sociali.

Întrebarea de cercetare de la care s-a pornit este următoarea: Cum îşi descriu localnicii schimbările produse la nivel individual şi comunitar, ca urmare a prezenţei companiei miniere Roşia Montană Gold Corporation în zonă?

Munca de teren desfăşurată în perioada martie 2011 – august 2013 în Roşia Montană arată că relaţiile dintre membrii comunităţii s-au deteriorat în momentul în care a început achiziţia proprietăţilor de către companie, identitatea localnicilor fiind definită prin apartenenţa la un grup care susţine sau nu proiectul minier. Pe de o parte, este alegerea localnicilor de a rămîne în Roşia Montană şi de a se împotrivi proiectului, şi pe de altă parte, alegerea celorlalţi localnici de a vinde proprietăţile şi de a opta pentru procesul de strămutare sau de relocare. Astfel, armonia relaţiilor dintre membrii comunităţii a fost înlocuită cu cîştigul economic, fapt ce a condus la desolidarizarea comunităţii.

Actorii sociali intervievaţi sînt localnici care se opun proiectului, sau lucrători la companie, localnici care susţin demararea proiectului minier, localnici aflaţi în proces de relocare, membrii a două ONG-uri, membrii a două asociaţii şi membrii unei fundaţii din Roşia Montană.

Începînd cu anul 1996 pînă în prezent, localnicii sînt supuşi unui „război psihologic“ care a depăşit graniţele Roşiei Montane. Propunerea de exploatare minieră a companiei miniere cu capital majoritar canadian a condus la apariţia de situaţii conflictuale care au afectat relaţiile sociale la nivel local.

În primul rînd, localnicii opozanţi ai proiectului minier sînt oameni care refuză să plece din Roşia Montană, luptînd pentru a rămîne pe poziţii şi pentru a împiedica demararea proiectului. Ei atribuie valori simbolice spaţiului pe care îl locuiesc şi dau sens luptei lor prin ataşamentul faţă de locul unde continuă să îşi desfăşoare activităţile zilnice. Acţiunile opoziţiei locale se evidenţiază prin aducerea la cunoştinţă de la nivel local la nivel global a impactului proiectului minier asupra comunităţii, asupra mediului natural, subteran şi a celui construit.

În al doilea rînd, localnicii care susţin demararea proiectului minier au la bază convingerea că această companie, Roşia Montană Gold Corporation, este singurul angajator din zonă şi că reprezintă oportunitatea de obţinere a unui cîştig financiar imediat, dacă va relua achiziţia proprietăţilor. Localnicii care au depus cerere au fost angajati pe perioade determinate de trei-şase luni, însă a fi angajat al companiei miniere nu înseamnă a fi miner. În prezent, compania are 100 de angajaţi la departamente precum pază, contabilitate, secretariat sau departamentul geologic. Din totalul angajaţilor, doar zece mineri se ocupă de decolmatarea galeriilor. Trebuie subliniat faptul că, din numărul total de angajaţi, doar zece sînt localnici din satul Roşia Montană. De asemenea, unii angajaţi ai companiei susţin public că sprijină acţiunile companiei, dar în particular, le dezaprobă, afirmînd că oamenii nu au un loc de muncă asigurat, ei sînt doar ţinuţi strategic pentru a fi folosiţi ca susţinători ai mineritului, fiind catalogaţi ca voce a comunităţii.

În al treilea rînd, sînt localnicii care au optat pentru relocare, care şi-au vîndut proprietăţile companiei, dar locuiesc încă în fostele lor case, pînă cînd li se vor face noile locuinţe. Ei sînt la dispoziţia companiei, chiar dacă aceasta încă nu a respectat condiţiile contractuale de a construi noi locuinţe. Sînt 25 de familii din Roşia Montană care au acceptat condiţiile contractuale în legătură cu modul în care se va desfăşura procesul de relocare propus de companie. Pentru că termenele de construcţie a caselor nu au fost respectate de companie, cei care au optat pentru relocare au primit sume de bani numite penalităţi de întîrziere.

În tot acest timp, ei locuiesc în fostele lor case şi se consideră ca fiind membrii ai comunităţii şi chiar proprietarii caselor pe care nu le mai deţin. Faptul că aceste familii au decis să fie relocate şi au încheiat contractul cu compania, însă nici după o perioadă de opt ani nu s-a finalizat procesul de relocare, reprezintă o situaţie presupusă a fi problematică.

Pe de o parte, această situaţie este incompatibilă cu interesele celor care vor să fie relocaţi, şi nu strămutaţi, din cauza întîrzierii respectării contractului. Deşi primesc compensaţii financiare, starea de incertitudine le afectează echilibrul emoţional, familial şi social. Pe de altă parte, situaţia este incompatibilă cu valorile şi interesele comunităţii care consideră că sînt încălcate reguli sociale ce conduc la dezorganizarea socială.

Chemarea la acţiuni pentru remedierea situaţiei problematice se face din unghiuri diferite: în primul rînd, grupul direct afectat de întîrzierea procesului de relocare cere companiei respectarea contractului şi, în al doilea rînd, comunitatea care consideră că prezenţa lor în acest spaţiu afectează starea de normalitate a locului prin apariţia situaţiilor conflictuale. Comunitatea îi percepe ca pe nişte chiriaşi, refuzînd să-i mai considere localnici cu drepturi depline.

În al patrulea rînd, mai sînt localnicii aflaţi într-o situaţie de incertitudine şi care nu se pot decide de a fi pro sau contra proiectului, pentru a rămîne sau a pleca din Roşia Montană, ei fiind consideraţi „indecişii“ care aşteaptă începerea achiziţionării de proprietăţi de către companie, cu scopul de a obţine sume mult mai mari decît cei care au vîndut pînă în 2006. Aceştia îşi doresc să încheie „afacerea vieţii lor“ şi se arată dispuşi de a-şi vinde proprietăţile.

În concluzie, datele rezultate din cercetarea de teren descriu diferitele strategii elaborate de către membrii comunităţii prin raportarea lor la mecanismele modernizării şi ale globalizării. Atenţia a fost îndreptată asupra relaţiei dintre comunitate şi mediul său natural, modul de viaţă al membrilor comunităţii, precum şi modul în care comportamentul fiecărui localnic afectează o serie de aspecte ale vieţii umane.

Prin urmare, comunitatea din Roşia Montană trebuie privită din perspective diferite, pentru a putea înţelege că fiecare localnic se consideră membru al acestei comunităţi, avînd la bază motivaţii distincte care în final au condus la desolidarizare. Astfel se identifică patru grupuri lezate de problemă: grupul celor care nu vor să părăsească locul natal, grupul celor care urmăresc un cîştig financiar imediat, grupul celor care aşteaptă să fie relocaţi şi grupul constituit din ceilalţi membrii ai comunităţii care se află într-o situaţie de incertitudine.

Desolidarizarea comunităţii a fost posibilă datorită promisiunilor pe care compania minieră le-a făcut membrilor comunităţii, a receptivităţii factorilor de decizie din localitate, a contextului politic, dar şi a motivaţiei financiare.

Comunitatea aşteaptă ca o decizie legată de autorizarea proiectului să fie luată cît mai repede, pentru a pune capăt incertitudinii şi stresului psihologic care, de 18 ani, fac parte din viaţa de zi cu zi a fiecăruia.

Diana Cataramă este doctorandă în Sociologie, Universitatea „Babeş-Bolyai“. 

Foto: V. Dorolţi

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.