Personaje din viaţa noastră

Publicat în Dilema Veche nr. 550 din 28 august - 3 septembrie 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

În primele mele campanii de research pentru diferite proiecte de film documentar, am fost nevoită să-mi pun la modul serios întrebarea: cine şi de ce este un „personaj“ (personaje din viaţa noastră de zi cu zi, însă care pot deveni, la o adică, personaje de film sau de roman). Cel care vorbeşte mult, vrute şi nevrute, sau cel care tace? Cel care se comportă natural în faţa camerei, însă viaţa sa este una complet goală, sau cel care are o dramă, o poveste interesantă, dar nu ştie s-o „comunice“? Cel care e popular (şi toţi te trimit la el – „Du-te la nea Vasile că ştie multe!“), sau, dimpotrivă, cel nebăgat în seamă? A fi personaj înseamnă a avea o personalitate puternică? Sau, pînă la urmă, e doar o chestiune de charismă? Şi, mai ales, cum deosebeşti un personaj de un nonpersonaj, să zicem?

Desigur, toate acestea erau întrebări „de şcoală“, uşor de lămurit la modul teoretic. De altfel, la tezele şi extemporalele de la română, cel mai mult îmi plăcuse subiectul – „Caracterizaţi personajul X, din opera literară Y“. Iar de-a lungul timpului am reuşit să adun o adevărată colecţie de personaje din viaţa reală, care uneori îmi vin în minte şi mă sîcîie (cîteodată doar cu singura replică obsedantă – „Ţineţi bine racheta în mînă, lămurit?“, antrenorul meu de tenis de la „Dinamo“, în clasa a II-a), în cele mai nepotrivite momente, cu toate ticurile şi metehnele lor. Pur şi simplu, anumite părticele de memorie au fost cucerite pentru vecie – acolo domnesc, e regatul lor. Şi adevărul este că personajele, de cele mai multe ori, nu sînt oamenii pe care îi admiri sau cei cu care îţi face plăcere să stai de vorbă. Pe mulţi nici nu-i nevoie să-i cunoşti foarte bine, îi poţi schiţa din două, trei tuşe. Pe alţii începi să-i ocoleşti şi, dacă îi vezi pe stradă, eviţi să-i saluţi... „Iar ăsta! Să mă mai lase-n pace!“ Doar n-o să stai toată ziua la taclale cu Omul cu şobolani, teribilul om de serviciu al blocului, sau cu Microb, un amic din adolescenţă care a rămas neschimbat, dar cu care acum ai bea o bere, în cel mai bun caz, o dată pe an.

De altfel, relaţia mea cu personajele a început mult mai de mult, în Dilema, cînd diferiţi amici, uneori chiar prieteni buni s-au supărat pe mine definitiv şi irevocabil, pentru că „i-am scris“. Niciodată nu le-am dat numele adevărat şi nici prea multe detalii despre viaţa lor, însă ei s-au recunoscut, iar partea proastă este că i-au recunoscut şi ceilalţi prieteni şi au rîs. Cică i-am luat la mişto. Aşa o fi fost? Şi, în fond, e chiar de rău să fii personaj? Tatăl meu îmi reproşează deseori că e personaj în textele mele, în diferite ipostaze şi sub diferite nume. „Numai pe mine mă găseşti... mai scrie şi despre maică-ta!“ Ei, e mai greu ca mama să fie personaj pentru că, vorba aia, mama e numai una.

Cred că şi eu, de-a lungul timpului, am fost un personaj (sau mai multe), însă despre tine însuţi nu prea îţi dai seama de nimic. La un moment dat, pe la 15 ani, eram Staf, de la Omul Stafilococ, probabil că eram percepută ca un fel de „parazit social“. Apoi, am fost Hippioata, oarecum pe bună dreptate. Acum sînt doar eu. Oare?

Desigur, mai sînt şi personajele pozitive şi negative din viaţa publică. Personajele politice atrag cel mai mult atenţia. De altfel, în politică, dacă nu eşti un personaj, eşti catalogat drept „palid“, „moale“, „fără charismă“ şi nu te mai votează nimeni. În plus, nu te mai pot caricaturiza adversarii. Am observat, mai ales în ultima vreme, un soi de cultivare a laturii excentrice a personalităţii omului politic, tocmai pentru a se face remarcat. Sau încercări destul de nereuşite (a staff-ului din partid) de a crea un personaj politic dintr-un om obişnuit care nu prea are date. Categoric, viaţa politică e o scenă, şi nu toţi pot fi nişte buni actori. E nevoie şi de figuraţie, de apariţii episodice, de omul care duce tava, el nu primeşte aplauze la final şi nu-l poţi transforma, între două acte, în marele protagonist al spectacolului. Sau în preşedintele ţării. Sînt unii care îşi învaţă rolul din timp, dar tot degeaba. Şi, avînd în vedere absenteismul de la alegeri, puţini sînt cei care mai merg la teatru.

Revenind la filmele documentare care m-au determinat să-mi pun toate aceste întrebări, recunosc că, de multe ori, e posibil să te înşeli. Să găseşti pe cîte unul, să-l întorci pe toate feţele, să spui „Nu e, domle, nu e!“, n-are nimic amuzant, nici cea mai vagă urmă de histrionism şi, după ce filmezi, să te uiţi la material şi să rămîi paf! Pe ecran, să-l vezi pe om în toată expresivitatea şi complexitatea lui, prin gesturi mărunte, pauze de vorbire, priviri. Am avut de-a face cu oameni care, atunci cînd ştiau că sînt filmaţi, se blocau sau îşi luau cîte „o poză“ care să dea bine. Îşi schimbau total atitudinea, erau falşi. Însă cînd uitau de cameră sau credeau că e închisă, redeveneau ei înşişi şi puteai să ai surprize uluitoare. Poţi să fii un personaj în relaţie cu tine, în intimitate, iar în societate să fii doar o fantoşă. Sau să treci neobservat.   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.