Alex. Leo ŞERBAN

Ei bine, uite o veste naşpa pentru ei: cacofoniile pot fi nasoale, dar şi mai nasoale sînt încercările de-a le evita atunci cînd ele nu sînt! Ca să spui „ca şi om“, trebuie să ai o părere într-a

În afară de Amor, există un domeniu în care sentimentele sînt exacerbate, dau în clocot şi se poate ajunge la omor deosebit de grav: Arta. Artiştii sînt, se ştie, acei indivizi „de excepţie“, care întăresc regula că nu toţi avem ceea ce au unii – adică talent…

Dacă nu curge, pică: cînd cineva ţi-a promis ceva şi te lasă cu ochii în soare, nu e cazul să recurgi la emfatice şi disproporţionate gen „anonime“, acatiste, calomnii – o pică mică este exact ce se cade în astfel de situaţii

cît ar putea să coste o păpușă hidrocefală

Să ne ferim a-l înțelege pe Fellini: în această reușită zace, mai întotdeauna și un eșec. Eșecul de a ne bucura de el, de a-l savura ca pe un mare (poate cel mai mare) poet ermetic pe care l-a dat Cinematograful.

Primii mei blugi n-au fost nişte blugi, ci o pereche de jeanşi de culoarea prazului, marca Lee. I-am purtat pînă s-au tăiat pe la genunchi, după care i-am făcut bermude, apoi scurţi. Dacă stau să mă gîndesc un pic, cred că au fost primul meu fetiş – mă rog, după Marilyn. Dar pe Marilyn nu puteam s-o port, pantalonii – da.

OK, Orwell (1984) e peste tot. Dar ştiţi care-i surpriza? Că poate fi fun!

De cînd mă ştiu, sînt alergic la pupaţi umezi. Cînd eram mic, naiv & neajutorat, exista o hoardă sălbatică de tante a căror unică trăsătură de caracter (singura pentru care mi le amintesc, de altfel) era aceasta: de cum te vedeau, te binecuvîntau cu ţoc-ţoc-uri viguroase & lipicioase.

Félicien Marbœuf (1852-1924) a fost supranumit "cel mai mare scriitor care n-a scris niciodată". Născut la Paris, Marbœuf a moştenit gustul literaturii de la Flaubert. Un unchi al lui Félicien Marbœuf, chirurg, fusese colegul tatălui acestuia la spitalul din Rouen.

Imaginaţi-vă un distins dirijor care, între partea a treia şi a patra a unei simfonii, cînd lumea din sală a uitat să se foiască şi să tuşească, trage un pîrţ. Sau imaginaţi-vă o cucoană bine, toată-n Chanel, care începe să rîdă - şi are toţi dinţii-mbrăcaţi în viplă.

Trăim într-o lume transparentă. Am ajuns să vedem – ca pe un ecran de televizor – copilul din burta mamei şi telenovela tăcută a celulelor. Există sisteme de supraveghere – în aeroporturi, autobuze şi magazine – care înregistrează, 24 de ore pe zi, tot ce se petrece, oriunde s-ar petrece şi-n orice moment s-ar petrece.

Îl ştiam pe Radu de la 12-13 ani. Pe vremea aceea purta barbişon. Dar fascinanţi cu adevărat la el erau ochii albaştri uşor exoftalmici, care – împreună cu barbişonul blonziu – îl făceau să semene cu un lord pictat de VanDyck. În orice caz, era un chip pe care nu-l uitai – şi, cum eram la o vîrstă impresionabilă, i-am„amprentat“ figura în frageda mea memorie.

Pentru că e la Cluj. Pentru că, la sfîrşitul lui mai, toată suflarea cinefilă fuge la Cluj. Pentru că, timp de 11 zile, Clujul e cu sufletul la gură, alergînd de la un cinema la altul.

În fiecare an îmi spun că e ultimul an. În fiecare an găsesc motive s-o iau de la capăt... Şi totuşi, Cannes-ul nu mai e de mult ce-a fost. A ajuns să semene cu un calvar de rutină străjuit de palmieri, "film noir" pe mai multe cărări ducînd, toate, la Norma Desmond: ca şi ea, Le festival international du film îşi întreţine iluzia gloriei apuse organizînd, anual, un randevu al spectrelor.

Probabil că toţi nu caută, de fapt, decît ceea ce scrie în Constituţia americană ca drept fundamental al omului: "fericirea"... Nu e prea mult? Ba da. Nu e - adesea - imposibil? Probabil. Şi nu trebuie - totuşi - încercat? Cu siguranţă. La modul absolut.

Sînt fericit.

Sînt mai bine de 16 ani de cînd scriu la Dilema (veche)... (Este, practic, dublul celei mai lungi relaţii pe care am avut-o cu cineva!) Am fost de faţă la naşterea revistei, la aniversările ei succesive, la părăsiri (unele, din fericire, temporare) şi regăsiri, la prime-veniri şi primeniri, la schimbări şi mutări, la bucurii şi tristeţi.

Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei: Mă suportă.

Există o singură instituţie cu adevărat consensuală: aceea a Rîsului. Drama & tragedia se demodează; rîsul, niciodată. Săptămîna trecută, la moartea marelui Alberto Sordi, am văzut (pe Rai Uno) cum tristeţea a tăiat la fel de profund în omul din popor, în omul din actor sau în omul politic.

Atunci cînd ne gîndim la „cultura pop“, figura lui Marilyn Monroe ne apare instantaneu în faţa ochilor: Marilyn, cu frumuseţea ei curată, cu bucuria din zîmbetul ei, era parcă făcută pentru a da un nume – şi un chip – şi un trup – lumii noastre dominate de civilizaţia logo-urilor. Marilyn nu s-a opus transformării sale în logo; dimpotrivă, a trudit la ea. Cu simţul ei infailibil în materie de oportunităţi, a nimerit „jackpotul“ eternităţii: nu atît filmul, cît fotografia.

Dragă Dan Dediu, Am citit cu mult interes şi plăcere articolul pe care l-ai scris despre Festivalul "George Enescu", apărut acum două numere....

I-am invidiat întotdeauna pe autorii de animaţie: dintre toţi cineaştii, sînt singurii care au controlul total asupra a ceea ce ajunge pe ecran....

● Alessandro Baricco, Barbarii. Eseu despre mutaţie, Editura Humanitas, 2009....

Dragă Andrei, Am citit cu mare interes analiza pe care ai făcut-o filmului lui Corneliu Porumboiu în trei numere succesive ale Dilemei vechi....

Dragă Andrei Dăscălescu, m-am bucurat mult că ai primit premiul pentru debut pentru Constantin şi Elena!...

Parcă pentru a ridica un pic moralul festivalierilor, pregătiţi să-şi lege strîns centurile de siguranţă înaintea unei ediţii "sex & sînge", al 62-lea Festival de la Cannes s-a deschis cu un film d...

Trei ani după ce cîştiga Caméra d’Or (cel mai important premiu pentru debut) cu A fost sau n-a fost?, Corneliu Porumboiu s-a întors pe Croazetă cu noul său film, Poliţist, adjectiv....

Dragă Luiza, Ce tare că ne-am întîlnit la Clermont-Ferrand!...

Vineri 13 februarie. La ora la care scriu aceste impresii (v), festivalul de la Berlin - a 59-a ediţie - încă nu s-a încheiat, dar cred că se pot face unele pronosticuri....

● Daniel Arasse, Nu vedeţi nimic, traducere de Laura Albulescu, Grupul editorial ART, 2008. Daniel Arasse a fost istoric de artă, profesor la Sorbona şi director al Institutului...

Este titlul unui film cu Marlene Dietrich din 1932, realizat de (cine altul decît?) Josef von Sternberg. Alb-negru, fireşte....

Dragă Adela, ne-am ratat la Viena... În singura zi în care tu mai erai acolo ai preferat Zoo-ul, pe care eu nu l-am văzut deloc, deşi am stat aproape zece zile....

Domnule Mircea Daneliuc, Am aflat cu tristeţe că nu v-aţi dat acordul să fie proiectate filmele dvs. Probă de microfon şi Croaziera în cadrul "Celor mai bune filme româneşti"......

Săptămîna trecută am fost la Madrid pentru două zile....

De J.M.G....

PRINTRE "ARISTOTELI" Înainte de a pleca la Veneţia, pentru a 65-a Mostră, am făcut o vizită la Workshop-ul Aristoteles - desfăşurat, anul acesta, la Sibiel. Şi zău dacă nu m-am simţit mai bine!...

1) Conceptul ediţiei cu nr. 7 - poate cel mai reuşit (c/o Chirilov & Co.), deşi pe mine tot ăla cu ţărăncuţa-Marilyn mă tuşează cel mai tare... Care va să zică "007", adică Bond. James Bond....

Cine ar fi crezut că tocmai Sean Penn (angajatul, anti-Bush-ul, antipaticul...) se va dovedi unul dintre cei mai buni preşedinţi de juriu din istoria recentă a Festivalului de la Cannes?...

Vineri 16 mai. Las baltă filmul din competiţie (Un conte de Noël al lui Arnaud Desplechin) pentru a vedea Boogie al lui Radu Muntean (în secţiunea "Quinzaine des realisateurs")....

În TGV-ul care mă duce de la Lisabona - via Hendaye - la Paris... Am recitit ce am scris, în decembrie 2006, despre festivalul TIFF-Tribeca de la New York (organizat în parteneriat cu Inst...

Nu se ştie dacă violenţa din filme s-a născut odată cu Sir Alfred Hitchcock - probabil că nu -, dar, în orice caz, este cert că "maestrul suspansului" i-a dat un contur, un sens şi chiar o teorie....

Decretat - de către o comentatoare recentă - "mai exaltant" decît Festivalul de la Cannes, Festivalul de la Berlin (a 58-a ediţie) nu a fost decît un pariu ratat de a confirma acest lucru... ...

Adevărul e că nu l-am văzut venind, acest aşa-zis "nou val"... (Eu nu-i spun aşa, ci "neorealism", dar astea sînt chichiţe de critic.) Or vedea criticii mai clar, dar nici ei nu sînt clarvăzători....

Premiile filmului elveţian nu se vor mai decerna la Solothurn, e oficial. După 11 ediţii, ele se vor muta altundeva - încă nu s-a anunţat unde....

Una dintre modalităţile cele mai simple pentru a lua pulsul ofticii la români este citirea comentariilor de pe ediţiile online ale ziarelor....

Mariei Dinulescu Cresc odată cu TIFF-ul de Salonic: a ajuns la a 48-a ediţie, exact vîrsta mea....

Film românesc la Londra* (Brighton etc.)... Dar filmul britanic la Bucureşti (Iaşi, Timişoara etc.)?...

Îmi permit să parafrazez titlul volumului de memorii al distinsului meu vecin, dr....

Anul acesta am avut din nou plăcerea de a fi invitat de firma Lancia la Festivalul de Film de la Veneţia....

Dacă informaţiile furnizate de familii sînt corecte, Michelangelo Antonioni (94 de ani) a murit doar cîteva ore după Ingmar Bergman (89 de ani)......