Andrei CODRESCU

America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.

„Acest dar al privirii poetice este sufletul omului, singurul lucru care nu poate fi inteligență artificială.”

Tinerii de la TV nu sînt deloc rebeli, nu sînt nici măcar semi-rebeli, așa cum ar sugera obrajii lor țepoși.

Stau şi mă întreb dacă şnapanii de azi nu au nostalgia vremurilor bune de odinioară, cînd puteai să spargi o casă sau o bancă doar cu o armă şi tupeu, să primeşti taxe de protecţie în plicuri albe, la barul din colţ, să faci legea pentru tot cartierul, să mai faci cîte o ticăloşie ici, un şantaj colo şi să te plimbi prin oraş într-o maşină, alături de doi băieţi cu muşchi pe ei, pe nume Zack şi Boris.

Scopul termenului "cultură" este, în zilele noastre, să exprime ceva mare şi butucănos, dar care are, cu toate acestea, cîteva trăsături specifice.

Eu chiar iubesc România şi oamenii care o locuiesc.

cum traduc întreb pe filozof cuvîntul consciousness

Mi-am luat o oră de rezervă ca să ajung la aeroport, ceea ce ştiam că este prea de-ajuns la New Orleans, asta dacă nu ridică ăştia nivelul de alertă şi încep să vîneze teroristul care zace în fiecare, căci e al dracului de greu să-l găbjeşti şi să-l pui pe tavă.

Familiile sînt ultimele locuri în care oamenii se mai ciocnesc de oameni.

Anul acesta a trecut ca un porumbel sfîşiat de cîini hămesiţi. Am avut un vis în care am văzut un lup şi o pasăre, ambii închişi în cîte o ladă de lemn, într-un depozit şi păziţi de un supraveghetor mic şi rău, cu o puşcă în mînă.

Am ratat primul Woodstock, dar oricum, a fost de parcă aş fi participat, căci am luat păduchi laţi de la o fecioară care fusese acolo.

În 2007 am să-mi deschid o afacere menită să-i mîntuiască pe oameni. Se numeşte "Sistemul de Alarmare Creştină". Oamenii vor putea cumpăra Clopoţel de alarmare în caz de Ridicare la Cer, la 29,95 dolari, Alerta pentru Apocalipsă, la preţul de 37,99 şi, cel mai tare din toate, Clopoţei muzicali care anunţă A Doua Venire a lui Iisus, pentru 66,66 dolari.

Ce caraghioslîc şi trecerea timpului! Ceea ce odinioară stîrnea indignarea se găseşte azi pe toate drumurile, de nu merită nici măcar o şuşoteală înghesuită. Şi ni se pare de la sine înţeles că melodiile tinereţilor noastre, cele care ne împingeau în braţele unui vag idealism, să fie azi folosite ca reclame pentru maşini sau biscuiţi.

Un tip din DesMoines, Iowa, şi-a vîndut sufletul la e-Bay, cu un preţ de pornire de 99 de cenţi. Licitaţia ajunsese la 400 de dolari cînd oficialii de la e-Bay au retras oferta de pe site. Ceea ce mi-a plăcut a fost preţul modest de la care a pornit omul nostru, ceea ce e corect pe o piaţă în care toată lumea vinde.

E epidemie de "foşti" la canalele de ştiri.

Am auzit că unii călugări tibetani meditează în peşteri ani la rînd şi, cînd sînt gata de ducă, încetează să mai mănînce şi se sting în linişte, lăsînd în urmă propriile forme mumificate, în poziţie de lotus. Mie îmi sună bine.

Mi se rupe sufletul cînd văd cum se duce la fund frumosul meu oraş, iar eu sînt în siguranţă, la vreo 90 de mile distanţă, şi sufletul meu îndurerat nu înseamnă nimic în comparaţie cu suferinţele celor care sînt încă în New Orleans. New Orleans-ul va fi reconstruit, dar nu va mai fi niciodată aşa cum l-am cunoscut şi l-am iubit.

Turiştii mă călcau pe nervi. Vin în hoarde numeroase şi cotropesc cartierul meu istoric, ca să caşte gura la obiective turistice improbabile, urmîndu-i pe ghizii care scornesc poveşti numai ca să-i distreze. Unele dintre acestea sînt într-atît de gogonate, încît e de mirare că cineva poate să le debiteze fără să se strice de rîs.

Oamenii au început să-şi încheie scrisorile către mine cu "Să ai o vară leneşă şi adîncă", iar eu mă trezesc că le răspund "Şi tu la fel, dar ai grijă să nu cazi din hamac". Puteţi să credeţi aşa ceva? Nici măcar nu ştiu cînd am avut ultima dată o vară leneşă şi adîncă.

În lumea lui Pamuk, Turcia modernă este o complicaţie fără de speranţă, alunecînd inevitabil spre statul islamic căruia îi deschid calea neînţelegerile, intoleranţa, indolenţa şi lipsa de perspective. Poetul încearcă să se ţină departe de această cloacă în numele unui ideal abstract pe care îl numeşte "poezie", dar acesta îi oferă o slabă protecţie.

Ce caraghioslîc şi trecerea timpului! Ceea ce odinioară stîrnea indignarea se găseşte azi pe toate drumurile, de nu merită nici măcar o şuşoteală înghesuită. Şi ni se pare de la sine înţeles că melodiile tinereţilor noastre să fie azi folosite ca reclame pentru maşini sau biscuiţi.

Nu mă uit la televiziunile evanghelice şi nu sînt abonat la revistuţele nici unei secte, aşa că nu sînt la curent cînd încep să se înmulţească semnele şi minunile. Aşa că, atunci cînd un crap care vorbeşte ebraica apare pe prima pagină din New York Times, asta îmi atrage atenţia instantaneu.

Eu am avut în plus darul pur românesc – moşte­nit de la Caragiale şi de la Tzara – de a descoperi absurdul în chiar cele mai evlavioase formulări ale propriilor noastre idei. În acelaşi timp, experienţa oglinzilor borgesiene, spiralele Crick-Watson, Es­cher şi Goedel, toate acestea le găseam în perdele, dar, frumos spuse, şi-n Borges şi-n Bhagavad Gîta.

România este o altă ţară în care chelnerii, ca şi în Franţa, fac pe vătafii, dar cu un plus de fineţuri bizantine. Proprietarii de restaurante de prin partea locului găzduiesc adunări politice, comitete şi comiţii culturale, cercuri de afaceri şi mafii de felurite soiuri, pe care le dirijează cu mînă de fier.

N-am stat niciodată în poala Moşului - acolo unde am crescut eu nu erau Moşi - aşa că nu ştiu cum funcţionează treaba asta cu dorinţele de Crăciun. Cînd erau mici, copiii mei se uitau la televizor, aşa că ştiau exact, din reclame, ce să-şi dorească. Cînd au mai crescut, au trecut la dorinţe care nu mai puteau fi spuse Moşului.

Ceauşeştii au fost, într-adevăr, un cuplu inseparabil. Circula o poveste despre cum se certau ei pe marginea unei machete a unei clădiri măreţe pe care voiau s-o construiască. El voia cupolă. Ea? Dădea cupola la o parte. El o punea la loc. Într-un sfîrşit, ea lua cupola şi o băga în poşetă. Punct.

Bloggerii produc trupuri moleculare umplute cu sentimente exacerbate, umflate de semnificaţii ca nişte baloane. Acest gen de comunicare nu este prietenos, este mai degrabă o ameninţare. Fluxul permanent de informaţii este o formă de viol.

Regula "Un om - un vot" ar trebui să dispară. Am devenit prea complecşi pentru ea. Eu, de pildă, sînt 8% republican, 12% democrat, 14% libertarian şi 65% anarhist.

Prietenul meu Dave Brinks m-a sunat la o oră imposibilă, ca de obicei, să-mi comunice febril că a descoperit un articol scris de Walt Whitman pe cînd a trăit şi lucrat în New Orleans după Războiul Civ...

În România, între anii 1934-1993, un ponei cu o svastică pe fesă ar fi fost pedepsit în felul următor: între 1934-1937 ar fi fost considerat o "provocare avangardistă" denunţată în presa de dreapta şi...

Am rîs ca prostu’ singur în metrou cînd l-am citit prima oară. Ştiţi genul ăla de rîs, cînd te abţii ce te abţii şi apoi pufneşti şi se uită lumea la tine....

Anul acesta a trecut ca un porumbel sfîşiat de cîini hămesiţi....

Am fost de atîtea ori în sudul Floridei şi de atîtea ori am scris despre el ca să pot, de bună-credinţă, crede că nu mai am nimic de spus pe acest subiect....

Un lucru foarte de-a mirările li se întîmplă oamenilor de vîrstă mijlocie: încep să audă din nou....

Prima oară am zărit-o la colţul dintre Chartres şi Ursuline. Era o coloană de vreo doi metri jumătate, un soi de urnă cu aspect funerar, neagră şi canelată....

Din timp în timp, prietenii îţi spun: "Trebuie neapărat să-l cunoşti pe X, cu siguranţă o să vă placeţi la nebunie!". Vă întîlniţi şi nu vă placeţi. De fapt, vă detestaţi de la prima vedere....

Secţiunea de religie din ediţia de sîmbătă a ziarului Santa Fe New Mexican prezenta lista bisericilor de prin împrejurimi şi slujbele de Thanksgiving....

A scrie despre New Orleans în toamna lui 2007 nu este treabă pentru cei lipsiţi de subtilitate....

În Greenville, Carolina de Nord, au celebrat Halloween-ul pe o stradă din centru. Strada era doldora de albine, Iasoni, Draculi şi studenţi la arte plastice....

Aţi putea crede că, după ce am trăit trei sute de ani în New Orleans, am snaga necesară să mă duc la petrecerile de Halloween. Doar că eu mă bucur că încă mai trăiesc, OK?...

lui R. C. Se pare că există două curente de gîndire cînd vine vorba de a-i cunoaşte pe oameni: unul susţine că nu poţi niciodată cunoaşte pe cineva, celălalt - că poţi, dar în parte....

Oameni buni, dacă voi credeţi că timpul curge într-o singură direcţie, înainte, habar nu aveţi ce-i aia jet-lag. Datorită jet-lag-ului poţi călători înapoi în timp şi să-ţi recapeţi tinereţea....

Stau şi mă întreb dacă şnapanii de azi nu au nostalgia vremurilor bune de odinioară, cînd puteai să spargi o casă sau o bancă doar cu o armă şi tupeu, să primeşti taxe de protecţie în plicuri albe, la...

Zaid Faroqui, 20 de ani şi CEO al Cyquester Technology, o companie de proiectare de site-uri de Internet, a declarat: "A avea un start pe Internet este ca şi cum ai avea trupa ta - asta e teoria mea d...

Cei mai serioşi prezentatori de ştiri şi comentatori politici de azi sînt actorii de comedie. Ei sînt realmente atît de serioşi încît nici nu mai au nevoie să stea în picioare....

Sînteţi obosiţi? Habar nu avem noi ce e aia să fii obosit....

Citeam O femeie la comenzi de Carl Bernstein, o biografie plină de simpatie a lui Hillary Clinton, şi asta m-a făcut să mă gîndesc la sincronizare, la acel "toate la timpul lor"....

Iată o idee de proiect: să reciteşti tot ceea ce ai citit vreodată, să priveşti din nou toate operele de artă faţă de care ai avut păreri de neclintit, să asculţi de la capăt toată acea muzică avînd, ...

Nu vreau să fiu furios, chiar nu vreau, pe bune! Mă scald în Xanax şi stau în poziţia lotusului pînă mă doare fundu’....

Trei tipi stăteau şi-şi mîncau micul dejun inclus la Holiday Inn Express, în Mountain Home, Arkansas....