Banii lui Tolontan şi voturile PMP

Publicat în Dilema Veche nr. 552 din 11-17 septembrie 2014
Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv jpeg

Zilele trecute, o serie de documente financiare apărute pe filieră ANAF au făcut vîlvă pe Internet şi în ceea ce a mai rămas din presa clasică. Conform acestora, Cătălin Tolontan avea, în anii buni ai Gazetei Sporturilor, venituri din drepturi de autor de 35.000 de euro lunar net. Scandalos! Sau nu?…

Suma sună, azi, pe criză, obscen. Documentele se referă însă la perioada 2005-2010, interval în care Gazeta Sporturilor a făcut, an de an, profit, cu excepţia lui 2009. Deşi e cunoscut în chip de redactor-şef sau jurnalist, Cătălin Tolontan a fost în tot acest timp director general al companiei care editează Gazeta. Un ziar de sport salvat de Intact, puţin după anul 2000, de la închidere, fiindcă la vremea respectivă Ringier se hotărîse să renunţe la el cu totul, iar Dan Voiculescu l-a achiziţionat pe o sumă modică. Ulterior, preluată de Tolontan, Gazeta s-a impus datorită investigaţiilor tăioase legate de politică şi sport, care, printre altele, au adus-o pe Monica Iacob-Ridzi la tribunal. Lucruri la care se adaugă o strategie inovativă în online, fiindcă ziarul a fost printre primele care au lansat bloguri sau ediţii de tabletă.

E mult, e puţin cît a cîştigat Cătălin Tolontan în toţi aceşti ani? Dacă România n-ar fi ţara în care autorităţile fiscale scurg documente despre duşmanii lui Dan Voiculescu la Dan Voiculescu şi documente despre Dan Voiculescu la duşmanii acestuia, n-am şti despre ce sumă e vorba. Veniturile din drepturi de autor ale lui Cătălin Tolontan sînt o afacere privată între el şi proprietar, iar cît timp cei doi au ajuns la o înţelegere se cheamă că nu e nici mult, nici puţin; cererea şi oferta s-au întîlnit într-un mod care n-are legătură cu morala, fiindcă legea cererii şi a ofertei nu se ocupă cu morala.

Un alt exemplu relevant: în 2007, Adrian Sîrbu i-a vîndut lui Ronald Lauder ultimele cinci procente din televiziunile pe care le fondase, contra a 50 de milioane de dolari. Pornind de la această tranzacţie, valoarea de piaţă a grupului PRO putea fi considerată de un miliard de dolari. Era mult? Era puţin? Din nou, e vorba de o înţelegere între doi businessmen privaţi, în care cererea şi oferta s-au întîlnit. După doi ani, pe criză, Ronald Lauder a vîndut mai departe, la Time-Warner, pe bani mult mai puţini. Comparativ cu tranzacţiile postcriză, cele 50 de milioane sînt foarte mult. Dar în toate acestea nu există un motiv de indignare sau alte conotaţii morale.

O altă discuţie s-a referit la faptul că Tolontan are, la Gazetă, calitatea de manager şi a scris relativ puţin în toţi anii de cînd are această calitate, ca orice redactor-şef. Deci un contract de drepturi de autor de un asemenea volum nu este justificat. Acest gen de raţionament porneşte însă de la o înţelegere greşită a rolului unui redactor-şef, care, în esenţă, este orice altceva decît un simplu administrator. Dacă publicaţiile ar avea unul şi nu mai mulţi autori, atunci autorul unui ziar sau al unei reviste ar fi evident redactorul-şef.

În rest, s-a vorbit despre faptul că „e foarte mult“, raportat la evidenţa că, azi, există ziarişti merituoşi şi necorupţi aproape muritori de foame. În anii în care Tolontan realiza veniturile de mai sus, veniturile managerilor de top de la Realitatea-Caţavencu depăşeau însă cu mult un milion de euro pe an, adică peste 80.000 de euro (brut) pe lună. Conform unor documente scurse acum cîţiva ani în presă, Robert Turcescu făcea cam 57.000 de euro pe lună. Sume azi astronomice, mult mai mari decît onorariile jurnaliştilor din ţările occidentale, dacă nu cumva nu e vorba de un superstar ca Jay Leno, care cîştiga la NBC 15 milioane de dolari pe an.

Spre deosebire de managerii de la Realitatea-Caţavencu, care vorbeau cu patronul despre orientarea politică a Realităţii TV (vă mai amintiţi stenogramele?), şi Robert Turcescu, care face talk-show-uri la o televiziune cu un bias politic atestat de sancţiuni CNA şi rapoarte OSCE, Tolontan nu s-a ocupat cu lăudatul politicienilor, ci cu demolatul lor. A făcut asta cu succes cu Monica Ridzi, iar acum, seria de investigaţii referitoare la Gala Bute, cea în care Elena Udrea a băgat o grămadă de bani în condiţii neclare, a împins întreaga poveste pe mesele procurorilor DNA. Aceştia i-ar putea crea probleme substanţiale în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat candidatei la preşedinţie a PMP şi autointitulatei succesoare a lui Traian Băsescu.

Pe 20 august, însuşi preşedintele a considerat oportun să facă trimiteri nenominale, dar transparente, la omul cu salariul de 35.000 de euro, atunci cînd a vorbit de „ziarişti lichele şi oameni fără caracter“, pe motiv că Gazeta Sporturilor a fost finanţată de Crescent, adică de „banii lui Ceauşescu“, sau, cum vreţi, ai poporului român. E vorba de un împrumut de 200.000 de euro pe care Gazeta îl face la Crescent în 2004, la 15 ani de la moartea aceluiaşi Ceauşescu. A susţine că Tolontan a mîncat banii lui Ceauşescu sau ai poporului român e acelaşi lucru cu a susţine că ziarul Adevărul de azi e făcut din banii românilor, fiindcă a fost finanţat din sumele obţinute de Dinu Patriciu din vînzarea Rompetrol, rafinărie pe care acesta a cumpărat-o foarte ieftin, în anii ’90, de la statul român. Sau cu mantra „Realitatea TV e făcută din banii FNI/ai românilor“, cînd, s-a dovedit ulterior, era vorba mai degrabă de banii Petromservice şi ai petroliştilor de acolo.

Văzute în această succesiune, lucrurile capătă o logică transparentă. Cei care se declară scandalizaţi de salariul lui Tolontan sînt, paradoxal, diverşi comentatori de dreapta, apropiaţi de preşedintele Băsescu şi PMP, deşi discuţiile despre echitatea salariilor şi altele sînt apanajul stîngii sindicale. „Banii lui Ceauşescu“ şi cele 35.000 de euro sînt o tentativă de decredibilizare a celui mai talentat şi productiv jurnalist român din generaţia 40+, autorul mai multor serii de investigaţii solide, cu urmări în justiţie.

Probabil, preşedintele Băsescu a făcut una dintre cele mai mari greşeli de final de mandat cînd a încercat să-l asocieze pe Tolontan cu Securitatea şi Crescent. S-ar putea foarte bine ca toată povestea să funcţioneze la electoratul fidel, însă comentatorii neînregimentaţi înţeleg foarte bine despre ce este vorba, sînt dezgustaţi de hîrdăul cu lături pe care tabăra prezidenţială îl varsă în capul jurnalistului şi vor propaga acest gen de abhorenţă mai departe, exact la publicul inteligent şi indecis, de care şubredul – încă – PMP are mare nevoie.

Mitică Dragomir, cu care Tolontan a avut de-a face pe vremea cînd acesta era stăpînul absolut al Ligii de Fotbal şi proprietar de ziar, îl caracteriza pe acesta drept „buldog“. Dacă, cumva, moraliştii cu simpatii politice tranşante şi-au închipuit că îl vor descuraja pe redactorul-şef de la Gazeta Sporturilor, ar fi bine să ia notă de faptul că vor realiza contrariul. Dacă mai avea nevoie de vreun motiv ca să continue războiul, Tolontan îl are acum. Şi, cu sau fără cele 35.000 de euro pe lună, începe să devină un simbol al jurnalismului chiar prin mizeria care i se face în aceste zile.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.