Romantism cu şofer de taxi

Publicat în Dilema Veche nr. 552 din 11-17 septembrie 2014
La drum – propriul road movie jpeg

Oricît aş citi din manuale de popularizare de genul Bărbaţii sînt de pe..., Femeile de pe..., totuşi, nu mă pot vindeca de puseurile romantice tipic feminine, aş fi zis. Aş fi zis pînă acum, pînă la întîlnirea, absolut întîmplătoare, cu un taximetrist. Taximetrist care mi-a reabilitat, măcar un pic, neamul bărbătesc, în ceea  ce priveşte simţirea romantică.  

Pînă la el, desigur, mai întîlnisem bărbaţi romantici, dar cu precădere în poveşti şi în filme. Mi-erau cît se poate de dragi scenele în care El o cere pe Ea ori în genunchi, la un restaurant miraculos, cu orchestră şi punînd la cale un adevărat happening; ori într-o mulţime uriaşă, strigînd sfidător de la un capăt la altul al acesteia: „Will you marry me?“ etc. Ori din aceleaşi filme siropoase în care, după ce Ea are curajul să-l părăsească, El vine după Ea oriunde s-ar afla, şi cei doi se reconciliază cu un sărut prelung...

Taximetristul în a cărui maşină m-am urcat nu arăta deloc precum eroii din Danielle Steel ori Barbara Cartland. Ci, mai curînd, precum personajele negative din filmele de acţiune, de genul terorişti care bombardează o clădire, ori membrii unei bande interlope care jefuiesc o bancă: nu foarte înalt, slab, dar musculos, supertatuat, îmbrăcat în trening, cu ochelari de soare şi cu şepcuţă pe deasupra. Faţa nu i se prea putea vedea, graţie acestei „deghizări“. Altfel – curat şi îngrijit, cu o voce normală, fără accentul de cartier şi fără ticuri de vocabular...

Cu un telefon mobil în braţe. La care tot butona, ba dădea mesaje, ba era sunat, ba suna. La un moment dat, are loc, pe sub nasul meu, chiar o adevărată conversaţie. Văzînd că, vrînd-nevrînd, am auzit conversaţia, şoferul s-a simţit dator să mă pună la curent: „E a mea“, mi-a spus. „Aşa e ea, nu mă lasă-n pace. Vrea s-o iau de la serviciu.“ 

Obişnuită cu multele conversaţii iritabile ale şoferilor cu care merg atunci cînd sînt sunaţi de soţii să le ia de undeva, am crezut că şi băiatul în cauză se integrează în aceeaşi schemă. Drept care am îngăimat una din uzualele banalităţi false, de genul aşa-s femeile, mereu vor ceva...  

Auzind răspunsul meu, a ţinut să intervină: „Nu, nu e ce credeţi. A mea nu vrea un serviciu. Ea pur şi simplu vrea să mă vadă, i-e dor de mine. Aşa sîntem noi, nu putem sta mult unul fără altul.“  

În sfîrşit, ceva nou. În sfîrşit, un bărbat cu adevărat îndrăgostit, şi încă de propria lui nevastă, şi nu unul dintre masculii indiferenţi, care flirtează în dorul lelii cu clientele din taxi. Am ciulit urechile şi m-am încordat, simţind că sînt pe cale să prind un peşte mare.

El şi soţia lui erau împreună de un an şi jumătate. „Pînă la ea, să ştiţi, am înşelat toate femeile cu care am fost. Am fost cu una două săptămîni şi tot am înşelat-o de două ori...“, mi-a spus el, scoţînd o mînă tatuată pe geam şi depăşind tot ce prindea în cale de ne claxonau toţi ceilalţi şoferi.  

Mie nici că-mi păsa. Mergeam cu un cavaler adevărat în maşină. Care continua să-mi povestească. „Noi doi sîntem telepatici. Nu poate face nimic fără s-o simt, şi nici eu, fără să mă simtă ea. O dată, am vrut să-i fac o surpriză: o cină romantică, cu petale de trandafiri... M-a simţit imediat... Altă dată, înainte să fim căsătoriţi, eram supărat, şi voiam să vină la mine, dar ea se ducea la club. A simţit imediat care-i treaba, a venit la mine şi nu s-a mai dus la nici un club.  

Pe noi doi ne leagă multe lucruri. Unul dintre ele e sexul. Nu putem unul fără altul. Şi ne şi plac cam aceleaşi chestii: o dată, pe cînd eram la mare, la bulgari, am simţit o nevoie formidabilă de Pepsi, deşi mă dusesem să cumpăr ţigări. Am umblat peste o oră pentru o sticlă. Cînd am venit cu ea, mi-a luat-o din mînă, a tras repede o gură şi mi-a zis cît de poftă îi era şi ei de Pepsi.  

Un singur defect are: se enervează repede. Eu spun una, eu spune alta... Am ajuns şi la Poliţie cu certurile astea... Astăzi e prima oară cînd a reacţionat calm, m-am mirat şi eu...“

Povestea şoferului meu m-a înduioşat şi mi-a redat speranţa: există şi oameni pasionali, care trăiesc, păstrînd proporţiile, ca-n filmele romantice, fie ele de pe Dîmboviţa... Şi aparenţele, măcar întrucîtva, înşeală... 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.