Venezia 64: cu Lancia prin lagună

Publicat în Dilema Veche nr. 188 din 13 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Anul acesta am avut din nou plăcerea de a fi invitat de firma Lancia la Festivalul de Film de la Veneţia. Lancia este unul din partenerii principali ai "Mostrei", şi toate vedetele care descind pe lagună sînt plimbate cu limuzina italiană care-a împlinit, anul trecut, 100 de ani... Pe mine nu m-a dus nimeni cu limuzina (că nu sînt vedetă), dar, ce-i drept, Lancia m-a adus la Veneţia! Una dintre reclamele acestei mărci de maşini este foarte inspirată: un canal veneţian tipic, cu un mic pod etc. - dar, sub apă (o apă mică, aşa, ca după ploaie), se văd benzile de circulaţie şi o trecere de pietoni... Adevărul e că a cam plouat la Veneţia. A plouat de cum am ajuns, puţin, apoi mai mult (a doua zi), iar pe la sfîrşitul sejurului (n-am stat decît o săptămînă) a fost ploaie şi vînt, plus un frig cum n-am mai prins niciodată prin lagună! Am stat pe Lido, aşa că n-am prea mers cu vaporetto; doar prima zi, pe care am petrecut-o în nou-deschisul (de 3 luni) "Molino Stucky Hilton", un hotel de cinci stele (L) de pe insula Giudecca. O MOARĂ PE LAGUNĂ Înainte de-a fi hotel, "Stucky Hilton" a fost o moară (asta înseamnă molino în italiană). Este o clădire uriaşă, patru corpuri a cîte opt etaje, în cărămidă aparentă, care domină extremitatea sudică a insulei Giudecca şi care a fost construită - în secolul al XIX-lea - de Giovanni Stucky, un elveţian înalt şi blond care a devenit cel mai prosper exportator de făină din zonă. În 1910, la vîrsta de 67 de ani, Stucky a fost ucis de un muncitor de la moara sa; se bănuieşte că era într-o depresie cauzată de faptul că fusese concediat (atenţie, patroni!) sau că era gelos pe Stucky, care avea o legătură cu soţia lui... Cert e că moara a continuat să funcţioneze pînă prin anii ’50 (ai secolului trecut); cineva - recent - a avut ideea inspirată de a o transforma în hotel, iar acum "Molino Stucky Hilton" este unul din cele mai luxoase din Veneţia - alături de "Cipriani" (tot de pe Giudecca) sau de "Excelsior" (de pe Lido). Filmul de deschidere a celei de-a 64-a Mostre l-am văzut cînd încă mai locuiam la "Molino". Se numeşte Atonement, ecranizare după romanul omonim al lui Ian McEwan; am înţeles că romanul este senzaţional, dar - în regia dulceag-bombastică a lui Joe Wright - povestea mi s-a părut apă de ploaie... Nu mi-au plăcut cine ştie ce nici Keira Knightley (altfel frumuşică), nici James McAvoy (legumicol), şi nici măcar Vanessa Redgrave, care apare la sfîrşit şi-şi recită monologul de parcă ar face reclamă la MediCare. Sincer, nici dineul de deschidere nu m-a dat pe spate (bufetul de la "Molino" era trei clase peste!), dar focurile de artificii - privite prin pereţii de plastic ai marelui cort de pe plaja de la "Excelsior" - au fost superspectaculoase, totul acompaniat de trilurile live ale unei soprane (cred), care de departe semăna cu Ruxandra Cesereanu, iar la voce, cu o Enya multivitaminizată... FILME ŞI PREMII ( Din jurnalul meu - căci blog n-am şi nici n-am de gînd să-mi fac -, cîteva din emoţiile forte ale festivalului; precizare: sînt filme din toate secţiunile, nu doar din competiţie! ) 30 august: Am căzut pe spate la Cargo 200 al lui Alexei Balabanov - cel mai puternic film văzut în ultimul an, o tragicomedie absurd-grotescă plasată în URSS-ul post-Andropov/1984; bazat pe un fapt real, dar atît de surreal încît mă-ntreb ce anume putea fi "real" în faptul respectiv... Scena cea mai tare: fătuca răpită şi legată goală puşcă într-un pat, aşteptîndu-şi iubitul plecat să lupte în Afganistan, care înnebuneşte atunci cînd torţionarul care-o ţinea sechestrată în apartamentul său (un miliţian cu facies asiatic şi o mamă ca-n Psycho, doar că vie & senilă) i-l bagă în pat pe iubitul ei - da, numai că proaspăt scos din sicriul cu care fusese adus ("Cargo 200"!) de pe cîmpul de război... 31 august: Tocmai am văzut Lust, Caution, absolut splendid - după mine, cel mai bun film al lui Ang Lee din cîte-am văzut (şi le-am văzut pe toate!). Ritmul scade un pic cam pe la minutul 100 / din 156! /, dar apoi filmul îşi revine şi te ţine pe marginea scaunului pînă la final; este pur şi simplu un regal de control din partea unui maestru în cea mai bună formă a sa - un film complex, intricat, subtil, rafinat, pentru spectatori la fel de adulţi şi de subtil-rafinaţi. Povestea amestecă spionaj, politică, dramă romantică şi thriller erotic în doze aproape egale. Cu siguranţă că se va vorbi mai mult despre scenele de sex (destul de explicite, şi-n plus cu Tony Leung), ceea ce e mare păcat, pentru că Dorinţă, prudenţă este mult, mult mai mult decît un "film de scandal"... Imaginea lui Rodrigo Prieto (cu care a lucrat şi la Brokeback Mountain) este perfectă. (Leul de aur şi Premiul pentru imagine: total justificate!) 1 septembrie: Les amours d’Astrée et de Celadon, văzut azi-dimineaţă la 8,30, după care mi-am acordat o proiecţie live cu cel mai bun film de la Venezia: Venezia însăşi... Cum sînt un fidel al cinema-ului lui Rohmer (de la Ma nuit chez Maud, 1969, unul din filmele mele fetiş), normal că am jubilat: maestrul octogenar (87 de ani!) ne propune o fabulă pastorală delicios de datată - adaptare după Honoré d’Urfé (secolul al XVI-lea) a unei poveşti plasate, de fapt, şi mai departe în timp, pe vremea druizilor (!); se vorbeşte despre zei & semizei, suflete & suflete-pereche, amor platonic & amor volage, actorii (îmbrăcaţi într-un fel de cămăşoaie de in sau cînepă) mai şi cîntă, apar nimfe etc. etc. Totul poate părea îngrozitor de desuet & de fals dacă nu ai disponibilitatea & urechea atentă la ce vrea să(-ţi) spună Rohmer: anume, faptul că - uneori - ajungi la esenţă & adevăr prin "fente" (feinte & feindre sînt cuvinte mult folosite în film), adică prin jocuri de măşti & de aparenţe... Asta, pe de o parte; pe de alta, Rohmer cred că a încercat (şi a reuşit) să cîştige un pariu, acela cu distanţa: plasînd povestea atît de departe în timp, aparent plină de naivităţi, eşti cu atît mai luat pe nepregătite să simţi pe pielea ta (tăbăcită) tuşele unor moravuri contemporane, privite (datorită acestui dispozitiv de telescopaj temporal) cu o foarte înţeleaptă ironie. Aşadar, o fabulă filozofică, într-un mod care nu e departe de Neguţătorul din Veneţia şi de alte titluri (implicînd travestiuri) ale Marelui Will. În orice caz, dacă ai răbdare să stai toate cele 109 minute (eu am avut, ca şi majoritatea spectatorilor din marea sală Palalido), eşti răsplătit cu unul din cele adorabile & surprinzătoare finaluri - aplaudat cu (con)simţire de public! (De ce a fost acest film în competiţie?! Locul lui era în afara ei, alături de filmele celorlalţi maeştri...) 2 septembrie: 2 filme foarte bune ale unor maeştri: Cassandra’s Dream, adică Woody Allen în cea mai "neagră" formă a sa, cu un cast formidabil (Tom Wilkinson, Ewan McGregor & un Colin Farrell absolut genial) - aseară la 22,30, în condiţiile în care două proiecţii au fost anulate de producător, ceea ce i-a atras fluierături & huiduieli pe generic; şi La fille coupée en deux, de Claude Chabrol, azi-dimineaţă la 8,30, unul dintre cele mai bune Chabroluri din ultimii 3-4 ani, cu un cast de asemenea perfect: François Berléand, impecabil ca întotdeauna, Ludivine Sagnier din ce în ce mai bună sau un Benoît Magimel în top form în chip de fils

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Iar aţi văzut filmele alea? - TIFF 2009, ediţia a 8-a
Cluj Sonata TIFF-ul, ca Făt-Frumos din lacrimă, creşte într-un an ca alte festivaluri în cinci....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Două scrisori de la TIFF
Dragă Andrei Dăscălescu, m-am bucurat mult că ai primit premiul pentru debut pentru Constantin şi Elena!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
(Încă o) scrisoare din străinătate
Dragă Luiza, Ce tare că ne-am întîlnit la Clermont-Ferrand!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Berlin 59: Umbre politice şi urme personale
Vineri 13 februarie. La ora la care scriu aceste impresii (v), festivalul de la Berlin - a 59-a ediţie - încă nu s-a încheiat, dar cred că se pot face unele pronosticuri....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trei scrisori din străinătate
Dragă Adela, ne-am ratat la Viena... În singura zi în care tu mai erai acolo ai preferat Zoo-ul, pe care eu nu l-am văzut deloc, deşi am stat aproape zece zile....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
DocumFest: o primă ediţie
Este pentru prima oară cînd am participat la un festival de film aflat la ediţia întîi....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Per aspera ad Mostra
PRINTRE "ARISTOTELI" Înainte de a pleca la Veneţia, pentru a 65-a Mostră, am făcut o vizită la Workshop-ul Aristoteles - desfăşurat, anul acesta, la Sibiel. Şi zău dacă nu m-am simţit mai bine!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Documentarul românesc, dincolo de graniţe
La sosirea pe aeroportul La Rochelle, vameşul îmi cere viza de Franţa....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O participare de grup la ''Sunny Side of the Doc''
Asociaţia profesioniştilor de film documentar din România, DocuMentor, a organizat în perioada 24-27 iunie prima participare a unei delegaţii de cineaşti români la tîrgul de film documentar "Sunny Sid...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cannes 61: o lume care dă pe-afară
Cine ar fi crezut că tocmai Sean Penn (angajatul, anti-Bush-ul, antipaticul...) se va dovedi unul dintre cei mai buni preşedinţi de juriu din istoria recentă a Festivalului de la Cannes?...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Portret de familie cu oglindă retrovizoare la New York
În TGV-ul care mă duce de la Lisabona - via Hendaye - la Paris... Am recitit ce am scris, în decembrie 2006, despre festivalul TIFF-Tribeca de la New York (organizat în parteneriat cu Inst...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Berlinala 58: mai mult trupă decît elită
Decretat - de către o comentatoare recentă - "mai exaltant" decît Festivalul de la Cannes, Festivalul de la Berlin (a 58-a ediţie) nu a fost decît un pariu ratat de a confirma acest lucru... ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
1 an (2, 3...) cu filmul românesc
Adevărul e că nu l-am văzut venind, acest aşa-zis "nou val"... (Eu nu-i spun aşa, ci "neorealism", dar astea sînt chichiţe de critic.) Or vedea criticii mai clar, dar nici ei nu sînt clarvăzători....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Drumul spre Salonic
Mariei Dinulescu Cresc odată cu TIFF-ul de Salonic: a ajuns la a 48-a ediţie, exact vîrsta mea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ambasador pe trei continente
Îmi permit să parafrazez titlul volumului de memorii al distinsului meu vecin, dr....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
ASTRA FILM FEST: Declaraţii şi tendinţe
Dan Alexe, cîştigătorul Marelui Premiu, cu filmul Cabală la Kabul, este de formaţie filolog şi locuieşte în Belgia....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
ASTRA FILM FEST: Efecte speciale într-o clădire gri
Totul se întîmplă într-un singur loc: Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Dilema lui Duka
Cinemateca AstraFilmFest a ajuns la finalul ediţiei de vară....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Tatăl, fiul şi sfîntul Torum
Pe 26 septembrie, la Muzeul Ţăranului Român, Cinemateca AstraFilmFest programează un film documentar care pune faţă în faţă două lumi total opuse, una tradiţională şi conservatoare, cealaltă flexib...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cronică dublă la Anonimul
Ziua 1 (Cristi Luca): După ce duminică ratasem marele premiu la Loto, totodată singura mea şansă de a deveni milionar în euro, luni m-am îmbarcat pe Pasager, în drum spre Sfîntu Gheorghe....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un campion balcanic, niciodată european interviu cu Cristi PUIU
Cinemateca AstraFilmFest programează pentru seara de 5 septembrie, la Clubul Ţăranului din Bucureşti, Un campion din Balcani, documentar realizat în 2006 de Reka Kincses....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cînd B e înainte de A*
Dacă informaţiile furnizate de familii sînt corecte, Michelangelo Antonioni (94 de ani) a murit doar cîteva ore după Ingmar Bergman (89 de ani)......
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Berlinala 57: filme categoria pană
Dacă cineva crede că e aşa o mare chestie să mergi zece zile la Berlin şi s-o vezi pe Jennifer Lopez într-unul din cele mai proaste filme făcute vreodată (şi Dumnezeu ştie cît de lungă e lista asta!),...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la un festival la altul
Petrol şi Borges la Solothurn În aceeaşi zi în care preşedintele Bush rostea - în "Raportul despre starea naţiunii" - fraza istorică privind reducerea cu 20%, în următorii 10 ani, a consu...

Adevarul.ro

image
Un nutritionist, specializat în pierderea în greutate, dezvăluie „cea mai ușoară rețetă de mic-dejun sățios”, sub 200 de calorii VIDEO
Micul-dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei, iar o masă nutritivă poate furniza energia de care organismul are nevoie. Un nutriționist a publicat pe Tik-Tok rețeta celui mai sănătos și sățios mic-dejun, care nu îngrașă.
image
România, fără plan pentru o pană de curent masivă. Cum sunt pregătiți austriecii: „Elevii au primit din 2023 informări cu măsurile”
În ultimele săptămâni, din cauza caniculei, în mai multe zone din România s-au înregistrat fluctuații de curent electric. Dacă austriecii sunt pregătiți constant pentru o pană de curent masivă, nu același lucru se poate spune despre români.
image
Caz unic în rețeaua globală a geoparcurilor UNESCO: propunere retrasă din cauza unei primării din România FOTO
O primărie a reușit performanța de a anula munca de ani de zile a unei organizații și a mai multor comunități locale dornice să creeze un geoparc UNESCO în România, al cărui ambasador este chiar britanicul Charlie Ottley, cunoscut drept cel mai mare promotor al imaginii țării noastre peste hotare.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne