⬆
Societate
Pagina 90
Cît e un test de sarcină?
Ultimul meu timp este al tîrziului. Mă trezesc de multe ori eu singur în metrou cu cîte unu-doi urîţi. Şi ei se uită la mine. Şi eu sînt urîtul lor. A fost o seară, acum, o seară ca toatele, în care doi ţiflici, doi caraghioşi cum am fost şi eu ţipau în gura mare.
Din nou, despre cîte sînt de făcut
Fundaţia Calea Victoriei, născută în 2007, este, în fapt, o „şcoală altfel“ pentru toate vîrstele şi preocupările, o şcoală pentru adolescenţii ale căror interese sau curiozităţi depăşesc puterile învăţămîntului românesc, sau pentru adulţii care nu au primit, după mulţi ani de învăţătură, răspunsuri la propriile întrebări.
Ură, nervi şi prăjituri
Afară erau 100 de grade, înăuntru să fi fost 120. Cele două vînzătoare care păreau de afară figurine de fondant s-au dovedit a fi două momîi letargice şi amare. Puteau la fel de bine să vîndă şuruburi, mandoline sau ciorapi, viaţa era tristă şi în jur cald.
Fundături de toate zilele
E interesant şi înnebunitor, în acelaşi timp, să constaţi cum, zi după zi, în situaţii similare sau nu neapărat, de-a lungul anilor, faci aceleaşi gesturi. Urmezi un pattern, cvasiinconştient, atît în majoritatea gesturilor de zi cu zi, cît şi, din nefericire, şi în cele, să le zicem, excepţionale.
Cum să te răzbuni pe istorie
În mijlocul Nicosiei, în mijlocul zilei, o casă fără acoperiş, tencuială şi uşi îşi aşteaptă vizitatorii. Casa e distrusă, dar curată. Şi goală, nu din lipsa acoperişului: la Nicosia plouă foarte puţin, în ianuarie sînt 17 grade. E însă august, iar la 40 de grade locul e nepracticabil pînă seara.
Unde (mai) sînt vamaioţii?
Am ajuns la Vama Veche cu inima strînsă, după aproape patru ani, aşteptîndu-mă la marea grozăvie şi marea schimbare despre care vorbesc cu toţii. E adevărat, Vama „s-a stricat“, nimeni nu contestă asta, a devenit un loc comercial. Însă anumite lucruri au rămas cam la fel, într-un amestec de kitsch şi de bun gust.
Apostolii lui Stalin – Cazul eroinei care-a învăţat alfabetul la 26 de ani
Suzana Pârvulescu este cazul-clişeu al comunistului fanatic. Şi, indiferent că mima ataşamentul pătimaş de dragul istoriei partidului, de dragul imaginii sale în posteritate ori din fermă convingere, un lucru e cert: devotamentul său pentru partid se învecina cu habotnicia.
Cu ochii-n 3,14
● După sinuciderea tatălui ei, Zelda Williams a postat pe Twitter un citat din Antoine de Saint-Exupéry despre stele şi rîsete. Fiica lui Kurt Cobain, Frances Beam, i-a scris, tot pe Twitter: „Ai un suflet incredibil de frumos. Te iubesc, dar tu deja ştii asta. Oricînd, oriunde ai avea nevoie de mine, voi fi cu tine.“ (M. C.)
● Un grup de cercetători (britanici) a ajuns la concluzia că oamenii care nu se culcă foarte devreme au IQ-ul mai ridicat decît cei care se culcă la orele convenţionale. Cu
Din nou despre război
La un veac de la izbucnirea Primului Război Mondial, la 70 de ani de la debarcarea aliaţilor pe coasta Normandiei, spre a izbăvi bătrîna Europă de fascism, la un sfert de secol de la dispariţia Cortinei de Fier, prezentul este zguduit de convulsii belicoase, mult mai puternic decît ne-am fi imaginat.
Viaţa la ţară...
Pe uliţele satelor mele, animalele sînt un lucru de nimica. Ghiţă, Mădălina, Penelopa, Maricica, Joiana sau Diana – porcul, vaca, pisica sau calul primesc nume de alint, care mai de care mai umane, fără a se bucura de înduioşătoarea umanitate a acceptării şi a milei.
Alternanţa la boierie
În timp ce în Estul Europei se aşterneau întunericul, tristeţea, fiorul terorii, în Vest se năştea noul ritm al capitalismului. Pe cînd în ţările rămase în sfera de influenţă a sovieticilor începea o istorie a jafului şi a secătuirii economice pentru reconstrucţia Uniunii Sovietice, în Europa de Vest se deschideau robinetele consumului.
Cu toţii sîntem altfel
Fascinant, nu? Dar nu este adevărat. O greşeală cît o tonă de mobilă. Fiindcă reclama care sună astfel: „Din fericire, cu toţii sîntem altfel. Mobexpert“. Păi, dacă sîntem cu toţii înseamnă nu este nici unul altfel. Cu toţii, logic, sîntem doar la fel.
De unde începe drumul spre salvare?
Unul dintre momentele cele mai grele din viaţa de părinte mi se pare acela cînd te confrunţi cu faptul că fiul/fiica ta a făcut o greşeală imensă, una care i-ar putea schimba decisiv viitorul: a început să consume droguri, şi-a început viaţa sexuală la o vîrstă nepotrivită, s-a implicat într-un anturaj cu porniri infracţionale etc.
Zenul şi îngrijorarea
În principiu, ar trebui să te înconjori numai de oameni pozitivi, să-ţi hrăneşti visurile, să-ţi mai cobori standardele, să scapi de telefon, să renunţi la obiective, să nu te mai analizezi atîta. (...) Dacă aplici toate sfaturile astea, ai toate şansele să devii o imitaţie proastă de guru budist, să-ţi pierzi contextul şi locul de muncă.
Michael Douglas şi utopiile vîrstei a treia
Filmul urmează, desigur, o reţetă. Dar, în ce mă priveşte, reţeta potrivită pentru vremea... vîrstei a treia. Şi anume, cea a unei combinaţii între împlinirea profesională, cumva mai soft la anii bătrîneţii, cea personală (o relaţie mai serioasă, nu neapărat pasională) şi, evident, cea familială, dar şi una mai largă, comunitară.
Antena 3, singură împotriva tuturor
Ieşirea în stradă a Antenei 3 a fost nu o mutare disperată şi confuză, ci o mişcare strategică. Problema e dacă nu cumva acest gen de strategie nu se va întoarce, pe termen mediu, împotriva lui Mihai Gâdea şi a celorlalţi realizatori.
Infidelitatea pe Internet se pune?
Într-o zi, prietena mea a făcut o descoperire şi a avut un şoc. Prietenul ei era dependent de site-urile de matrimoniale şi de dating unde apărea, desigur, single (ba chiar „singur cuc“, cum se autodeclara pe un site) şi „interesat de femei“.
Mai uman decît umanul?
Îmi amintesc de teama primei mele colege de casă în Statele Unite, ca nu carecumva să-i iasă cîinele pe stradă, pentru că l-ar fi pierdut. Totuşi, din puţinele mele cunoştinţe despre animale, un cîine îşi găseşte mai tot timpul drumul spre casă. Astăzi însă, cîinii-animale de companie par uneori să-şi fi pierdut din instincte.
Cu ochii-n 3,14
● 70% din corpul uman este apă, astfel: celulele creierului conţin pînă la 85% apă, sîngele – 83%, muşchii – 75%, oasele – 25%. În această ecuaţie, pepenele se află pe o treaptă biologică superioară. (M. C.)
● Un cîine bucureştean de la intersecţia lui Traian cu Pache a găsit o soluţie originală pentru a fi în inima lucrurilor, dar, în acelaşi timp separat, pentru a nu-i fi nici cald, nici frig, în funcţie de intemperii: doarme pe o grămadă de nisip în faţa unui restaurant chinezesc. (I. P.)
Lecturile verii
De curînd, Editura Humanitas a publicat, în Colecţia „Vintage“ şi sub îngrijirea doamnei Georgeta Filitti, Memoriile principelui Nicolae Suţu. Ediţia de faţă este una de foarte bună calitate atît prin traducere, cît şi prin explicaţiile oferite de Georgeta Filitti.
„Ba al dumitale, obraznico!“
Deseori, „dumneata“/„dumitale“ ascund dorinţa reală de a spune, de fapt, „mă“/ „bă“. Purtînd pe ele un strat de praf care le oferă aspectul unui soi de „marfă vintage“, aceste forme ale pronumelui de politeţe pot transporta mai multe feluri de încărcătură semantică.
La colţ este un magazin
Şi mai încolo un restaurant şi uite-l şi pe nea Nae care mă rezolvă cu maşina. Încet-încet, lumea nu mai e aşa de mare. În fiecare cartier de Bucureşti s-a întors vremea „cunoştinţelor“. Lumea e mică şi te mulţumeşti cu ea, aşa. Ei i se adaugă netul, de unde comanzi ce-ţi trece ţie prin cap. Doar în piaţă este rău.
Mereu, totul e de făcut
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Titu Maiorescu, cu studii universitare încheiate şi doctorate obţinute la mari universităţi din Europa, are, la numai 30 de ani, o carieră de invidiat: profesor universitar, mai apoi, decan şi rector, academician, iar la 34 de ani ajunge ministru.
Unde se termină patriotismul
Îţi scrie un nomad etern care şi-a dorit toată viaţa să simtă că a prins rădăcini undeva şi că iubeşte profund acel undeva de oriunde îl va fi împins apoi viaţa. Ştii bine că îţi scrie cineva care şi-a dorit cu patimă să aibă o patrie, un individ paradoxal pentru că, în acelaşi timp, ar fi în stare să se simtă acasă în multe locuri ale lumii.
Tăcerea
Am făcut, mereu, parte din categoria oamenilor agitaţi, a celor care cred că rezolvarea lucrurilor din jurul lor depinde de cît de repede şi de bine dau ei din mîini şi din picioare. A celor care cred că-şi ţin destinul în mîini – în sensul că, dacă acţionează rapid şi zgomotos, ajung la rezultatul scontat.
România: lucrurile bune pe care nu le vedem
Am putea să ne lăudăm cu toate aceste lucruri – şi eventual cu altele – într-o campanie patriotică, ca aceea făcută de Gândul şi GMP? Nu ştiu, dar într-o ţară cu drumuri execrabile, mîncare mediocră, salarii mici şi politicieni sub orice critică, ele sînt, măcar, cîteva motive de bună dispoziţie personală.
Corturi şi corturari
O prietenă mi-a spus de curînd că va merge cîteva zile la mare, cu cortul. Am tresărit fără să vreau. După aceea, gîndindu-mă, mi-am dat seama că, într-un fel, o admiram şi că a merge cu cortul în vacanţă, după 30-35 de ani, mi se pare deja un act de curaj.
Geopolitica hip-hop
E, aşadar, de înţeles de ce muzica străzii, alunecată începînd cu sfîrşitul anilor ’80 înspre forme de protest mai puţin lăudabile, dar mai profitabile, s-a ciocnit dur, de-a lungul timpului, cu forţele de ordine. Dar cum se face că se intersectează, de la o vreme, şi cu Departamentul de Stat?
Ghilimelele libertăţii presei – un dialog cu Manuela PREOTEASA
"Să asculţi mesajele vocale ale unei adolescente dispărute, o adolescentă pe care o căuta o ţară întreagă, să îi urmăreşti telefonul, dînd părinţilor şi anchetatorilor senzaţia că mai este o şansă să fie găsită – de vreme ce îşi asculta mesajele – sînt fapte care trec peste limita normală."
Cu ochii-n 3,14
● Conform unui studiu realizat de INSCOP Research, ţările în care românii au cea mai mare încredere sînt Germania, Marea Britanie şi Spania. Pe ultimele locuri se situează Ungaria şi Rusia. Ar fi interesant şi un studiu cu ţările unde există cea mai mare încredere faţă de români. (A. P.)
● La numai o săptămînă după lansarea de pe cosmodromul de la Baikonur, cercetătorii ruşi au pierdut controlul unui satelit în care plasaseră cinci şopîrle pentru a studia împerecherea lor în condiţiile lipsei de
Cartoful – o hrană indezirabilă
Astăzi, cartoful se află pe toate mesele şi în toate meniurile. Preparat sub diferite forme şi diferite feluri, cartoful a devenit aproape indispensabil. Dar nu a fost întotdeauna aşa. Adus de pe pămînturi peruane, cartoful decorează mai întîi de toate grădinile aristocraţilor europeni, fiind privit cu mare reticenţă.
King. Larry King – Today. Russia Today
De ceva vreme, starul absolut al talk-show-ului de la CNN zîmbeşte lumii întregi, trăindu-şi o a doua tinereţe plină de entuziasm, la RT (Russia Today). Pentru unii, asta a fost, în 2013, o ştire tare. Pentru alţii, e motiv de profundă mirare, chiar şi acum, cînd află că celebrul personaj a trecut la… „ăilalţi“.
Mă rad
La trei zile. Nu este temă, nu este un capăt de lume. Dar cum nu mă rad după trei zile, mă simt gras, uriaş, deşi nu cred că se adaugă kilogramelor mele mai mult de cîteva grame, poate un gram. Şi aici, ca-n multe altele, pentru mine ar fi mai simplu să nu existe decît un aparat de ras pe viaţă.
Să privim video viaţa lui Iisus
În urmă cu puţin timp, a fost semnat un protocol între Ministerul Educaţiei şi Patriarhia Română, prin care cele două instituţii îşi împart în mod egal atribuţiile de coordonare şi control în domeniul educaţiei religioase ortodoxe din şcoli. S-a făcut multă vîlvă pe marginea acestui protocol.
Maşina, casa lor
Zilele trecute am văzut un clişeu umblînd pe stradă. Era în dreapta mea, portieră la portieră cu taxiul în care eram. Spun că era un clişeu umblător pentru că bifa toate căsuţele unei descrieri lipsite de haz a maşinii unei femei. Maşina roşie, compactă, cu linii rotunjite. La volan, şoferiţa vorbea aprins cu persoana din dreapta.
Geopolitică la Budapesta
E începutul lui iulie, înainte de finala Campionatului Mondial. Gaşca noastră de studenţi bătrîni de la Şcoala de Vară a Universităţii Central-Europene, a lui George Soros, parchează la unul din barurile acelea imense, în care te rătăceşti, alcătuite din diferite încăperi ale caselor din jur, plus curtea interioară.
Părintele Nicolae de la Silvestru
Povestea lui a fost cam aşa: în 1948, cînd tocmai terminase Seminarul Teologic, a tipărit, împreună cu alţi colegi dintr-o organizaţie creştină de tineret, din care făcea parte, un manifest care îi îndemna pe studenţi să nu participe la „activităţile specifice“ zilei comuniste de 1 Mai, care în acel an se suprapunea cu Sîmbăta Mare.
Despre şcoală, numai de bine...
Atitudinea faţă de profesori s-a clădit în Coreea de-a lungul a mai bine de şase secole de confucianism, filozofie care, în esenţă, se bazează pe respectul celui inferior faţă de cel superior, al celui needucat faţă de cel educat (aşa cum pămîntul – eum, se află sub cer – yang, care îl acoperă şi îl domină prin infinitul său).
50 de minute la Vatra Dornei
Din Cluj-Napoca spre Botoşani, cursele auto circulă rar şi nefiresc de goale. Drumul e lung, vorba cîntecului cu vers contemporan, iar pentru un şofer singur pe un mijloc de transport în comun – imposibil de parcurs dintr-o bucată fără încălcarea legii.
Cu ochii-n 3,14
● Anul ăsta, cea mai mare concurenţă la Universitatea din Bucureşti a fost la secţia de Limbi Moderne Aplicate din cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine: 85 de candidaţi pe un loc. Asta într-o ţară în care traducătorii sînt cel mai prost plătiţi din toată Europa. (L. V.)
● Din ciclul „Filmul bate viaţa“: astrofizicienii britanici Thomas Gold, Hermann Bondi şi Fred Hoyle au conceput „teoria stării stabile“ despre originea universului, rivala teoriei Big Bang-ului, la Cambridge, în 1948
Despre desfătarea domestică
În goană după banalităţile exteriorului, Simeon Marcovici predică despre „plăcerile domesnice“. „Din toate desfătările pămîntului, nici una nu pătrunde inima mai adînc decît bucuria domescnică“, scrie la 1839, în cartea sa despre Datoriile omului creştin.
Diploma de facultate
Pe lista obiectelor golite de utilitate şi de conţinut simbolic, diploma de facultate se luptă, cu şanse serioase, pentru unul dintre locurile fruntaşe. Asta în timp ce diploma de bacalaureat a devenit un soi de adeverinţă-anexă la orice card de identitate, un act cumva asemănător cu certificatul fiscal sau cu cazierul.
Roboţeii. Doi
Din nou, plătesc la roboţi. Păi, voi nu plătiţi în fiecare lună? Eu cred că veşnicia s-a născut la sat, acolo unde cu mîna ta plăteşti factura la ghişeu. Am o teamă de a încredinţa banii băncilor, ca banca să vireze banii. Păi, pînă virează banca, îmi închide lumina, telefonul, gazul.
Cuvinte fără frontiere
E inevitabil ca, într-o lume în care cuvîntul scris sau spus se propagă rapid pe distanţe ameţitoare, în care de la plugar la şef de stat, tot omul poate ajunge vedetă pe Facebook sau pe prima pagină a ziarelor, să se discute tot mai apăsat, tot mai intens despre libertatea cuvîntului.
Samplere, promoţii, degustări
Dacă cumperi două pachete, îţi dă unul gratis, plus o brichetă. Fata e foarte frumoasă. E cocoţată pe nişte orori de pantofi care dau impresia că piciorul ei fin se termină într-o copită dizgraţioasă. Stă cu orele în picioare şi nu ştiu cum rezistă pe platformele alea insensibile.
Moarte şi mcdonaldizare
Cînd Ritzer vorbea despre aşa ceva în cartea sa despre mcdonaldizare (Mcdonaldizarea societăţii, Comunicare.ro, 2003, traducere de Victoria Vuşcan), mi se părea destul de incredibil, una dintre antiutopiile viitorului de care noi, aici, în umila Românie, nu ne vom lovi vreodată…
Locul unde prezentul se face trecut
La Budapesta, într-o fabrică de textile fondată acum mai bine de 100 de ani de un industriaş pe nume Goldberg, trecutul recent doarme în bibliorafturi groase, pline de orori. Arhivele Societăţii Civile – una dintre creaţiile lui George Soros – conţin informaţie care începe pe vremea Războiului Rece şi se termină în anii ’90.
Micul mogul şi eternul redactor-şef
La un moment dat, am lucrat într-un trust de presă unde rolul meu era cel de „reporter special“, care livra materiale cu „crime şi mister“ pentru o revistă tabloid. N-aveam mare lucru de făcut, în afară de a umple două-trei pagini săptămînal, cu borfaşi, violatori şi criminali în serie.
Libertatea exprimării penibile
Păcatul originar al societăţii româneşti postdecembriste a fost acceptarea necondiţionată a axiomei conform căreia, atunci, toţi voiam cam aceleaşi lucruri. Ulterior – începînd chiar din ianuarie 1990 –, am început să ne-ntrebăm uimiţi „Cum de atunci eram solidari şi acum am devenit atît de scindaţi?!“
După douăzeci de ani
Într-o zi în care am luat ca de obicei tramvaiul înspre casă şi mă uitam pe geam la Sala Sporturilor, unde mai aşteptau aiurea cîţiva oameni, o bătrînică de pe scaunul din faţa mea s-a uitat îndelung la ei şi a dat din mînă a lehamite: „Tulai Doamnie, că nu i-o mai săturat Dumniezo cu Caritasu’ ăsta!“