Preocuparea pentru suflet

Publicat în Dilema Veche nr. 945 din 19 – 25 mai 2022
image

Sînt o poetă și eseistă din România care în urmă cu niște ani s-a mutat la Paris și a trăit acolo mai bine de un deceniu, lucrînd ca profesor invitat la o universitate și ca director al Institutului Cultural Român de acolo. După un timp și după o integrare profesională suficient de reușită, am început să-mi dau seama că ceva nu era în regulă cu mine și cu existența mea pariziană, ceva lipsea, sau mergea într-o direcție neașteptată, ciudată. Oricine a trecut prin experiența exilului (fie acesta temporar) și prin testele sale teribile știe despre ce vorbesc. Oricine a locuit în străinătate pentru o perioadă mai lungă de timp înțelege la ce fac aluzie.

Simplu vorbind, parcă nu mai știam cine sînt. Avusesem o identitate românească, care era mai mult sau mai puțin dizolvată, pierdută. Nu reușisem în schimb să-mi creez una franceză suficient de închegată. Eram între două identități, într-un no man’s land, cu sentimentul de a fi nimeni și nimic. Și mai rău a fost sentimentul că, odată cu identitatea mea, îmi pierdeam... sufletul. Sufletul ! Dificil de numit. Acea energie interioară misterioasă, prezența arzătoare la propria mea viață, conectîndu-mă cu lumea și cu vibrația vieții. Desigur, identitatea este mai mult legată de limbă și naționalitate, iar sufletul este probabil mai conectat cu apartenența la o comunitate – la moștenirea ei culturală și la corpul ei de obiceiuri și credințe –, dar există o strînsă corelație între cele două noțiuni.

Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că neliniștea mea, „starea mea de rău”, provine din diferitele înțelesuri pe care însăși noțiunea de „suflet” le are într-o țară est-europeană precum România, unde valorile spirituale care provin dintr-o veche tradiție creștină ortodoxă sînt încă vii, în timp ce într-o țară occidentală precum Franța este aproape neobișnuit să vorbești despre acest concept central și inefabil altfel decît în mod ironic, detașat, întrucît mentalitatea predominant secularizată de acolo nu-i mai vede utilitatea pentru prosperitatea individului și a societății sau pentru realizarea unui proiect politic uriaș precum Uniunea Europeană.

Permiteți-mi să amintesc aici ce spunea Platon în a patra carte a dialogului său Republica. Sufletul este compus din trei facultăți: o parte transcendentă – intelectul, nous în greaca veche – care este de origine divină, orientată spre imaterial și localizată în creier; o parte imanentă – lăcomia, dorința, epitimia în elină – care este de origine animală, orientată spre materie și localizată în abdomen; iar o a treia parte, una intermediară – numită thimos, adică ardoare, entuziasm (mai numită și pneuma, adică spirit, de către stoici) – care este localizată în inimă și constituie esența sufletului uman. În timp ce activitatea intelectului duce la cunoaștere și știință, iar activitatea dorinței creează economie și politică, din fervoarea inimii sînt generate artele și religia. Aceste trei tipuri activități reprezintă împreună principalul mijloc de a educa sufletul uman și de a-i canaliza energia spre inserarea armonioasă a individului în țesutul viu al comunității.

Se pare că în societățile dominate de economie și politică predomină un model sărăcit al naturii umane, unul în care primele două facultăți ale sufletului sînt preponderent luate în considerare și dezvoltate. S-au scris multe despre „individul de masă” al vremurilor moderne și postmoderne, dar dacă încercăm să simplificăm și să vedem ce lipsește acestui „om globalizat”, acestui „superman pe bandă rulantă” produs de un sistem obsedat de inovație tehnologică, de eficiență birocratică și de integrarea în piața globală, tocmai „inima” este cea care lipsește, altfel spus patosul care vine din thimos, partea a treia, intermediară și neglijată, situată în inimă, a sufletului uman.

Pare mai degrabă logic că cea mai bună societate sau cel mai bun regim politic este probabil cel care poate satisface toate cele trei componente platonice ale sufletului, întrucît dimensiunile profunde ale naturii umane nu pot fi în întregime modificate, reprimate sau eradicate, în ciuda viselor noastre prostești de inginerie socială.

După dezamăgirea diverselor promisiuni de „mîntuire” politică și științifică promovate în ultimele două secole, după ce ne-am dat seama de fragilitatea și dificultatea proiectului european de realizare a unei societăți democratice și liberale marcate de un grad înalt de secularizare și individualism, trebuie să admitem că unificarea, coeziunea europeană este un proces mai complex, mai subtil și mai îndelungat decît se credea și se crede.

Unificarea economică și integrarea politică nu sînt suficiente, comunicarea instantanee și amestecul intercultural nu sînt suficiente, networking-ul profesional și solidaritatea intelectuală nu sînt suficiente, deoarece funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.

Generalizarea omului „post-istoric”, cu thymos-ul/sufletul eradicat, ar însemna nu numai sfîrșitul creativității umane și „sfîrșitul istoriei”, ci și moartea coeziunii europene din lipsă de implicare politică vie, responsabilitate socială reală, discernămînt moral și idealuri umaniste puternice.

Ce este coeziunea socială? Este o „energie misterioasă” care pătrunde în toate articulațiile sociale ale unei societăți, o alchimie psihologică a valorilor comune și a apartenenței, un set comun de principii etice și presupuneri spirituale despre natura umană și rolul omului în univers. Este o formă de atracție socială discrete, dar ireprimabilă, de magnetism și iubire.

Cu siguranță, „Europa are nevoie de un suflet”, așa cum spunea deja Jacques Delors, președinte al Comisiei Europene între 1985-1995. Dacă cultura europeană va promova mai intens scopul coeziunii europene, atunci trebuie restabilită o înțelegere completă a tuturor celor trei părți platonice ale sufletului de care aminteam înainte. În această privință, artiștii, intelectualii, clericii au un rol vital de jucat, avînd încă acces la acea parte a sufletului, respinsă de alții, care are de-a face cu coeziunea interioară a individualității umane, pe care se bazează coeziunea colectivă externă.

Poeții, pictorii, muzicienii, artiștii, adică creativii și spiritualii de toate felurile, reprezintă într-un fel celulele psihice și emoționale ale vastului corp biologic și social al umanității. O umanitate pe care curentele recente ale globalizării au tendința să o unifice din ce în ce mai mecanic și să o niveleze pe baza unui numitor comun unic și de nivel coborît deocamdată. Dispersați în țesuturile societății, artiștii secretă un fel de rețea emoțională, sensibilă, prin care ceilalți oameni sînt hrăniți cu combustibil spiritual, cu energia fină reprezentată de sentimentele de fervoare, ardoare și patos, și sînt impregnați cu viziuni motivante, dezmărginitoare sau entuziasmante despre viață și realitate. Permiteți-mi să spun că artiștii constituie organul emoțional și uneori vizionar al oricărei comunități umane, prin care se asigură o coerență colectivă mai profundă, bazată pe o înțelegere mai completă a naturii umane și înrădăcinată în nevoile spirituale ale comunității.

Criza politicii europene actuale este fundamental criza omului european, sau mai exact a sufletului cultural european. Venind din partea de est a Europei și după experiența mea occidentală, împărtășesc viziunea filosofului ceh Jan Patocka despre boala Europei ca izvorînd din diviziune, din unitatea zdrobită a sufletului. Prin înlocuirea progresivă a „preocupării pentru suflet” – adică preocuparea pentru adevăr și pentru ființă (care derivă din vechea ei moștenire greacă și iudeo-creștină) – cu pasiunea, chiar fascinația pentru posesiunea și stăpînirea lumii exterioare, Europa a ajuns inevitabil la individualism, scepticism, nihilism și la o profundă criză morală și socială contemporană. Absența unui proiect metafizic universal a lăsat loc unei funcționalizări utilitare a rațiunii, care a înlocuit alte dimensiuni ale întregului ființei umane. În consecință, este urgent să se provoace o „metanoia filosofică uriașă și fără precedent a elitei europene”, să se reabiliteze idealul anterior al „omului spiritual”: un om preocupat de „grija pentru suflet” în toate conexiunile sale cu cosmosul, comunitatea și sinele, tinzînd astfel către o „știință totală” a persoanei umane. Aceasta, pentru a evita „involuția istoriei către preistorie”, adică o societate care se mulțumește cu o existență consumistă și protejată, limitîndu-se la reproducere și confort materialist. „Europa ca Europa s-a născut din grija pentru suflet. A început să moară cînd a început să uite această îngrijorare” – ne amintește Patocka.

Provocarea majoră pentru evoluția viitoare a Europei rămîne în consecință armonizarea tehnologiei cu tradiția ei spirituală, reconstruirea punților conceptuale, emoționale și practice între dimensiunile exterioare și interioare ale ființei umane.

Venind dintr-o țară est-europeană precum România, aș vrea să invoc și poziția filosofului român Constantin Noica despre „culturalismul ca acces la o istorie mai adevărată”. Inițiator al cunoscutei „școli filosofice de la Păltiniș”, Noica a dezvoltat o teorie interesantă despre mîntuirea Europei prin intermediul unui logos cultural. Noica a construit o adevărată „eshatologie culturală”: întrucît oferă acces la ființa noastră ideală, cultura oferă mijloacele de a depăși relele aduse de timp și istorie, generate de logosul științific și de logosul politic, pe măsură ce cultura se deschide spre dimensiunile ontologice ale existenței noastre. Cultura introduce o nouă temporalitate, asemănătoare prin valoare extatică cu cea mistică, dar o temporalitate activă și dinamică, îndreptată către o realitate exterioară comună, spre deosebire de cea contemplativă și static mistică. Imaginînd o adevărată „transcendență fără transcendență”, filosofia lui Noica vizează creativitatea culturală ca un „ezoterism secular și o versiune modernă a sacralității” care înlocuiește religia și setea noastră de împlinire spirituală.

În ciuda faptului că viziunile lui Patocka și Noica despre Europa sînt marcate de lupta lor existențială și de dificultățile impuse de constrîngerile regimului comunist în care au trăit, convingerea lor comună că o revivificare a spiritului european ar putea veni din Europa de Est merită încă să fie luată în considerare. Mulți gînditori occidentali percep Europa de astăzi ca fiind redusă la un model social în care alianța dintre tehnoștiințe și productivitate în slujba profitului și consumismului duce la dizolvarea Europei în cadrul economiei de piață globale și la o separare totală de transcendență, adică de un model ontologic al posibilei evoluții a omului (Renato Guidieri, Gianni Vattimo). Din acest punct de vedere, Europa de Est ar putea păstra o deschidere creatoare către potențialul de transcendență, către căutarea ireprimabilă a relațiilor vitale dintre material și ideal. După cum spune filosoful român contemporan Andrei Pleșu, în fața „Noii Europe” occidentale, Europa de Est păstrează conștiința de a fi „Vechea Europă”, sau trecutul Europei, unde rădăcinile vechii și eternei Europe pot fi regăsite încă vii și creative.

Europa instituțională are nevoie de Europa spirituală și invers. Europa politică are nevoie de Europa culturală. Parlamentul European are nevoie de artiști, iar artiștii au nevoie de un Parlament. Corpul comunitar al instituțiilor politice nu poate fi animat decît de sufletul spiritual al Europei prin indivizii care întrupează acest spirit în cel mai viu și creativ mod. Adică de către artiști din cele două jumătăți ale Europei, pentru care „preocuparea pentru suflet” a persoanei umane, în individualitatea sa unică deschisă către o permanentă autodepășire critică, reprezintă valoarea majoră pe care homo europaeus a adus-o în istoria universală.

(comunicare prezentată în limba engleză la o sesiune a Parlamentului Cultural European – ECP)

Magda Cârneci este scriitoare și critic de artă, redactor-șef al revistei ARTA și membră a Parlamentului Cultural European.

p 23 jpg
Istoria unei relații complicate: eu și limba franceză
„Fiule, la limba asta teutonică și imposibilă te descurci singur!“.
Mälardalen University library interior jpg
Oare avem prea multă engleză în universitățile noastre?
Utilizarea englezei îndreaptă atenția către subiecte care sînt de interes global
p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.