Rodica BINDER

La un veac de la izbucnirea Primului Război Mondial, la 70 de ani de la debarcarea aliaţilor pe coasta Normandiei, spre a izbăvi bătrîna Europă de fascism, la un sfert de secol de la dispariţia Cortinei de Fier, prezentul este zguduit de convulsii belicoase, mult mai puternic decît ne-am fi imaginat.

Atentatul. Critica raţiunii paranoice se intitulează scrierea profesorului Manfred Schneider – publicată recent într-un volum de peste 700 de pagini la editura Matthes & Seitz. Cei zece ani împliniţi de la atentatele de la 11 septembrie conferă un caracter imperativ lecturii acestei cărţi, palpitantă ca un roman poliţist, dar în acelaşi timp doctă şi solid documentată ca un tratat academic.

Pe vremea cînd, în Germania primilor ani de după război, concediile petrecute în Italia sau Spania, în căutarea soarelui şi a rîvnitului dolce far niente, încetaseră să mai fie un lux, în România, la început de an şcolar, cîte un puşti – care se credea mai isteţ – se lăuda că şi-a petrecut vacanţa în RFG.

Tocul şi peniţele, călimara şi sugativa, caietele „lineate“, străduinţa de a umple fără cusur paginile, cu linii, bastonaşe, litere, lacrimile vărsate cînd totuşi, chiar la capătul trudei, catastrofa se produce, „purcelul“ de cerneală se lăţeşte – sînt obiecte, îndeletniciri şi sentimente de care şcolarii de azi nu mai au sau nu vor mai avea parte.

"Cred că Cioran aparţine altor planuri, mai degrabă arhaice şi universale, decît atribuibile sau tributare unei anumite naţiuni. Dar ar fi încă multe de explorat, de evaluat… De aceea spuneam că n-ar trebui să ne grăbim să vorbim despre un „model“, căci ce ar implica el, în ce coordonate ar putea fi prins…"

Dacă, potrivit unor spirite mai sceptice, starea actuală a lumii este una haotică, este cît se poate de plauzibil ca, întocmai cum bătaia de aripi a unui fluture poate produce un uragan, şi catastrofa unei centrale nucleare din Japonia să fie aptă să influenţeze, aproape nemijlocit, rezultatul unor alegeri de land în Germania.

Cei care nu vor să ştie, din indiferent ce motive, că, spre deosebire de comunism, capitalismul este reformabil, cei care ignoră cu bună ştiinţă atît eşecul istoric al comunismului cît şi hecatombele lăsate în urmă de totalitarismul roşu, apelează din nou la fatala utopie, atribuindu-i între altele şi virtuţile unui panaceu la actuala criză economico-financiară.

În urmă cu un an, în miezul unei ierni geroase, cenuşii, posomorîte, cu insule de zăpadă murdară şi îngheţată pe străzi, în inima Berlinului, la Galeria DAAD, sală arhiplină, la orele serii. Pe podium, în faţa publicului, Nora Iuga şi Mircea Cărtărescu.

Mîinile i-ar putea fi mînjite de sîngele vreunui tînăr soldat sau de cel al unei familii afgane. Cel vizat (sau ameninţat) de amiralul american Mike Mullen, confruntat în urmă cu cîteva luni cu dezvăluirile despre războiul din Afganistan, pe platforma Wikileaks, nu este vreun taliban sau vreun jihadist, ci Julian Assange, fondatorul şi şeful acestui portal, devenit o cvasi-instituţie.

Cît de măreaţă a fost Franţa! exclama aproape patetic scepticul Cioran în ultima sa scriere în limba română, intitulată Despre Franţa, redactată la Paris în 1941. Era proaspăt sosit din Berlinul „brun“ în Oraşul Lumină, ocupat deja de trupele naziste. Din capul locului, se angajează, idealist şi empatic, în favoarea Franţei, temporar învinse, înălţîndu-i un imn, făcîndu-i o declaraţie de dragoste învăluită în melancolia degajată de amurgul unei civilizaţii.

Care sînt limitele toleranţei într-o societate deschisă? Reactualizată şi concretizată de interdicţia în Franţa a vălului integral musulman purtat de femei, dilema dă bătaie de cap nu doar politicienilor, ci şi cetăţeanului de rînd.

În lista celor „Drepţi între popoare“, România figurează cu aproape 70 de nume, persoane şi titluri colective. Dar statisticile spun infinit mai puţin decît memorialistica, sau povestea vieţii martorilor, victimelor, eroilor anonimi. Această „istorie orală, vie“ rămîne unul dintre cele mai puternice antidoturi la amnezie.

O femeie cancelar, o femeie la conducerea Bisericii Evanghelice reprezintă mai mult decît simple cezuri în istoria puterii laice şi religioase din Germania şi din Europa....

Plimbîndu-mă într-o frumoasă zi de primăvară la Köln, pe malul Rinului, mi-a sărit în ochi, înscris cu litere albe de tipar pe asfaltul cenuşiu, un slogan care revendica, nici mai mult, nici mai puţin...

"Preţul salutarei expansiuni a egalitarismului pe care Internetul ni-l face cadou este accesul nelimitat la articole prost redactate....

Cine se teme de......

Deşi aprobat în cele din urmă, planul financiar american de salvare continuă să facă obiectul unor controverse, nu doar strict economice, ci şi intelectuale....

● Victor Iulian Tucă, Apusul Occidentului nu a venit (încă), Deutsche Welle / Editura EIKON, Cluj - Napoca, 2007. ● Lucian Boia, Occidentul....

- "Ce va să zică influenţa mediului!" - Care ar fi versiunea actuală a Judecăţii de apoi? Catastrofa climatică....

Wolf Lepenies, fost rector al celebrului Wissenschaftskolleg - Institutul pentru Studii Avansate din Berlin -, este laureatul din acest an al Premiului Păcii, acordat de Asociaţia Librarilor Germani c...

O cărţulie mică şi elegantă, cartonată, legată în pînză de in de culoare vişinie, numărînd în traducere germană nu mai mult de 73 de pagini, dă un răspuns cît se poate de exact şi de brutal, în acelaş...

Paroxismul acceselor de violenţă ale fanatismului islamic din ultima vreme a ocultat parţial o confruntare începută vehement în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, rămasă la începutul mileniului I...

Se spune că nimeni nu este profet în ţara lui; se mai spune că vocea profetului sună în pustiu şi că, oricum, în cele din urmă, totul nu ar fi decît deşertăciune - omnia vanitas....

"Originalitatea radicală a perioadei în care trăim este că am văzut capitalismul devenind viitorul socialismului", opina regretatul François Furet într-un interviu pe care mi l-a acordat în urmă cu z...