Cu ochii-n 3,14

TOT CE A FOST ENORM LA INTRARE
ESTE ASTĂZI 
DE DOUĂ ORI MAI MARE 

● În cartea Istoria umanităţii, istoricul Hendrick van Loon citează o întîmplare din 1848, cînd directorul Biroului pentru patente şi invenţii din Washington şi-a înaintat demisia din funcţie printr-un memoriu în care afirma că el nu mai are ce face, întrucît „consider că tot ce a fost de inventat pe lume a fost deja inventat pînă în acest moment“. (M. C.)

● În ciuda poziţiei şi a dotărilor, hotelul Mara din Sinaia continuă să fie o instituţie rece şi total neprimitoare pentru cei ajunşi acolo ocazional. Are un restaurant unde meniul, nediversificat, dar pretenţios şi scump, e conceput doar pentru clienţii hotelului care vin în grupuri organizate. Dincolo de aceste grupuri, personalul pare că nu vrea să fie deranjat de nici un alt fel de clienţi. E genul de hotel cu un hol enorm la intrare, cu săli mari şi goale, în care cînd şi cînd se ţin conferinţe din acelea scumpe şi, de obicei, inutile. Noroc totuşi că, de la cele cinci stele cu care se lăuda mai demult, a fost adus cu picioarele pe pămînt, la doar trei. S-ar putea să fie un hotel de modă veche, dar nu e vorba de moda interbelică, ci de aceea din „epoca de aur“. (A. M.)

● Pentru a verifica eficienţa şi rapiditatea angajaţilor, un restaurant american a făcut un studiu comparat şi a ajuns la concluzia că durata medie a unei mese este astăzi de două ori mai mare decît acum zece ani. Asta înseamnă că se servesc mai puţine mese, deci se încasează mai puţin. Patronul a cerut apoi o cercetare suplimentară, mai amănunţită, şi a ajuns la concluzia că nu ospătarii şi barmanii sînt lenţi, ci clienţii. Care, în loc să aleagă un produs din meniu, butonează telefonul mobil; în loc să mănînce, pozează mîncarea; în loc să-şi bea cafeaua, vorbesc la telefon; în loc să achite nota, trimit mesaje. Probabil că americanii n-au ascultat-o pe bunica: „La masă nu se vorbeşte!“ (M. M.) 

DIN CÎTE AM ÎNŢELES, 
E PĂCAT SĂ STRICI ORZUL
OCAZIONAL PE GÎŞTE ANTISTRES,
DACĂ E ADEVĂRAT CĂ CINEVA 
A EXERSAT SUFICIENT DE MULT 
ÎNCÎT SĂ POATĂ EVITA 
INSCRIPŢIILE ÎN MIŞCARE 

● Avem încă o dilemă: cum se scrie, de fapt, numele primarului Sibiului, candidat la preşedinţie? Din cîte am înţeles, în acte îl cheamă Klaus Iohannis, cu I. Site-ul său oficial e www.klausjohannis.ro (deci cu J), dar pe homepage semnează Iohannis (tot cu I). La o căutare pe Google, găseşti ambele variante. În presă, tot aşa. Eu însumi (mea culpa!) am scris şi cu I, şi cu J. Totuşi, ar trebui să ne hotărîm şi să-i respectăm numele omului. Că doar Ionescu nu se scrie şi Jonescu, şi Yonescu, nu? (M. V.)

● După cîteva runde încheiate cu succes, gazda ne-a avertizat: „Gata, nu vă mai împlu păharul, restul îl păstrez pentru moarte.“ Ăsta să fie motivul pentru care nu găseşti palincă de cumpărat în zonă (sat Grid, jud. Braşov)? Sau pentru că e într-adevăr minunată şi e păcat să strici orzul pe gîşte?! (R. M.)

● O femeie din Marea Britanie, Lucy Aitken, a decis într-o bună zi să renunţe la şampon. De doi ani îşi clăteşte părul doar cu apă şi, ocazional, mai foloseşte cîte un ou sau bicarbonat de sodiu. Tînăra a declarat că a existat totuşi un moment de răscruce, cînd era gata să renunţe la acest drum, şi anume cînd şi-a renovat casa. Atunci era gata să clacheze şi a fost cît pe-aci să folosească şamponul soţului. Însă, după o lungă conversaţie, acesta a reuşit s-o convingă să nu facă asta, pentru că ar regreta. Nespălarea cere uneori o voinţă de fier. (S. G.)

● Ministerul Muncii dintr-un land german vrea să propună o reglementare nouă care să interzică angajatorilor să-şi contacteze angajaţii în afara orelor de program. Se pare că, în Germania, şefii îşi contactează subalternii prin telefon sau e-mail şi după încheierea celor opt ore de lucru şi, uneori, chiar şi în concediu, pentru a le da sarcini sau pentru a cere lămuriri despre diverse probleme legate de serviciu. Noua „lege antistres“ e menită să-i protejeze pe angajaţi de aceste abuzuri. Angajatorii, în schimb, vor trebui să suporte stresul incomunicării. (M. M.)

● Doi artişti berlinezi, Mischa Leinkauf şi Mattias Wermke, au reuşit să înlocuiască neobservaţi steagurile Americii de pe podul Brooklyn cu nişte steaguri albe. Poliţia a intrat în alertă, primarul a declarat că e un „strigăt de alarmă“ în ceea ce priveşte paza spaţiilor publice. Artiştii au spus că au vrut să comemoreze 145 de ani de la moartea arhitectului care a proiectat podul, germanul John August Roebling. Poliţia a spus că, dacă e adevărat că ei sînt făptaşii, atunci şi-ar dori steagurile înapoi. (L. V.)

● Singurele vehicule pe roţi care nu mi-au plăcut, în Amsterdam, au fost bicicletele pe care cineva stă în faţă şi dă la pedale, şi doi sau chiar trei pasageri, de regulă turişti, stau în spate şi nu fac nimic, pur şi simplu se lasă duşi. De multe ori, cel care stă în faţă e o ea, iar cei din spate par să fie de două ori mai grei, fiecare, decît conducătoarea lor. E adevărat că, atunci cînd am fost cu trăsura la Viena, nici eu nu am avut aceleaşi sentimente de compasiune pentru cal. (I. P.)

● Un caz exemplar de justiţie oarbă. În SUA, în virtutea celui de-al doilea amendament din Constituţie, chiar şi nevăzătorii au dreptul să poarte o armă, dacă reuşesc să treacă testul de tragere la ţintă. Un cetăţean din Fargo, Dakota de Nord, care şi-a pierdut vederea la vîrsta de 10 ani, a exersat suficient de mult încît să poată nimeri centrul unei ţinte de la şapte metri, orientîndu-se numai după sunetul făcut de deplasarea ţintei mobile. Prin urmare, a obţinut permisul de portarmă. Fugiţi unde vedeţi cu ochii, se trage după ureche! (M. P.)

● „Sînteţi într-un loc dubios? Există o aplicaţie pentru asta.“ Iată noua invenţie pe care au făcut-o doi newyorkezi şi care a fost lansată de curînd la Appel Store. Ea încurajează utilizitatorii să delimiteze cartierele suspecte sau dubioase ale oraşului (pentru început e vorba despre New York, Washington şi Los Angeles), ca apoi să le poată evita. Această aplicaţie i-a enervat pe cei de la site-ul Valley Wag, care susţin că aplicaţia nu va face altceva decît să îi ajute pe utilizatori să evite cartierele în care nu sînt albi. Tehnologia avansează, fricile rămîn pe loc. (A. M. S.)

● Pe o insulă din Marea Egee au fost descoperite cele mai vechi exemple clare de inscripţii erotice, executate pe stînci acum peste 2500 de ani. Locul este o faimoasă necropolă din Grecia antică, iar inscripţiile, aşa cum era de aşteptat, sînt gay. (A. P.)

● Cobor din metrou la Piaţa Sudului. Văd pe un stîlp imaginea unui hublou peste care scrie: „Vrei să vezi ce ascunde oceanul? Verifică hubloul opus“. Dau ocol stîlpului şi ajung în faţa unui ecran cu imaginile în mişcare ale unei ape albastre. Pe ecran scrie: „Vrei să vezi ce ascunde oceanul? Vino mai aproape“. Mă apropii. Din ecran vine spre mine un rechin, îmi aruncă o privire şi pleacă. Nu l-a interesat prea tare ce ascunde o staţie de metrou. (D. S.)

Foto: E. Farkas