⬆
Societate
Pagina 90
Mai uman decît umanul?
Îmi amintesc de teama primei mele colege de casă în Statele Unite, ca nu carecumva să-i iasă cîinele pe stradă, pentru că l-ar fi pierdut. Totuşi, din puţinele mele cunoştinţe despre animale, un cîine îşi găseşte mai tot timpul drumul spre casă. Astăzi însă, cîinii-animale de companie par uneori să-şi fi pierdut din instincte.
Cu ochii-n 3,14
● 70% din corpul uman este apă, astfel: celulele creierului conţin pînă la 85% apă, sîngele – 83%, muşchii – 75%, oasele – 25%. În această ecuaţie, pepenele se află pe o treaptă biologică superioară. (M. C.)
● Un cîine bucureştean de la intersecţia lui Traian cu Pache a găsit o soluţie originală pentru a fi în inima lucrurilor, dar, în acelaşi timp separat, pentru a nu-i fi nici cald, nici frig, în funcţie de intemperii: doarme pe o grămadă de nisip în faţa unui restaurant chinezesc. (I. P.)
Lecturile verii
De curînd, Editura Humanitas a publicat, în Colecţia „Vintage“ şi sub îngrijirea doamnei Georgeta Filitti, Memoriile principelui Nicolae Suţu. Ediţia de faţă este una de foarte bună calitate atît prin traducere, cît şi prin explicaţiile oferite de Georgeta Filitti.
„Ba al dumitale, obraznico!“
Deseori, „dumneata“/„dumitale“ ascund dorinţa reală de a spune, de fapt, „mă“/ „bă“. Purtînd pe ele un strat de praf care le oferă aspectul unui soi de „marfă vintage“, aceste forme ale pronumelui de politeţe pot transporta mai multe feluri de încărcătură semantică.
La colţ este un magazin
Şi mai încolo un restaurant şi uite-l şi pe nea Nae care mă rezolvă cu maşina. Încet-încet, lumea nu mai e aşa de mare. În fiecare cartier de Bucureşti s-a întors vremea „cunoştinţelor“. Lumea e mică şi te mulţumeşti cu ea, aşa. Ei i se adaugă netul, de unde comanzi ce-ţi trece ţie prin cap. Doar în piaţă este rău.
Mereu, totul e de făcut
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Titu Maiorescu, cu studii universitare încheiate şi doctorate obţinute la mari universităţi din Europa, are, la numai 30 de ani, o carieră de invidiat: profesor universitar, mai apoi, decan şi rector, academician, iar la 34 de ani ajunge ministru.
Unde se termină patriotismul
Îţi scrie un nomad etern care şi-a dorit toată viaţa să simtă că a prins rădăcini undeva şi că iubeşte profund acel undeva de oriunde îl va fi împins apoi viaţa. Ştii bine că îţi scrie cineva care şi-a dorit cu patimă să aibă o patrie, un individ paradoxal pentru că, în acelaşi timp, ar fi în stare să se simtă acasă în multe locuri ale lumii.
Tăcerea
Am făcut, mereu, parte din categoria oamenilor agitaţi, a celor care cred că rezolvarea lucrurilor din jurul lor depinde de cît de repede şi de bine dau ei din mîini şi din picioare. A celor care cred că-şi ţin destinul în mîini – în sensul că, dacă acţionează rapid şi zgomotos, ajung la rezultatul scontat.
România: lucrurile bune pe care nu le vedem
Am putea să ne lăudăm cu toate aceste lucruri – şi eventual cu altele – într-o campanie patriotică, ca aceea făcută de Gândul şi GMP? Nu ştiu, dar într-o ţară cu drumuri execrabile, mîncare mediocră, salarii mici şi politicieni sub orice critică, ele sînt, măcar, cîteva motive de bună dispoziţie personală.
Corturi şi corturari
O prietenă mi-a spus de curînd că va merge cîteva zile la mare, cu cortul. Am tresărit fără să vreau. După aceea, gîndindu-mă, mi-am dat seama că, într-un fel, o admiram şi că a merge cu cortul în vacanţă, după 30-35 de ani, mi se pare deja un act de curaj.
Geopolitica hip-hop
E, aşadar, de înţeles de ce muzica străzii, alunecată începînd cu sfîrşitul anilor ’80 înspre forme de protest mai puţin lăudabile, dar mai profitabile, s-a ciocnit dur, de-a lungul timpului, cu forţele de ordine. Dar cum se face că se intersectează, de la o vreme, şi cu Departamentul de Stat?
Ghilimelele libertăţii presei – un dialog cu Manuela PREOTEASA
"Să asculţi mesajele vocale ale unei adolescente dispărute, o adolescentă pe care o căuta o ţară întreagă, să îi urmăreşti telefonul, dînd părinţilor şi anchetatorilor senzaţia că mai este o şansă să fie găsită – de vreme ce îşi asculta mesajele – sînt fapte care trec peste limita normală."
Cu ochii-n 3,14
● Conform unui studiu realizat de INSCOP Research, ţările în care românii au cea mai mare încredere sînt Germania, Marea Britanie şi Spania. Pe ultimele locuri se situează Ungaria şi Rusia. Ar fi interesant şi un studiu cu ţările unde există cea mai mare încredere faţă de români. (A. P.)
● La numai o săptămînă după lansarea de pe cosmodromul de la Baikonur, cercetătorii ruşi au pierdut controlul unui satelit în care plasaseră cinci şopîrle pentru a studia împerecherea lor în condiţiile lipsei de
Cartoful – o hrană indezirabilă
Astăzi, cartoful se află pe toate mesele şi în toate meniurile. Preparat sub diferite forme şi diferite feluri, cartoful a devenit aproape indispensabil. Dar nu a fost întotdeauna aşa. Adus de pe pămînturi peruane, cartoful decorează mai întîi de toate grădinile aristocraţilor europeni, fiind privit cu mare reticenţă.
King. Larry King – Today. Russia Today
De ceva vreme, starul absolut al talk-show-ului de la CNN zîmbeşte lumii întregi, trăindu-şi o a doua tinereţe plină de entuziasm, la RT (Russia Today). Pentru unii, asta a fost, în 2013, o ştire tare. Pentru alţii, e motiv de profundă mirare, chiar şi acum, cînd află că celebrul personaj a trecut la… „ăilalţi“.
Mă rad
La trei zile. Nu este temă, nu este un capăt de lume. Dar cum nu mă rad după trei zile, mă simt gras, uriaş, deşi nu cred că se adaugă kilogramelor mele mai mult de cîteva grame, poate un gram. Şi aici, ca-n multe altele, pentru mine ar fi mai simplu să nu existe decît un aparat de ras pe viaţă.
Să privim video viaţa lui Iisus
În urmă cu puţin timp, a fost semnat un protocol între Ministerul Educaţiei şi Patriarhia Română, prin care cele două instituţii îşi împart în mod egal atribuţiile de coordonare şi control în domeniul educaţiei religioase ortodoxe din şcoli. S-a făcut multă vîlvă pe marginea acestui protocol.
Maşina, casa lor
Zilele trecute am văzut un clişeu umblînd pe stradă. Era în dreapta mea, portieră la portieră cu taxiul în care eram. Spun că era un clişeu umblător pentru că bifa toate căsuţele unei descrieri lipsite de haz a maşinii unei femei. Maşina roşie, compactă, cu linii rotunjite. La volan, şoferiţa vorbea aprins cu persoana din dreapta.
Geopolitică la Budapesta
E începutul lui iulie, înainte de finala Campionatului Mondial. Gaşca noastră de studenţi bătrîni de la Şcoala de Vară a Universităţii Central-Europene, a lui George Soros, parchează la unul din barurile acelea imense, în care te rătăceşti, alcătuite din diferite încăperi ale caselor din jur, plus curtea interioară.
Părintele Nicolae de la Silvestru
Povestea lui a fost cam aşa: în 1948, cînd tocmai terminase Seminarul Teologic, a tipărit, împreună cu alţi colegi dintr-o organizaţie creştină de tineret, din care făcea parte, un manifest care îi îndemna pe studenţi să nu participe la „activităţile specifice“ zilei comuniste de 1 Mai, care în acel an se suprapunea cu Sîmbăta Mare.
Despre şcoală, numai de bine...
Atitudinea faţă de profesori s-a clădit în Coreea de-a lungul a mai bine de şase secole de confucianism, filozofie care, în esenţă, se bazează pe respectul celui inferior faţă de cel superior, al celui needucat faţă de cel educat (aşa cum pămîntul – eum, se află sub cer – yang, care îl acoperă şi îl domină prin infinitul său).
50 de minute la Vatra Dornei
Din Cluj-Napoca spre Botoşani, cursele auto circulă rar şi nefiresc de goale. Drumul e lung, vorba cîntecului cu vers contemporan, iar pentru un şofer singur pe un mijloc de transport în comun – imposibil de parcurs dintr-o bucată fără încălcarea legii.
Cu ochii-n 3,14
● Anul ăsta, cea mai mare concurenţă la Universitatea din Bucureşti a fost la secţia de Limbi Moderne Aplicate din cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine: 85 de candidaţi pe un loc. Asta într-o ţară în care traducătorii sînt cel mai prost plătiţi din toată Europa. (L. V.)
● Din ciclul „Filmul bate viaţa“: astrofizicienii britanici Thomas Gold, Hermann Bondi şi Fred Hoyle au conceput „teoria stării stabile“ despre originea universului, rivala teoriei Big Bang-ului, la Cambridge, în 1948
Despre desfătarea domestică
În goană după banalităţile exteriorului, Simeon Marcovici predică despre „plăcerile domesnice“. „Din toate desfătările pămîntului, nici una nu pătrunde inima mai adînc decît bucuria domescnică“, scrie la 1839, în cartea sa despre Datoriile omului creştin.
Diploma de facultate
Pe lista obiectelor golite de utilitate şi de conţinut simbolic, diploma de facultate se luptă, cu şanse serioase, pentru unul dintre locurile fruntaşe. Asta în timp ce diploma de bacalaureat a devenit un soi de adeverinţă-anexă la orice card de identitate, un act cumva asemănător cu certificatul fiscal sau cu cazierul.
Roboţeii. Doi
Din nou, plătesc la roboţi. Păi, voi nu plătiţi în fiecare lună? Eu cred că veşnicia s-a născut la sat, acolo unde cu mîna ta plăteşti factura la ghişeu. Am o teamă de a încredinţa banii băncilor, ca banca să vireze banii. Păi, pînă virează banca, îmi închide lumina, telefonul, gazul.
Cuvinte fără frontiere
E inevitabil ca, într-o lume în care cuvîntul scris sau spus se propagă rapid pe distanţe ameţitoare, în care de la plugar la şef de stat, tot omul poate ajunge vedetă pe Facebook sau pe prima pagină a ziarelor, să se discute tot mai apăsat, tot mai intens despre libertatea cuvîntului.
Samplere, promoţii, degustări
Dacă cumperi două pachete, îţi dă unul gratis, plus o brichetă. Fata e foarte frumoasă. E cocoţată pe nişte orori de pantofi care dau impresia că piciorul ei fin se termină într-o copită dizgraţioasă. Stă cu orele în picioare şi nu ştiu cum rezistă pe platformele alea insensibile.
Moarte şi mcdonaldizare
Cînd Ritzer vorbea despre aşa ceva în cartea sa despre mcdonaldizare (Mcdonaldizarea societăţii, Comunicare.ro, 2003, traducere de Victoria Vuşcan), mi se părea destul de incredibil, una dintre antiutopiile viitorului de care noi, aici, în umila Românie, nu ne vom lovi vreodată…
Locul unde prezentul se face trecut
La Budapesta, într-o fabrică de textile fondată acum mai bine de 100 de ani de un industriaş pe nume Goldberg, trecutul recent doarme în bibliorafturi groase, pline de orori. Arhivele Societăţii Civile – una dintre creaţiile lui George Soros – conţin informaţie care începe pe vremea Războiului Rece şi se termină în anii ’90.
Micul mogul şi eternul redactor-şef
La un moment dat, am lucrat într-un trust de presă unde rolul meu era cel de „reporter special“, care livra materiale cu „crime şi mister“ pentru o revistă tabloid. N-aveam mare lucru de făcut, în afară de a umple două-trei pagini săptămînal, cu borfaşi, violatori şi criminali în serie.
Libertatea exprimării penibile
Păcatul originar al societăţii româneşti postdecembriste a fost acceptarea necondiţionată a axiomei conform căreia, atunci, toţi voiam cam aceleaşi lucruri. Ulterior – începînd chiar din ianuarie 1990 –, am început să ne-ntrebăm uimiţi „Cum de atunci eram solidari şi acum am devenit atît de scindaţi?!“
După douăzeci de ani
Într-o zi în care am luat ca de obicei tramvaiul înspre casă şi mă uitam pe geam la Sala Sporturilor, unde mai aşteptau aiurea cîţiva oameni, o bătrînică de pe scaunul din faţa mea s-a uitat îndelung la ei şi a dat din mînă a lehamite: „Tulai Doamnie, că nu i-o mai săturat Dumniezo cu Caritasu’ ăsta!“
Moartea domnului Câmpeanu
Valentin Câmpeanu s-a născut pe 15 septembrie 1985, într-un sat din judeţul Dolj. A fost abandonat încă din prima zi. Şapte ani a stat la leagănul de copii din localitatea Corlate. În acest timp, a fost depistat cu virusul HIV, dar şi cu un retard mintal.
Cu ochii-n 3,14
● Muşchii care susţin globii oculari – şi care ne ajută să ne concentrăm – se mişcă de 100.000 de ori pe zi. Ca să dai de lucru în aceeaşi măsură muşchilor picioarelor, ar trebui să mergi cam 150 km zilnic. Ar însemna asta să te concentrezi cu picioarele?! (M. C.)
● Pentru a evita spionajul electronic, Germania ar putea opta pentru reintroducerea maşinilor de scris în birourile federale care se ocupă de documente „sensibile“. Să sperăm că nu se va ajunge şi la obligaţia de a le înregistra la mil
Fănică a lu’ P*** Goală
Pe Fănică a lu’ P*** Goală l-am întîlnit într-o după-amiază, într-un sat din Oltenia, unde mă aciuiesc de căldura verii. Stătea pe ghidonul podului şi îndesa într-o geantă mare de piele stacojie, scorojită de vreme şi mîncată de mucegai, trei gîşte, chinuindu-se să închidă fermoarul.
Cuţitari şi funcţionari
Una dintre asemănările care leagă – aparent surprinzător – lumea umbroasă a cuţitarilor şi a mardeiaşilor, de lumea „paşnică“ a birourilor e tăiatul fin, precis, pe la spate. Metoda cuţitarilor pare simplă, la prima vedere, dar necesită vreme lungă de exerciţiu. Ideea e să te plasezi lateral sau în spatele victimei.
Europa
O îndrăgim chiar şi pentru clişeele ei: pentru că are umor british, boemă franceză şi cristaluri de Boemia şi boemieni (ai noştri), punctualitate şi corectitudine germane, nobelizare suedeză, tzatziki şi salate greceşti, Carpaţi şi Delta Dunării româneşti, pictură şi modă italiene, mori olandeze, donquijotism spaniol...
Roboţii de plătit facturi
Cred că doar CEC-ul o mai are manual. Adică la ghişeu. Plata facturilor, în rest, la roboţi. Coloraţi, uriaşi, pitici, computere. Deci. Se scrie pe factură că plata poate fi la bancă. Scrie. La bancă te întîmpină robotul. Robotul cu fantă mică. Schimonoseşti factura ca să plăteşti la robot. Te chinui, te enervezi.
Un asistat social – românul de mîine
E firesc ca statul român să fie preocupat de cei care nu au reşit să treacă bacalaureatul: ei sînt primii candidaţi la statutul de şomer, la cereri nesfîrşite de ajutoare sociale, la absorbţia lor de către grupuri infracţionale, la înfrîngeri repetate în faţa iluziilor de îmbogăţire rapidă în afara graniţelor etc.
Mamaie de la ţară
Bunica nu umblă toată ziua bună ziua în ie, aşa cum ai crede ascultînd diverşi nostalgici de la oraş care se înduioşează patriotic cînd se gîndesc la sat şi care folosesc cuvîntul „glie“. Bunica n-are nici faţa albă şi senină brăzdată de riduri înţelepte (doamne, cum se ia!) şi ochii albaştri ca cicoarea.
Moşteniri şi viaţă la ţară
Trăim într-o epocă în care primul cuvînt din titlu nu pare să mai însemne mare lucru. Nu mai sîntem pe vremea lui Ion al lui Rebreanu şi nici a familiei Forsyte a lui Galsworthy, s-ar zice, la o primă vedere. Şi totuşi, nu e chiar aşa. Pentru mulţi, în vremuri de criză, o moştenire de familie contează destul de mult.
Finala Cupei Mondiale în Germania
Mult timp după ce am luat biletele de avion, mi-am dat seama că o să prind finala campionatului mondial fix în Germania. Şi dacă o să cîştige? – m-a străbătut un fior metafizic. Finala ca finala, dar am prins meciul cu Brazilia, mai întîi.
Fotbal şi politică la Rio
Brazilia este o ţară a cărei economie creşte rapid, dar care pierde anual, prin corupţie, 41 de miliarde de dolari. Cu alte cuvinte, includerea în grupul BRIC (Brazilia, Rusia, India, China) nu înseamnă un trai mai bun pentru cetăţeanul obişnuit, care are de suportat aşa-numitul Custo Brasil.
Tabere pentru copii, sau de concentrare?
Dragă Andrei, aş vrea să ştii, în primul rînd, că te înţeleg de ce nu ţi-a plăcut în tabăra „de aventură“ de anul trecut şi de ce nu mai vrei să mergi niciodată în tabere. Aş vrea să continuăm mica noastră discuţie pe care am început-o săptămîna trecută la Cluj şi care, din cîte mi-ai spus, te-a pus pe gînduri.
„Campaniile dirijate distrug libertatea presei“ – interviu cu jurnalistul Petre M. IANCU
"Cred că, din păcate, nici la ora actuală în România nu se poate vorbi despre existenţa unei reale prese libere. În primul rînd, trebuie să înţelegem ce defineşte acest concept, căci libertatea presei nu e doar un drept consfinţit internaţional, ci un drept care trebuie realizat."
Situaţii conflictuale în Roşia Montană – disoluţia unei comunităţi
Munca de teren desfăşurată în perioada martie 2011 – august 2013 în Roşia Montană arată că relaţiile dintre membrii comunităţii s-au deteriorat în momentul în care a început achiziţia proprietăţilor de către companie, identitatea localnicilor fiind definită prin apartenenţa la un grup care susţine sau nu proiectul minier.
Cu ochii-n 3,14
● După două săptămîni petrecute pe coclauri, fără Internet şi televizor, în locuri unde Campionatul Mondial de Fotbal nu s-a inventat încă, am aflat că Germania a învins Brazilia cu 7-1. Oarecum şocată, în primul moment n-am prins ideea: era vorba cumva doar de primul set? (A. P.)
● Pînă nu demult, reuşeam să scot acelaşi tip de pete, de pe aceleaşi rufe, cu acelaşi spray pentru pete. De la o vreme încoace însă, petele au început să persiste, în ciuda tratamentului obişnuit. Să sufere oare şi pe
Muierea îi om sau drac?
Dacă bărbatul este o fiinţă umană, adică omul, despre muiere nu se poate spune acelaşi lucru. Muierea nu este om, aici cu sensul de fiinţă umană. Din moment ce se spune că bărbatul este cu „crucea în cap“ şi „muierea cu dracul în inimă“, ea pare a fi un amestec straniu de animalitate şi şiretenie diavolească.
Cu inima deschisă, în vacanţă
Bucureşti. Discuţie între doi domni, la o terasă. „Varză sînt, nenică! Fac cu nervii. Tre’ să plec în concediu, că altfel le şi sparg faţa lu’ unii de pe la job. Cre’ că bag un Belek d-ăla la all inclusive, să uit dracu’ de ăştia, că nu-i mai suport. Clar! Mă duc la turci, le beau tot şi stau în piscină.