⬆
la vremuri noi, dileme vechi
Gînduri despre cuplu
Dumnezeu ne rînduiește doi cîte doi. Și la Judecata de Apoi va fi mai ușor să ne numere. Allah, care îngăduie poligamia, în momentul socotelilor finale, va pierde mult timp. Într-un articol despre „familia celulară“ (gruparea: mama, tata și copilul) pr
Ca şi
Ei bine, uite o veste naşpa pentru ei: cacofoniile pot fi nasoale, dar şi mai nasoale sînt încercările de-a le evita atunci cînd ele nu sînt! Ca să spui „ca şi om“, trebuie să ai o părere într-a
Fabulă
Micul prins avesi si la tse pres? a articulat din nou băiatul, cu răspicată atenție pentru consoane. Da, aveam, văzusem o versiune cartonată pe unul din rafturi. Nu știu de ce, cartea era în română-engleză. Copilul a înșfăcat-o și a strîns-o la piept
Formule frivole ale americanizării
Fenomenul americanizării a pătruns, firesc, şi la noi. Unii, autohtonişti revitalizaţi, protestează, socotindu-l ca un pericol la adresa specificităţii naţionale. Nu aceste reacţii retrograd autohtoniste trebuie să ne îngrijoreze. Ele sînt o continuare a stărilor de spirit neaoşiste, prelungiri din interbelic şi din deceniile comuniste. Îngrijorarea – reală – vine din altă parte.
Metroul parizian
Femei fără vîrstă, cu veste & tunsori stricte, gesturi ferme, priviri de oțel, „feminine“ dintr-un atavism inexplicabil – le-aș muta în Militari, să crească doi-trei copii de la un plutonier-major și să facă piața. Tinerii branchés cu look-uri cool ș
Ce ne-am mai rîs!
Tomiță, Amza și Bibanu. Aici era meserie! Toți trei făceau spectacol de divertisment cu mîna stîngă și, cu dreapta, erau actori de zile mari. Rîdeam ca proștii la televizorul nostru rusesc marca Rubin. Mai întîi ne enerva la Telejurnal nea Nicu și, pe urm
Sărmăluțe pariziene
Deși niciodată nu mi-am dorit să emigrez, totuși de cîte ori evadez în vacanță în țări mai calde, mai curate sau doar mai civilizate, mă încearcă o dorință subită de a rămîne acolo definitiv. Simplul fapt de a mă trezi în fiecare dimineață într-
Impresii de ex-fumător
„Opriți-vă din fumat și cîștigați!“ Astfel de concursuri anuale s au organizat în Suedia, Danemarca, Polonia, în prezent participînd 50 de țări, avînd un rezultat mai mult decît încurajator: 30.000-40.000 de fumători renunță la fumat anual cu această ocazie. Pe cînd și la noi așa ceva, greu de spus
Epoca găinii
Ţărancă: Nu le dăm! Le tăiem, le mîncăm şi murim! Corect? Televizor: Forţa naturii poate lovi chiar mîine. Mergi repede la Flanco! Gigi Becali: Le dau eu, la fiecare familie, cîte zece găini şi zece raţe. O să le mai dea şi bodigarzii mei.
Trei fețe tradiționale ale hoției
În metrou sau în tramvai, șuții se plasează imediat lîngă tine dacă ești supărat sau îngîndurat. Te „citesc“. Bătrînețea sau semnele bolii nu-i vor înduioșa nciodată: fraierul rămîne fraier. Este ceva ce n-ar face un șuț? Polițiștii cred că nu. Ca să-și scape pielea, un șuț poate să te „înțepe“, sau chiar să te „taie“ – la propriu.
„Să trăiți, să ne conduceți“
Poate cel mai bun mod de-a recunoaşte firile iremediabil subalterne este felul cum rîd la glumele şefilor. E un rîs de o onctuozitate admirativă, în care se ghiceşte imediat extazul ipocritului.
Ura și galeriile de fotbal
A da muie înseamnă, fără-ndoială, în imaginaţia primitivă a junilor din galerii, a umili femeia, a o pune la locul ei, a te reasigura că "toate sînt tîrfe", că „femeia nu e om", adică a-ţi exercita, sadic, puterea asupra ei. Acest raport de putere şi umilire e transferat şi în zona confruntării sportive. „I-am avut", „le-am tras-o", „le-am dat muie" e aici sinonim cu „i-am învins". Ceea ce mai arată o dată, dacă mai era nevoie, că se
Cod sumar al bunelor maniere
Nu vă sfiiți să mîncați cu mîna (aveți la-ndemînă fața de masă sau vecinul), „că așa mînca și regele Carol“, iar dacă este, din nenorocire, rasol de pește, nu vă sfiiți să căutați cu minuție oasele printre dinți. Și-ntr un caz, și-ntr-altul, este evident că oasele nu se pun în farfurie, ci alături. Nu puneți scrumul pe fața de masă, ci pe farfurioara ceștii și, cînd ați terminat cafeaua, stingeți mucul în zaț; e mai igienic.
Mi-e frică
Pe tot parcursul copilăriei mele am trăit o stare de frică uniformă şi continuă. După mine, televizorul e al doilea mare pericol după bomba atomică. Ucide spirite constant, uniform şi masiv. Iradiază zilnic şi generează noi şi noi angoase
Hoția la români înainte și după 23 august
Pe aici, pe la noi, se fură de cînd lumea. Aici şi peste tot. Dacă Prometeu nu fura focul, omenirea mînca şi azi hrană rece. De altfel, sînt numeroşi zeii care s-au remarcat
La brice!
Tinerii de la TV nu sînt deloc rebeli, nu sînt nici măcar semi-rebeli, așa cum ar sugera obrajii lor țepoși.
Nici înjurătura nu mai ce-a fost odată
Înjurătura și-a pierdut excepționalitatea, violența inițială, și-a descărcat energia ei comunicațională, funcționează cu baterii consumate. Degradarea funcțiilor sale face ca ea să spună tot mai puțin.
Să trăiţi, să ne conduceţi
Cînd şeful spune o glumă, inferiorul ierarhic stăpînit de acest reflex începe să rîdă înainte de poantă, uneori chiar acoperind-o. El vrea să fie astfel cu un pas înaintea celorlalţi, dovedind că are în bagaj tot ceea ce-i trebuie lingăului fără fisuri
Despre cafenea, cu respect și dor
Pe la începutul lui 1950, cafenelele au dispărut. Omul de tip nou nu trebuia să-și piardă timpul în locuri neorganizate și nesupravegheate. El asculta conferințe educative, după care juca șah la clubul întreprinderii…
Cine-i băiatul ăsta extraordinar?
Brando scrîşnea, călca rău şi angoasat, James Dean scîncea sfîşietor, între strigăte bruşte şi tulburi.
Weltanschauung cu closet – asta doar în caz de nevoie
Stăpîna casei a luat-o însă de braț și a condus-o la vechiul closet din fundul curții. Apoi i-a explicat, candidă, că baia aceea, din casa cea nouă cu zece camere, folosește doar „în caz de nevoie“…
Mita ca reflex al unui popor colonizat
um să-ți faci programare la un medic japonez sau scandinav și să-i duci acestuia, la modul cel mai serios și însoțite de sărutări de mînă, o damigeană cu vin, o găină, o găleată de brînză sau, și mai ridicol, un cartuș de țigări?
Trenuri occidentale în traducere românească
„Ar trebui interzis accesul oricui în trenurile acestea de lux, despre cum ar trebui să ne păzim, să nu le permitem, să plece de la noi, ducă-se, nu li-i rușine, uite ce bagaje nespălate au, or fi avînd și purici…“
Mentalitatea de loser
Nu au disperarea aia, mă înțelegi? Își conduc mașinile lor de baștani. La prînz mănîncă la un restaurant din apropiere. Și în rest nu fac nimic. Doar dau ordine. Cîteodată mai țipă. Însă nici nu au reacții normale.
Cîteva locuri comune despre virtutea admirării
Roditorul n-are nici un merit special dacă dă rod; în fond, e datoria lui de a-şi actualiza potenţialul. De a-l aduce la lumină şi de a-l pune în valoare, în beneficiul semenilor şi pentru propria-i împlinire.
Nostalgia
Stau şi mă întreb dacă şnapanii de azi nu au nostalgia vremurilor bune de odinioară, cînd puteai să spargi o casă sau o bancă doar cu o armă şi tupeu, să primeşti taxe de protecţie în plicuri albe, la barul din colţ, să faci legea pentru tot cartierul, să mai faci cîte o ticăloşie ici, un şantaj colo şi să te plimbi prin oraş într-o maşină, alături de doi băieţi cu muşchi pe ei, pe nume Zack şi Boris.
Învățăturile mele către fiul meu
Băiete, ori de cîte ori te întreabă cineva cum sînt românii, să-i răspunzi că sînt la fel ca toți oamenii. Nici mai buni, nici mai răi.
Apatia indignării noastre
Suferim de zădărnicie: totul ne irită, nimic nu ne mişcă.
Telefonul fără fir
Cu unul din ele poți agăța involuntar o gagicuță-n mașină, decapotabilă, chiar cînd te afli-n afara orașului, în pană de motor și vorbești la celular cu nevasta: „Lasă, dragă, te sun eu mai tîrziu“, îi spui grăbit, culisezi elegant receptorul și te ndrepți zîmbind la zîmbetul necunoscutei, spre Marea Aventură…
Violența e la modă
Un bărbat își surprinsese soția în propria locuință, în propriul dormitor și în propriul pat matrimonial în tovărășia erotică a unui bărbat necunoscut lui. Probabil că soția nu bănuia că soțul ei va veni pe neașteptate.
Aversiunea faţă de atracţie
Este firesc ca o legătură afectivă dintre doi adulţi care consimt la asta, indiferent de orientarea lor sexuală, să devină şi o relaţie legală în ceea ce priveşte parteneriatul civil.
Repetiție, obișnuință, dependență
Există în viaţa fiecăruia dintre noi un anumit număr de gesturi şi comportamente pe care le reluăm forţat, mecanic sau voit.
Conformism şi sărăcie
Părinții își trimiteau zilnic la școală copiii nemîncați, dar băuți; o cană zdravănă de vin pe burta goală era masa lor de dimineață. Cum elevii nu se trezeau din toropeală decît spre prînz, orarul „răsturnat“ era, evident, o modalitate de conformare, de adaptare la realitate.
Canneseuforia
„Nous avons la Palme, desolé!“…? Cu ce mîndrie patriotică (nu sînt moldovean, da’ orișicît!) am văzut poza cu Mungiu, „anturat“ de Jane Fonda, Charlotte Rampling și Alain Delon…? Sau aia din Libération, mare, pe prima pagină, cu titlul „Le genie des Carpathes“…?
Victoria lui Jospin
E greu de găsit un șef de stat democratic – în absența grației divine, presupus a fi dotat cu o inteligență superioară – care să fi izbutit, asemeni lui Jacques Chirac, să-și provoace o umilință publică atît de categorică.
Cultura ştiinţifică, între oximoron şi limba de lemn
Ştiinţa s-a depărtat de public. Nu a făcut-o din dispreţ faţă de acesta, ci din raţiuni care ţin de dezvoltarea internă a ei. Limbajul ştiinţific s-a diferenţiat tot mai mult de limbajul comun. Mai mult, a devenit tot mai dificilă explicarea rezultatelor sale pe înţelesul publicului. Tot mai multe dintre aceste rezultate contrazic intuiţia comună, fapt care, şi el, derutează.
Petru Creţia
Ca orice ins copleşit de talente, Petru era un histrion. Fără ostentaţie, fără abuz de regie, el deţinea, în chip suveran, arta efectului spectaculos. Expunerile lui didactice, lecturile cu voce tare din textul grecesc al Evangheliei, din Shakespeare sau Dante, din poemele proprii sau din Eminescu etalau un simţ al măsurii şi un firesc al rostirii incomparabile.
Dumnezeu e darwinist, iar Darwin, dumnezeiesc
„Dumnezeu + Darwin = Love“ ar fi titlul poate forţat, dar haios şi interesant al lecţiei introductive a unui virtual curs opţional cu tema de mai sus. Şi asta pentru că „lucrarea lui Dumnezeu“ şi „teoria lui Darwin“, chiar dacă nu se află într-o simbioză perfectă, în nici un caz nu se exclud, ci mai degrabă se completează.
Apatia strică omenia
Un om apatic este jumătate de om. Viața lui se desfășoară alăturea.
Ziua Femeii și lumea pe dos
Sîcîită de replica: „Gîndiți cutare lucru pentru că sînteți femeie“, Simone de Beauvoir nu răspundea niciodată: „Iar dvs. gîndiți contrariul pentru că sînteți bărbat“, ci: „Îl gîndesc pentru că e adevărat“…
O vreme nu ne convine, apoi e obligatoriu
În două luni, trecînd prin tot atîtea faze de derută, dezamăgire sau revoltă cîte trăiseră în decenii de comunism, românii au înțeles că nu există alternativă și că odată cu alternanța la putere trebuie să se despartă ei înșiși de umbrela protectoare a subvențiilor, compensărilor, ajutoarelor.
Intoleranţa antisemită
Se bate, mai ales în ultimii ani, multă monedă pentru mitul-clișeu al toleranței românești față de evrei.
America are nevoie de un lider mare
Europenii nu sînt foarte fericiți cînd sînt antiamericani, așa cum au fost cei mai mulți dintre vechii aliați ai Americii, de cînd s-a declașat războiul în Irak.
Social-democrat = fan Iliescu?
Lipsa de relevanţă a clivajului stînga-dreapta se vede şi la nivelul guvernării, în măsurile luate de Cabinetul, presupus de dreapta, condus de Tăriceanu.
Ce altceva poţi face cu un croissant?
Sloganul cel mai potrivit – licenţios, dar nu trivial – era, fireşte: „Mînca-te-aş!“
Mai avem 13 ani
Economic ar trebui să trecem de la subdezvoltare la dezvoltare, pentru a ne califica pentru Uniunea Europeană. Și aici avem de-a face cu o tranziție îndelungată, adică un provizorat care va dura.
Fructe lovite mecanic. Enumerare horror
Suspensii albe insolubile, conserve legume expirate, hrean în oțet cu încărcătură microbiană, bombaj microbiologic, conserve de mazăre cu miros de încins, compot de banane cu sirop filant, ardei capia cu capace metalice ruginite, cartofi mucegăiți, cu textură moale, măsline cu gust de mucegai, fructe cu lovituri mecanice…
De la „furtul legal“ la „statul sperietoare“
„În România se fură cu hotărîri judecătorești în regulă“, a declarat procurorul general Nicolae Cochinescu cu ocazia prezentării raportului anual al activității Parchetului București
Observaţii de nuvelist român
Toți oamenii devin pentru mine posturi de televiziune. Toți oamenii sînt ziare. Toți oamenii sînt știri. Din cînd în cînd, cîte unul pare om; cînd nu mai emite.
Verbul patruped
Important e că „învingătorii au întotdeauna dreptate“ și că, prin urmare, omul fără trecut, fără viitor, ci cu o infailibilă descurcare în prezent, bișnițarul, găinăreala, pungășia, jocul la două capete și sfidarea tuturor în promiscuitatea generală ne-au devenit note definitorii.
Andrei Manolescu de vorbă cu dr. Florin Tudose
„Oameni care nu suferă datorită bolii lor, dar îi fac pe alții să sufere“. Acești oameni, într-o fază inițială, fascinează publicul.