Ură, nervi şi prăjituri

Publicat în Dilema Veche nr. 549 din 21-27 august 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

Cofetăria se numeşte Magic, Splendid sau Fantastic, ceva de genul ăsta. Din strada doborîtă de arşiţă se vede prin geamurile largi promisiunea unui loc răcoros în care prăjiturile, fondantele, torturile şi cuiburile de paie ale cataifelor sînt delicios de reci, minunat de crocante, răvăşitor de onctuoase. Cofetăria toată, cu geamurile ei de afară parcă un pic bombate, arată ca o imensă vitrină îmbietoare, în care şi cele două vînzătoare sînt figurine modelate din pastă dulce, roz.

Locul s-a dovedit a fi cuptorul infernal din casa de turtă dulce în care Hansel şi Gretel au comis o crimă înfiorătoare.

Afară erau 100 de grade, înăuntru să fi fost 120. Cele două vînzătoare care păreau de afară figurine de fondant s-au dovedit a fi două momîi letargice şi amare. Puteau la fel de bine să vîndă şuruburi, mandoline sau ciorapi, viaţa era tristă şi în jur cald. În scena fierbinte s-a nimerit să intre din stradă o doamnă trupeşă, din urechile căreia se căscau ochii goi şi mari ai unor cercei aurii.

„Vai“ – zice doamna – „n-aveţi aer condiţionat?“ „Avem“ – zic vînzătoarele aproape în cor – „da nu face faţă.“ „Dar acuma merge? Că nu se simte nimic“, insistă doamna. „N-auziţi că nu face faţă? D-aia nici nu-i dăm drumu“, i se răspunde iritat. „Nici nu se poate sta aici“, pufăie doamna cu cercei şi-i dă mai departe: „Pă căldurile astea, ce-o fi şi cu prăjiturileee... vai de mama lor“, mai zice încercelata şi iese din cofetărie aşa cum a intrat. Astelalte două, fondantele, rămîn un pic cu gura căscată, apoi o tîrnosesc în absenţă, de faţă cu alţi cumpărători: „Ai de capu’ ei de grasă! Să stea ea toată ziua în aeru’ condiţionat să vedem dacă mai vorbeşte.“ În ochii lor, creşte încet-încet ura. Se vede cum le umple făptura, de la tălpi pînă spre creştetul capului, se vede cum creşte lichidul vineţiu al urii, aşa cum vezi apa urcînd într-un recipient transparent. Dacă doamna cu cercei ar fi de faţă acum, bănuiesc că şi-ar lua un tort în cap, nişte şuturi în burtă sau poate că i s-ar întîmpla ceva şi mai violent. Momîile fleşcăite şi triste aveau un motiv de înviorare. Ura le scosese din mlaştina fierbinte a rutinei. Se trezesc repede din transa în care le băgase izbucnirea scurtă şi violentă şi se uită, căutînd înţelegere, la primul client aşezat la coadă: „Nu pot, doamnă, să stau toată ziua în curent, mi se umflă capu“, zice, cuminţită, una dintre vînzătoare. Dau din cap căutînd să par înţelegătoare. Nu vreau, pentru nimic în lume, să le trezesc iar iritarea. Cine ştie ce mi se poate întîmpla. Îmi şterg broboanele de sudoare de pe frunte şi mă pregătesc să cer, oriental de politicos, un cataif. Imaginea vînzătoarelor cu un cap imens, aşezat precar pe un hălăţel roz, nu îmi dă pace. „Dă, Doamne, să nu rîd“, îmi repet neostoit în cap.

Izbucnirile astea de ură te lasă perplex. Apar ca nişte scurte furtuni de vară şi te lovesc pe neaşteptate. Din neînsemnate incidente în trafic se nasc încăierări cu pumni şi picioare, mai pătimaşe ca orice. Stai ca omul în faţa televizorului şi te trezeşti copleşit de nervi ascultînd un moderator sau altul. Strîngi pumnii, scrîşneşti din dinţi. Drept e că uneori îţi trebuie nervi de oţel, ca să poţi rezista impasibil la fracturile de logică, prostia sau ticăloşia unora. Ura care se revarsă, la rîndul ei, din televizoare îi aduce pe alţii în pragul isteriei, gata să sară la gîtul celor care au alte păreri. Ura asta creează grupuri în societate şi funcţionează ca un liant de castă. Taximetrişti împotriva clienţilor, medici contra pacienţi, şoferi contra pietoni contra biciclişti.

***    

„Ţuchini n-aveţi?“ întreabă un tînăr pe doamna care cîntăreşte legume la supermarket. „Cee?“, face aia. „Dovlecei, doamnă“, mă dau eu deşteaptă. „N-avem ţupini, dom’le, noi vindem numa d-astea româneşti“, zice doamna în urma tînărului care deja plecase. Din ochii ei ţîşneau săgeţi. Dacă ar fi fost adevărate, bietul tînăr s-ar fi prăbuşit secerat pe lîngă vitrina cu mezeluri. La fructe-legume se năştea, încă o dată, ura.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.