Pupat toţi independenţa

Publicat în Dilema Veche nr. 550 din 28 august - 3 septembrie 2014
Pupat toţi independenţa jpeg

La începutul anilor 1990, într-o emisiune TVR, răspunzînd întrebării dacă România liberă este sau nu independentă, Tia Şerbănescu a dat cea mai frumoasă definiţie pe care o cunosc pentru jurnalismul adevărat: „România liberă este independentă, dar nu este indiferentă!!“

Cu tot respectul cuvenit tuturor meseriilor, jurnalistul nu face robineţi. Pe de altă parte, nici nu este neurochirurg. Un medic care s-ar lăsa impresionat de soarta pacientului aflat sub bisturiul ori laserul lui ar risca enorm să taie ce nu trebuie, din cauza unui oftat ori a unui sughiţ de plîns.

Implicarea afectivă a jurnalistului în subiectul despre care scrie nu este o dovadă de slăbiciune şi nu are de ce să altereze calitatea demersului editorial – cîtă vreme e sinceră şi dublată de o cît mai completă documentare.

Jurnalistul nu trebuie să fie „nemuritor şi rece“. Cum să fii indiferent făcînd un reportaj despre copiii străzii, orfani sau bolnavi de cancer? Cum să scrii distant despre devalizarea băncilor sau a bugetului naţional? Cum să relatezi glacial de pe linia frontului? Cum şi mai ales de ce să-ţi stăpîneşti hohotele de rîs reproducînd „perlele“ polticienilor?

Indiferent – nu, independent – da. Dar despre ce fel de independenţă poate fi vorba?

Cu independenţa politică lucrurile sînt clare. A fi independent politic înseamnă a spune ceea ce gîndeşti, în orice moment, despre orice eveniment şi orice persoană. A fi independent politic nu exclude să vorbeşti frecvent de bine, respectiv de rău, despre un anume om politic sau partid, dacă exprimi sincer părerile tale şi nu urmezi indicaţii primite de la cineva. Dependenţa politică înseamnă un lucru extrem de clar: fie ţi s-a cerut, în mod expres, ce să scrii, fie o faci pentru a obţine un avantaj de orice fel. Despre ce fel de dependenţă politică poate fi vorba, în cazul unui jurnalist care-l laudă constant pe Ionescu, să zicem, dacă nu-l cunoaşte personal nici pe el, nici pe nimeni din anturajul lui?

Un caz special este cel al publicaţiilor şi al canalelor audiovizuale de partid, declarate ca atare. Există în întreaga lume şi e păcat că, spre deosebire de anii 1990, la noi au dispărut oficial, drapîndu-se în mijloace de comunicare aşa-zis independente. Nu e nimic de ruşine să lucrezi la un ziar de partid. Ruşinos este doar să mimezi independenţa. Este un mecanism perfect similar publicităţii mascate: ruşine nu e să iei bani de la firmă, nici să lauzi sincer un produs care-ţi place, ruşine e doar să iei bani pe şest şi să laşi publicului impresia că eşti, în mod dezinteresat, entuziasmat!

Cu dependenţa economică e mai complicat. Ce jurnalist sănătos la cap, oriunde în lume, dacă ar prinde un fir, ar face o anchetă la sînge asupra eventualelor matrapazlîcuri comise în banca prin care i se rulează salariul!? În cel mai rău caz, dacă lucrurile sînt grave (şi pînă la urmă periculoase şi în ceea ce-l priveşte personal) şi/sau dacă nu-i dă pace conştiinţa, pleacă de la angajatorul lui şi, din alt loc, poate declanşa ancheta respectivă, dar nu folosind eventualele informaţii obţinute din interiorul tandemului bancă – fostul lui angajator.

OK, lăsăm în pace banca patronului, după cum – e de la sine înţeles – îl lăsăm în pace şi pe patron. Indiferent cine şi cum ar fi. Nu-ţi place, nu corespunde principiilor tale etice, nu poţi dormi noaptea – pleci.

Dar ce te faci dacă patronul îşi plimbă banii nu printr-o bancă, ci prin trei? Sau cinci. Sau şapte.

Şi, pe de altă parte, ce te faci cu partenerii lui de afaceri, cu rudele, prietenii, partidul pe care-l susţine?

Dacă patronul tău de presă e foarte activ, ai şanse ca pe lista de tabuuri să intre jumătate din economia naţională şi din scena politică! Poate şi actori internaţionali!

Înainte de a decide să ne schimbăm meseria, e cazul să numărăm în gînd pînă la 10, să respirăm adînc de cîteva ori şi să ne calmăm. Problema, respectiv soluţia la această problemă, se pot rezuma în doar două fraze:

1. Dependenţa economică a presei este inevitabilă. Mai ales într-o lume sofisticată, în care au dispărut de mult patronii şi acţionariatele dedicate exclusiv jurnalismului. Astăzi, nu mai există oameni de afaceri care să se ocupe exclusiv de presă – şi asta dintr-un motiv întristător de simplu: presa nu mai este de mult o afacere. Mai mult, s-au rărit pînă aproape de dispariţie patronii de presă provenind din breaslă, aşa cum erau covîrşitoarea majoritate, în primii ani de după 1989. Azi, să lucrezi în jurnalism înseamnă să fii angajat al unei reţele economice în care s-ar putea ca ramura principală, pe care se bazează supravieţuirea celorlalte, inclusiv a ziarului unde scrii, să fie producţia de cîrnaţi. Asta e. Încă o dată: nu-ţi place – eşti liber să pleci.

2. Linia de demarcaţie între necesara independenţă editorială şi inevitabila dependenţă economică şi-o stabileşte fiecare. Conform firii, pregătirii şi caracterului său. Unui jurnalist s-ar putea să-i pară insuportabil faptul că patronul lui – sau un asociat al acestuia – are un magazin care funcţionează fără autorizaţie de mediu. Altul poate închide ochii relaxat la faptul că mogulul care-l plăteşte şi-a clădit un imperiu economic exclusiv pe bază de ilegalităţi. Fiecare are scara lui de valori şi judecă pentru sine.

Cît despre publicul cititor-ascultător-privitor, este evident că acesta n-are cum să ştie nici 10% din ceea ce se află în spatele articolelor şi emisiunilor pe care le admiră. Asta e. La noi şi oriunde-n lume. La urma urmei, ceea ce contează este calitatea actului jurnalistic – de-ar fi să scrii doar Poşta Redacţiei pentru rubrica „De la inimă la inimă“. Mai devreme sau mai tîrziu, cei lipsiţi de talent şi/sau coloană vertebrală se elimină în mod natural. Iar cînd nu se-ntîmplă asta înseamnă că au publicul lor, căruia, pur şi simplu, nu-i pasă dacă mogulul a furat sau a fost turnător. 

Tudor Călin Zarojanu este jurnalist şi analist media.

Acest articol face parte din Proiectul "Safety Net for European Journalists" (http://www.balcanicaucaso.org/) şi a fost realizat cu ajutorul Uniunii Europene. Conţinutul acestui articol intră sub responsabilitatea Osservatorio Balcani e Caucaso şi Dilema veche, şi nu trebuie considerat că ar reflecta în vreun fel opiniile Uniunii Europene.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.