Destituire și interdicție imediată pentru Trump

Jan-Werner MUELLER
Publicat în Dilema Veche nr. 875 din 14 - 20 ianuarie 2021
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg

Cu un an în urmă, juriștii și experții dezbăteau pe tema procedurii de destituire a președintelui american: este, în primul rînd, o chestiune juridică sau una politică? E, desigur, o chestiune care se încadrează în ambele categorii; iar aspectul politic nu ridică nici un fel de problemă. Conform Constituției SUA, politicienii, nu tribunalele, trebuie să decidă dacă un președinte a comis „crime grave și delicte” – și, foarte important, dacă un șef de stat reprezintă un pericol actual pentru republică.

Cu mai puțin de două săptămîni înainte ca Joe Biden să-l înlocuiască pe Donald Trump la șefia Casei Albe, dezbaterea a ajuns din nou la ordinea zilei. Nancy Pelosi, purtătorul de cuvînt al Casei Albe, a explicat limpede că președintele ar trebui demis din funcție, fie de către cabinetul său, în baza amendamentul al 25-lea, fie prin procedura de destituire.

Asaltul violent, încurajat de Trump, asupra Capitoliului SUA reprezintă ceva nou și dezonorant în istoria Americii. Chiar dacă Biden va fi învestit pe 20 ianuarie, oficiul președinției nu e în siguranță, cîtă vreme se află pe mîna lui Trump. Trump trebuie destituit (din nou), suspendat din funcție și împiedicat să mai ocupe vreodată funcții publice.

p21 revolta capitoliuwebp 1 jpg jpeg

Congresul are dreptul, dar nu și datoria, de a lansa procedura de destituire. Uneori, e posibil ca legislativul să tolereze anumite încălcări ale președintelui, atunci cînd consideră că prețul luării de măsuri e prea mare față de beneficii. Dar asta nu e valabil în cazul de față.

Dacă actul pedepsirii unui funcționar public trimite un mesaj despre angajamentul moral al unui sistem politic, neaplicarea unei pedepse justificate transmite mesajul opus. Votînd în favoarea achitării lui Trump – după ce Camera Reprezentanților a lansat, anul trecut, procedura de destituire împotriva sa, în urma scandalului din Ucraina –, senatorii republicani au dat de înțeles că sînt de partea unui infractor de profesie, orice s-ar întîmpla. Susținători ai lui Trump, precum senatorul de Maine Susan Collins, au sperat că Trump va învăța o lecție de pe urma acestor proceduri. Ceea ce s-a și întîmplat: Trump a învățat că, atunci cînd îi obligă pe alții, ilegal, să îi facă favoruri și cînd falsifică alegerile în favoarea sa, nu există nici o consecință.

Amintiți-vă de conversația telefonică „perfectă” purtată de Trump, în vara lui 2019, cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, pe care l-a amenințat cu retragerea susținerii militare a SUA, dacă Ucraina nu anunță lansarea unei investigații cu privire la fiul lui Joe Biden, Hunter. După ce a scăpat basma curată din acest abuz în funcție, Trump a mai purtat o conversație telefonică perfectă în iarna anului 2020, cînd a încercat să-l oblige prin șantaj pe ministrul de Interne republican al Georgiei, Brad Raffensperger, să falsifice rezultatul alegerilor recente din noiembrie în favoarea sa. Toți republicanii care au condamnat cea de-a doua convorbire telefonică ar trebui să se întrebe de ce au trecut-o cu vederea pe prima.

Dacă asaltul asupra Capitoliului rămîne nepedepsit, republicanii din Congres vor da de înțeles că sînt complici la crimă, o dată în plus. Mesajul va fi că e pe deplin acceptabil ca un președinte în funcție să incite la violență împotriva unuia dintre cei trei stîlpi politici ai republicii.

Unii se tem că o a doua procedură de destituire și o interdicție permanentă de a ocupa funcții publice nu ar face decît să provoace „electoratul” lui Trump. Dar acest argument nu mai stă în picioare. Indiferent ce vor face sau nu democrații sau republicanii oarecum responsabili, precum senatorul Mitt Romney, Trump și majoretele sale din mass-media de extremă dreapta vor continua să instige în aceeași direcție.

În fond, populismul de extremă dreapta nu ține cont de realitate: numărătoarea reală a voturilor e, practic, irelevantă pentru cei care se consideră „americanii adevărați” (și, ca atare, singurii care contează). Mobilizarea acestor presupuși „americani adevărați” împotriva unor elite infame și a unor minorități (care ar trebui să se întoarcă în „țările de rahat” din care provin) a fost modelul politic al lui Trump de la bun început; la fel, modelul său de afaceri, ca dezvoltator imobiliar, s-a bazat pe fraudă și pe înșelăciuni. Prea mulți derbedei MAGA (Make America Great Again) și oportuniști republicani au investit în această întreprindere politică, iar o mică răzmeriță și cîteva cadavre în Washington DC nu sînt suficiente pentru a-i convinge să renunțe la acțiuni.

Pe lîngă destituire, este esențial ca lui Trump să i se interzică definitiv să mai participe la viața politică. Chiar dacă asta implică îngrădirea permanentă a drepturilor politice elementare ale unui individ, multe democrații admit totuși o astfel de posibilitate. Potrivit Constituției germane, bunăoară, cei care abuzează de libertatea de expresie și de alte libertăți fundamentale, în scopul subminării democrației liberale, pot fi decăzuți din drepturi. Această prevedere nu a fost pusă în aplicare niciodată pînă la capăt, ceea ce e parțial explicabil prin faptul că neonaziștii, pentru care era gîndită această decădere permanentă din drepturi, erau deja scoși din circuitul politic, în urma unor condamnări penale.

O interdicție permanentă e, fără îndoială, greu de împăcat cu una dintre premisele fundamentale ale democrației: oamenii își pot schimba modul de a gîndi. Contrar afirmației făcute de Hillary Clinton – cu ocazia neinspiratului ei discurs din 2016, în care descria electoratul lui Trump ca pe o „șleahtă deplorabilă” –, nimeni nu e cu totul „irecuperabil”. Dacă vă numărați printre numeroșii susținători ai restaurării dreptului de vot pentru delincvenții condamnați, cum ați putea justifica o interdicție împotriva cuiva ca Trump? Ce ne facem dacă Trump se căiește și se reinventează? Nu ar trebui să fim consecvenți și să refuzăm interdicțiile permanente împotriva oricui?

p21 trump6 jpg jpeg

Dar această căință e, se vede bine, improbabilă. Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență. Ceea ce nu e doar o crimă gravă oarecare sau un delict, și nici nu se compară cu vreo afacere încheiată înainte (și în timpul) mandatului său de președinte, pentru care ar putea fi urmărit în justiție. Dacă un jucător refuză să respecte regulile jocului (mai ales reguli elementare precum „candidatul cu cele mai multe voturi cîștigă”), e perfect legitim ca acel jucător să fie exclus.

Ar accepta oare republicanii o astfel de mutare? Mulți dintre ei, precum senatorii Josh Hawley din Missouri și Ted Cruz din Texas, au pariat întregul lor capital politic pe îngenuncherea în fața unei mișcări americane de extremă dreapta în plină expansiune. Alții însă caută, poate, o cale de scăpare din abisul trumpian. Asaltul Capitoliului a demonstrat că nu poți avea QAnon à la carte; nici Trump și nici colaboratorii săi republicani nu pot controla forțele pe care le-au dezlănțuit. Revoluția își devorează întotdeauna copiii – uneori, chiar și pe părinți. Dacă republicanii nu reușesc să se detrumpifice imediat și pe deplin, vor trăi asta pe pielea lor – nu înainte însă ca situația să se înrăutățească și mai tare, mult mai tare.

Jan-Werner Mueller, profesor de Științe Politice la Universitatea Princeton, este membru al Institutului de Studii Avansate din Berlin și autor al volumului în curs de apariție Democracy Rules (Farrar, Straus and Giroux, 2021).

Copyright: Project Syndicate, 2021

traducere de Matei PLEȘU

Mälardalen University library interior jpg
Oare avem prea multă engleză în universitățile noastre?
Utilizarea englezei îndreaptă atenția către subiecte care sînt de interes global
p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.
Noua religie atee din Apus jpeg
Noua religie atee din Apus
E o orbire iscată de vedeniile unei noi religii atee, propovăduite de fruntașii actualei revoluții culturale neomarxiste.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.