Jurnal londonez de pandemie

Publicat în Dilema Veche nr. 857 din 10 - 16 septembrie 2020
Jurnal londonez de pandemie jpeg

Iubesc Londra de cînd mă știu. Am iubit-o dinainte de-a o vedea. Am iubit-o după ce am descoperit-o din cărți, din filme, din muzică, din fotografii. Am iubit-o și mai mult după prima vizită. Atunci am decis că, la un moment dat, îmi va deveni „acasă”. 11 ani mai tîrziu, în septembrie 2019, mi-am reconfigurat complet traseul și mi-am cumpărat bilet doar dus către Londra.

Ultimele luni ale anului au trecut repede, cu zilele așternîndu-se grăbite una peste cealaltă. Am sărbătorit plini de speranță și bucurie intrarea în noul deceniu. Ca la fiecare început de An Nou, ne-am construit visuri felurite, am planificat vacanțe și excursii, am stabilit întîlniri cu prietenii, ne-am plimbat prin parcuri, pe străzi și prin magazine. Aveam planuri mari pentru 2020. 2020, însă, avea propriile planuri pentru noi toți.

Cele cinci stări ale pandemiei

● Negarea. Nouă nu ni se poate întîmpla. La început de ianuarie deja auziserăm de noul coronavirus. Dar era hăt, departe, în Wuhan. În realitatea noastră imediată, nu însemna mare lucru și nu ne afecta. În plus, ne-am obișnuit să aflăm des din media despre tot felul de catastrofe sau dezastre locale, naționale sau globale, încît aproape am devenit imuni.

● Îndoiala. Și dacă, totuși, ni se întîmplă? La final de ianuarie au început să apară primele cazuri în Europa – Franța, Germania, Marea Britanie, Italia, Spania etc. Simțeam cum se strînge cercul și cum situația devine cel puțin inconfortabilă, dacă nu de-a dreptul înfricoșătoare. Am început să ne spălăm pe mîini mult mai des decît în mod normal (minimum 20 de secunde, cît să cîntăm „Happy Birthday” de două ori) și să folosim excesiv de mult gel antibacterian. Ne uitam ciudat la oricine tușea vreun pic în apropierea noastră. Dar continuam să mergem la birou, să ieșim în oraș, să facem cumpărături.

● Furia. Ce naibii se întîmplă?!? Pe 11 martie, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat COVID-19 ca fiind o pandemie globală. Țări din toată lumea și-au închis granițele, una cîte una, instituind starea de urgență la nivel național. În Regatul Unit, guvernul a luat altă poziție, recomandînd statul acasă, respectarea distanțării sociale de minimum doi metri, precum și evitarea călătoriilor și a contactelor inutile cu alți oameni. Recomandarea nu e regulă, însă, astfel că oamenii au continuat să lucreze de la birou, să folosească transportul în comun sau să meargă la evenimente.

Punîndu-i-se la îndoială această abordare, premierul Boris Johnson a explicat apăsat că există un plan de răspuns bine pus la punct, care avea ca obiectiv încetinirea epidemiei și obținerea imunității colective (herd immunity). Strategia guvernului britanic includea patru etape: contain (detectarea cazurilor timpurii și prevenirea răspîndirii virusului), delay (amînarea răspîndirii virusului și minimizarea impactului asupra NHS – Serviciul Național de Sănătate din Regatul Unit), research (înțelegerea virusului și identificarea de metode de a-l trata), mitigate (reducerea impactului celor care iau coronavirusul asupra restului societății și serviciilor publice).

Oamenii din afara regatului s-au revoltat – „Bine că sînt britanicii mai cu moț și fac ei alfel decît toată lumea!”. Oamenii din regat s-au revoltat – „Adică ne speriem sau nu ne speriem? Și dacă ne speriem, cît de tare ne speriem?”. A început să se vorbească despre lockdown, iar asta a venit la pachet cu panic buying, cînd s-a cumpărat haotic. A existat chiar o perioadă în care nu prea se mai găseau produse de bază: făină, ulei, ouă, conserve, săpun, hîrtie igienică.

857 13 foto2 jpg jpeg

● Izolarea. Și alte efecte văzute și nevăzute ale lockdown-ului. Pe 23 martie, prim-ministrul britanic a anunțat full lockdown, iar recomandările inițiale au devenit obligatorii din punct de vedere legal. Vreme de aproape două luni, populația din Regatul Unit a avut voie să iasă din casă extrem de limitat (pentru îngrijiri medicale; la locul de muncă, dacă nu putea lucra de acasă; la cumpărături de produse esențiale, de preferat nu mai des de o dată pe săptămînă; pentru a face exerciții în aer liber, o singură dată pe zi). Magazinele care nu vindeau produse de primă necesitate, precum și restaurantele, barurile, pub-urile, cafenelele, cinematografele, muzeele, hotelurile și-au închis porțile. Ni s-a repetat obsesiv să ne spălăm pe mîini, să păstrăm distanța socială și să stăm acasă. Premierul repeta și el: „Stay home. Protect the NHS. Save lives”. (Stați acasă. Protejați NHS. Salvați vieți.)

La început, eram toți OK. În „bula” mea de Facebook părea că lumea folosește această perioadă pentru a se reorganiza, a respira, a se relaxa, a deveni variante îmbunătățite ale propriilor persoane. Părinții lucrau de acasă, ceea ce însemna că pot petrece timp de calitate cu copiii. Unii s-au apucat de gătit (nici nu mai țin șirul pozelor cu clătite, gogoși sau banana bread pe care le-am văzut postate pe social media) sau de pictat sau de învățat o limbă străină. Alții au „terminat Netflixul”.

În Regatul Unit, săptămîni la rînd, în fiecare joi seara, de la ora 20, ne-am făcut un obicei să #ClapForOurCarers. Locuitori de peste tot, dar cu precădere din orașele mari, ieșeau în fața caselor și îi aplaudau pe lucrătorii esențiali care au ținut țara în mișcare cînd totul părea să se fi oprit. Platformele de social media au fost inundate de mesaje de mulțumire și apreciere pentru angajații NHS și pentru alți #KeyWorkers precum profesori, jurnaliști, poștași, staff-ul din supermarket-uri, curieri sau cei care lucrează în serviciile de salubritate.

Și cu toții ne-am bucurat că, iată, avem acces la tehnologie și că asta ne permite să fim conectați și să trăim în continuare împreună cu ceilalți, chiar dacă fiecare e la casa lui. Am început să ne vedem părinții, bunicii și prietenii pe WhatsApp video. Întîlnirile de lucru cu colegii s-au mutat pe Zoom sau Google Hangouts. Am reînvățat să prețuim o plimbare în parc. Cea mai incitantă parte a săptămînii a devenit „excursia” la supermarket-ul din cartier.

După care au început să ne cuprindă alte stări, mai puțin senine. Pandemia asta a trezit demoni unde aceștia dormeau și a creat demoni unde nu existau. Au (re)apărut anxietatea, depresia, tristețea, iritarea, frustrarea, singurătatea. Pereții camerei au început să se strîngă, să ne sufoce parcă. Au început întrebările. Pînă cînd o ținem așa? Cînd se termină? Cînd revenim la normal?

● Acceptarea. Noua normalitate. Începînd din mai, regulile stricte ale lockdown-ului au început să fie relaxate treptat. Sloganul premierului s-a schimbat și el: „Stay alert. Control the virus. Save lives”. (Rămîneți în alertă. Controlați virusul. Salvați vieți.) Amenințarea virusului era acum dublată de iminența unei crize economice sfîșietoare și îndelungi, astfel că varianta de a ne mai ține „închiși” nu mai era o variantă.

În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra. În iulie s-au redeschis apoi restaurante, terase, pub-uri, cinematografe, saloane de coafat și tuns.

Încetul cu încetul, lucrurile par să revină la normalitate. Doar că totul e încadrat acum în categoria the new normal (noua normalitate), în care obiceiurile de curățenie și igienă au fost sporite, păstrarea distanței sociale și limitarea contactului fizic cu alte persoane a devenit normă, iar purtarea unei măști de protecție este obligatorie în mijloacele de transport în comun, dar și în spații închise precum supermarket-urile sau cafenelele și restaurantele fast-food de unde iei mîncare la pachet.

Supermarket-urile și retailer-ii au inclus acum marcaje pentru cozi, sisteme cu sens unic de intrare și ieșire sau panouri de plastic la case, pentru a se asigura că nu există contact între cumpărători și vînzători. Restaurantele și pub-urile și-au regîndit spațiile și designul pentru a asigura suficient loc pentru distanțarea socială.

După săptămîni la rînd în care i-au fost străzile pustii și obloanele trase – un tablou de neînțeles –, Londra s-a retrezit la viață, și noi odată cu ea.

Lecția de singurătate colectivă

Cred sincer că sîntem departe de a înțelege efectele – mentale, psihice, emoționale, fizice, sociale, culturale, economice – pe termen mediu și lung pe care pandemia de coronavirus le are și le va avea asupra noastră, atît la nivel invididual, cît și la nivel colectiv.

Tehnologia ne-a fost de ajutor în perioada asta, înlesnind conexiuni, însă oricît de multe like-uri, share-uri, comment-uri avem la postările de social media, oricîte mesaje trimitem și primim, online-ul nu va înlocui nicicînd offline-ul. Tu rămîi singur în fața unui ecran, iar imposibilitatea de a-ți îmbrățișa oamenii dragi doare crunt, ca o rană vie.

Avînd acest lucru în comun, în pandemie am avut parte cu toții de o adevărată lecție de „singurătate colectivă”. Iar poeta de origine indiană Rupi Kaur a cristalizat perfect sentimentul în aceste versuri care mă vor urmări multă vreme de acum înainte: „Ironia singurătății e că o simțim cu toții în același timp”.

Patricia Mihail este specialist în relații publice și comunicare la Londra.

Foto: Patricia Mihail

p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Spațiul vital al lui Putin – interviu cu Slawomir SIERAKOWSKI jpeg
Spațiul vital al lui Putin – interviu cu Slawomir SIERAKOWSKI
„Istoria Rusiei are o singură regulă simplă: sfera de influență a Moscovei se termină acolo unde s-a oprit ultima dată.”
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.
Noua religie atee din Apus jpeg
Noua religie atee din Apus
E o orbire iscată de vedeniile unei noi religii atee, propovăduite de fruntașii actualei revoluții culturale neomarxiste.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.