Fluturele și uraganul sau Fukushima și folozoful

Publicat în Dilema Veche nr. 374 din 14-20 aprilie 2011
Fluturele și uraganul sau Fukushima și folozoful jpeg

Dacă, potrivit unor spirite mai sceptice, starea actuală a lumii este una haotică, este cît se poate de plauzibil ca, întocmai cum bătaia de aripi a unui fluture poate produce un uragan, şi catastrofa unei centrale nucleare din Japonia să fie aptă să influenţeze, aproape nemijlocit, rezultatul unor alegeri de land în Germania. 

Cine, în urmă cu doar o lună, ar fi emis însă o astfel de ipoteză ar fi fost privit, în cel mai bun caz, cu maximă suspiciune. Dar cum în teoria haosului relaţiile cauzale au un extrem grad de complexitate, reacţiile la urne ale alegătorilor germani şi opţiunea lor în favoarea ecologiştilor nu au de-a face numai cu reactoarele de la Fukushima sau cu frustrările politice, ci şi cu relaţia ontologică om/natură/tehnică şi cu o bună doză de spaime metafizice. Cine altul decît Peter Sloterdijk, filozoful care s-a încumetat în cărţile sale să pătrundă şi în interstiţiile capitalismului şi în labirintul thimotic, emoţional al mîniei, îndemnîndu-şi contemporanii, în ultima sa carte (uzînd de un vers de Rilke), „să-şi schimbe viaţa“, poate fi mai potrivit să ofere răspunsuri la întrebările prezentului, pornind de la chiar implicaţiile apocalipsei nipone? Aceasta şi pentru că Sloterdijk, realizator al emisiunii televizate intitulate Cvartetul filozofic, este şi un excelent „comunicator“ de idei care rămîn.  

În cuprinsul interviului intitulat „Sfîrşitul focului nuclear“, publicat în numărul pe aprilie al revistei lunare de cultură politică Cicero, filozoful german trece cu dezinvoltură de la teoria catastrofică a lui Immanuel Velikovsky, de la teoriile interacţiunii emise de Niklas Luhmann, de la concepţia despre natură a antropologului şi orientalistului Louis Dumont, la o distincţie clară între ceea ce poate fi numit natura bună şi opusul acesteia, natura ostilă, potrivnică.  

Cum cea din urmă se află în dezbatere, după seismul din Japonia, după devastatorul tsunami şi după neîncheiatul dezastru de la Fukushima, Sloterdijk distinge trei tipuri de „teroare“ care, laolaltă şi separat, dezvăluie faţa întunecată a naturii: vulcanismul, neptunismul şi ameninţarea astrală. Date fiind dimensiunile apocaliptice pe care aceste „categorii“ le pot lua în realitate şi le deţin în mitologiile lumii, nici o persoană raţională nu a conceput vreodată posibilitatea de a stăpîni pe deplin natura.  Observaţia interlocutorului cum că Marx a nutrit această iluzie este imediat corectată: concepţia autorului Capitalului despre natură era una pasteurizată filozofic fiindcă, dintru început, au fost eliminate cele trei categorii necontrolabile: neptunismul, vulcanismul şi pericolul astral (a se citi – asteroizii şi cometele).  

În anul 1910, un anume Hans Urs von Balthasar scrie o „Apocalipsă a sufletului german“, evocînd aşteptata ciocnire a Pămîntului cu cometa Halley (Caragiale a tematizat în registru comic cazul cometei Falb). 

Or, această nelinişte episodică este dublată, tot în epocă, de alta, şi anume de cea generată de inevitabila epuizare a resurselor naturale de energie, teorie emisă deja în 1909 de fizicianul german Ostwald, laureat al Premiului Nobel. 15 ani mai tîrziu, Heidegger transferă din fizică în filozofie ideea finitudinii în scrierea Fiinţă şi Timp.  

Dar nu cumva în regiuni precum Japonia, ameninţată de toate cele trei forme de adversitate a naturii, după o îndelungată şi istorică „abstinenţă tehnică“, construirea de centrale nucleare a fost mai mult decît un act necugetat – o aroganţă, o nebunie, o provocare? 

Filozoful german crede că la mijloc s-a aflat – ca în numeroase alte situaţii – acel optimism pragmatic din viaţa noastră de zi cu zi, atît de străin de ideea că un sfîrşit brusc s-ar putea totuşi produce. Dar nu ştim – opinează Sloterdijk – dacă refulăm ideea morţii sau dacă viaţa, conştiinţa de a exista este ea cea reprimată de gîndul morţii. Între ele se dă o luptă ce cuprinde şi domeniul tehnicii, inclusiv cel al energiei nucleare, chiar dacă la alte dimensiuni calitative (în sensul în care Karl Jaspers s-a referit la era atomică, cu cele două componente – militară şi civilă.)  

Or – crede Sloterdijk –, această eră a luat sfîrşit deja în 1945, odată cu apocalipsa provocată de cele două bombe lansate asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki. 

După încetarea Războiului Rece, sensibilitatea faţă de pericolul nuclear pare a se fi atenuat iar vocabula „era atomică“ a cam dispărut din limbajul uzual. Oprindu-se asupra evoluţiei tehnicii în ultimii 300-400 de ani, Sloterdijk admite că omenirea dispune de o creativitate tehnică înnăscută, îndreptată însă împotriva naturii. La vremea lui, Goethe sesizase tendinţa, crezînd în posibilitatea orientării ştiinţelor spre o empirie blîndă. 

În vîrtejul ameţitor al unei revoluţii tehnice fără precedent, care ne înstrăinează aproape brutal de natură, prin chiar oprimarea acesteia, Sloterdijk nu-şi poate imagina ceva mai ostil omenirii şi naturii decît acele cuptoare în care se produc reacţiile nucleare în lanţ. Aidoma unui Prometeu, omul este pe cale de a fura pentru a doua oară focul. Şi riscă să fie din nou pedepsit.  Remarcabilă este în cuprinsul dialogului disocierea între pericol şi risc, cu referire din nou la Niklas Luhmann. Pericolul poate fi înţeles din perspectivă antropologică şi ontologică, riscul se află în corelaţie cu elemente matematice probabilistice ce pot descrie eventualitatea unui eşec.  Dacă de pe urma acestuia trage omenirea învăţăminte? – ar putea fi întrebarea subiacentă impresiei emise de Sloterdijk cum că, în cea mai mare parte a cazurilor, oamenii sînt obişnuiţi să nu rămînă locului, ci să meargă mai departe după ce „un eveniment fulgerător“ i-a surprins. Or, tocmai acest „trăsnet“ este declanşatorul energiilor transformative – crede Sloterdijk care, într-una dintre cărţile sale, a încercat să descrie caracterul imperativ al acestui eveniment fulgerător, pe parcursul a 3000 de ani – modul în care, după astfel de întîmplări, omenirea a încercat să-şi reordoneze existenţa. Filozoful deduce că şi catastrofa de la Fukushima este un astfel de eveniment imperativ. 

Cît despre neîncrederea oamenilor în energia nucleară, aceasta nu poate fi nemijlocit mobilizată politic. Mobilizarea propriu-zisă derivă din divergenţele între opinia oficială şi realităţile tehnice date. Cît despre scepticism, el ar fi în bună parte anterior politicului, precedîndu-l.  

Oricum, în paranteză fie spus, notoria angoasă, mai mult sau mai puţin metafizică a germanilor (nu întîmplător Republica Federală a şi fost poreclită „Angstrepublik“) a determinat şi o respingere vehement-militantistă, de către aceştia, a modelului energetic nuclear, făcîndu-i să zîmbească condescendent pe francezii a căror patrie este înţesată de centrale atomice.  

Dacă Sloterdijk ar fi prevăzut rezultatul alegerilor din cele două landuri federale „grele“, unde victoria spectaculoasă le-a revenit ecologiştilor tocmai în urma catastrofei de la Fukushima, poate că şi-ar fi nuanţat sau remodelat opinia despre instrumentalizarea politică a pericolului nuclear.  

În orice caz, filozoful se încumetă să facă o altă prognoză: există naţiuni care din capul locului au renunţat conştient la energia nucleară şi putem fi siguri că spre sfîrşitul secolului XXI toate naţiunile se vor dispensa de această formă de energie, fie şi din simplul motiv că ea nu va mai fi atunci disponibilă.   

Bonn, aprilie 2011
Rodica Binder este jurnalistă la Deutsche Welle.

p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.
Noua religie atee din Apus jpeg
Noua religie atee din Apus
E o orbire iscată de vedeniile unei noi religii atee, propovăduite de fruntașii actualei revoluții culturale neomarxiste.

Adevarul.ro

imelda staunton netflix jpg
EXCLUSIV Imelda Staunton, regina din „The Crown“: „Elisabeta a fost mai înțelegătoare cu Prințesa Diana decât ne dăm seama“
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Imelda Staunton, cea care a preluat interpretarea vârstei a treia a Reginei Elisabeta, povestește cât de complicat a fost de însușit o perioadă neagră din existența Coroanei.
Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.