Per aspera ad Mostra

Publicat în Dilema Veche nr. 240 din 18 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

PRINTRE "ARISTOTELI" Înainte de a pleca la Veneţia, pentru a 65-a Mostră, am făcut o vizită la Workshop-ul Aristoteles - desfăşurat, anul acesta, la Sibiel. Şi zău dacă nu m-am simţit mai bine! Workshopul este o iniţiativă a Cristinei Hoffman şi a lui Dan Nuţu, iar primele două ediţii au fost organizate în parteneriat cu TVR-ul (la a cărui şefie se afla, pe atunci, Tudor Giurgiu). Cum TVR-ul a "scăpat" de un regizor şi s-a căptuşit cu un politician, parteneriatul a căzut şi el, Aristoteles fiind sponsorizat, acum, doar de canalul franco-german Arte. Ceea ce mi se pare nu doar o ironie (ţinînd cont că studenţii-cursanţi vin din ţările Europei Centrale şi de Est), ci o anomalie de-a dreptul: nu doar TVR-ul ar trebui să se implice în susţinerea celor care vor să facă documentar aici, în România (mai ales că o fac cu bani puţini), ci şi Ministerul Culturii şi CNC-ul. Sper că ICR-ul - consecvent politicii sale de performanţă şi descentralizare - va deveni cît de curînd un partener al workshop-ului, ţinînd cont exact de performanţa acestuia: anul trecut, documentarul Adinei Pintilie Nu te supăra, dar... (după gustul meu, unul dintre cele mai îndrăzneţe şi mai inovatoare făcute în România după ’90; graţie Adinei l-am văzut de unul singur, într-o proiecţie privată, şi am pariat imediat pe el) a primit cele mai importante premii la cele mai prestigioase festivaluri de profil (precum cel de la Leipzig), iar anul acesta - chiar cînd încă eram acolo - a sosit vestea că şi documentarul (de scurt-metraj, de astă dată) Ciobanul zburător, al lui Cătălin Muşat, a fost premiat la Locarno.... Dar ce se petrece, de fapt, la workshop? Principiul "Aristoteles" e simplu: sînt selectaţi, pe baza portofoliului, 12 cursanţi - în aşa fel încît să poată fi combinaţi în patru grupuri de cîte patru (regizor, operator, monteur, producător); timp de două luni, aceştia concep şi realizează cîte un documentar - pe subiecte găsite la faţa locului - sub îndrumarea unor profesionişti străini de renume (anul acesta, de pildă, cursanţii aveau şansa îndrumării unor Steve Ascher sau Simon Brook). Cursanţii au totala libertate de a găsi subiectul pe care-l vor, dar faptul că au în spate, în permanenţă, consilierea expertă a îndrumătorilor este un atu în plus. Atmosfera este simpatică şi relaxată, ca-ntr-o tabără (de creaţie; ceea ce şi e) şi - mi s-a părut mie - se face nu doar film, ci şi un fel de terapie: puşi faţă-n faţă (unii cu alţii şi toţi, faţă cu experţii), cursanţii îşi descoperă limitele, dar şi puterile... Cad măşti, se spulberă orgolii nesusţinute, rămîn talente şi vocaţii autentice. N-am stat decît două zile la Workshop-ul Aristoteles, pentru că agenda mea era încărcată, dar m-aş întoarce oricînd cu mare plăcere. Şi, deşi "tabăra" are obiceiul să se mute - de la un an la altul -, eu sper să-şi fi găsit, în fine, sălaşul la Sibiel: este una dintre cele mai frumoase zone din ţară, iar excursia de o zi la bisericile fortificate din apropiere (cea din Biertan este absolut spectaculoasă!) m-a făcut să-mi doresc şi mai mult să revin. MOSTRĂ DE TRANZIŢIE Marco Müller, directorul Mostrei de cinema de la Veneţia de vreo două mandate încoace (şi proaspăt învestit pentru încă unul), a declarat înaintea începerii celei de-a 65-a ediţii că va fi una "de tranziţie". Müller avea în vedere, pesemne, nu doar faptul că noul Palazzo del Cinema va fi gata abia în 2010 (actualul, art deco, a devenit un simplu acoperiş pentru Sala Grande şi celelalte trei săli mai mici), ci şi calitatea discutabilă a filmelor. Este un fapt: anul 2008 (2007, de fapt, pentru că atunci au fost făcute filmele văzute în 2008) a fost unul catastrofal, festivalul de la Berlin (primul, calendaristic, de serie A) a dat tonul unei atitudini de tip "nu aşteptaţi nimic de la festivalurile mari", iar Veneţia - iată - o confirmă; singurul mare festival care a reuşit să scoată capul, cu recolta proastă a lui 2007 în spate, a fost Cannes-ul: prin nu se ştie ce miracol, a 61-a ediţie a fost chiar una foarte bună! Dar cred că nici Marco Müller nu se aştepta la reacţiile de-a dreptul ostile ale jurnaliştilor - mai ales ale celor italieni. Elveţianul (de stînga, fireşte) este aşteptat la cotitură de mult, în special de presa aservită lui Berlusconi. Dar primul atac, de astă dată, a venit - culmea - de la un jurnalist neamţ: nemulţumit de faptul că, în competiţie, există 4 (patru) titluri italieneşti, acesta a acuzat selecţia operată de Müller de... "patriotism" exagerat! (În paranteză fie spus, şi la Berlin e la fel - mai multe filme nemţeşti decît ai vrea să vezi...). Presa italiană a tăcut mîlc, pentru că asta era o "veste bună", dar s-a năpustit asupra lui Müller imediat ce a început festivalul. Indiferent ce interese apărau ("agenda" festivalului-rival, de la Roma, cele ale patronilor berlusconieni sau propriul loc de muncă), toţi aceşti jurnalişti indolenţi şi vehemenţi (critica de film italiană este de tip gargară: vorbă multă, idei zero) i-au pus în cîrcă lui Müller tot - de la selecţie şi conferinţe de presă la faptul că regizorii şi actorii nu dădeau interviuri! Şi nu m-ar mira să i se reproşeze pînă şi palmaresul (care a fost catastrofal, ce e drept...). Aşadar, ce merita văzut, anul acesta, la Veneţia? Cu două, eventuale, excepţii, în nici un caz filmele italieneşti! Dacă festivalul de la Cannes a reconsacrat cinema-ul italian prin două titluri puternice (Gomorra şi Il divo) şi dacă Berlinul putuse să ofere, prin Caos calmo, unul dintre puţinele filme din competiţie cu adevărat interesante, Veneţia pare să nu fi reuşit altceva decît să pună pe tapet - în competiţie - acele nume inconturnabile ale filmului italian: un Avati (cu Il papa di Giovanna, pentru care Silvio Orlando a primit Coppa Volpi), un Ozpetek (cu Un giorno perfetto) şi un Corsicato (cu Il seme della discordia). Singura surpriză, deci - acest Gianni Di Gregorio cu Pranzo di Ferragosto, un filmuleţ de numai 75 de minute despre un celibatar cam pensionar (jucat chiar de regizor, cunoscut pînă acum doar ca scenarist) care-şi umple casa de bătrîne încă şi mai pensionare (pe lîngă mama sa de 93 de ani) atunci cînd familiile acestora pleacă în vacanţa de Ferragosto (Sf. Maria) şi nu are cine să rămînă cu ele. Filmul nu e mare lucru, dar "fetele" (neprofesioniste!) fac toate paralele, iar italienii aplaudau scenele cu acestea de parc-ar fi fost la operă... În orice caz, Pranzo di Ferragosto (produs de Matteo Garrone, regizorul Gomorrei) are toate şansele să devină un fenomen de societate: un fel de "reality show" la cinema despre farmecul (in)discret al vîrstei a treia. A doua surpriză a fost Un altro pianeta al lui Stefano Tummolini, iarăşi un filmuleţ (a costat doar 600 euro!), turnat în totalitate pe plaja de la Ostia şi cu numai 6 interpreţi; o poveste simplă, "minimalistă", dar emoţionantă despre singurătate, marginalitate, viaţă şi moarte - făcută cu pudoare şi cu o remacabilă lipsă de emfază. Dar filmele care mi-au plăcut cel mai mult, la Venezia 65, sînt realizate de două femei. Primul a fost chiar în competiţie, dar juriul condus de Wim Wenders a reuşit "performanţa" (jenantă) de a nu-l recompensa cu nimic... Este vorba despre Hurt Locker, de Kathryn Bigelow: un film de 131 de minute, dur şi intens, despre trei soldaţi americani în Irak (unul dintre ei este jucat de Jeremy Renner, care e formidabil!). Este, din tot ce am văzut despre acest subiect, cel mai adevărat film-mărturie, la limita documentarului - şi a suportabilităţii; tot atît de sobru şi de tulburător pe cît era Redacted (al lui Brian De Palma) de căutat şi de fals. Dar Redacted a fost premiat anul trecut la Veneţia, întrucît era făţiş anti-război, în timp ce Hurt Locker se mulţumeşte să constate - echidistant - atrocităţile de la faţa locului; să mă mai mir că nu a fost pe gustul juriului? Al doilea este chiar un documentar, Les plages d’Agn

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Iar aţi văzut filmele alea? - TIFF 2009, ediţia a 8-a
Cluj Sonata TIFF-ul, ca Făt-Frumos din lacrimă, creşte într-un an ca alte festivaluri în cinci....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Două scrisori de la TIFF
Dragă Andrei Dăscălescu, m-am bucurat mult că ai primit premiul pentru debut pentru Constantin şi Elena!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
(Încă o) scrisoare din străinătate
Dragă Luiza, Ce tare că ne-am întîlnit la Clermont-Ferrand!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Berlin 59: Umbre politice şi urme personale
Vineri 13 februarie. La ora la care scriu aceste impresii (v), festivalul de la Berlin - a 59-a ediţie - încă nu s-a încheiat, dar cred că se pot face unele pronosticuri....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trei scrisori din străinătate
Dragă Adela, ne-am ratat la Viena... În singura zi în care tu mai erai acolo ai preferat Zoo-ul, pe care eu nu l-am văzut deloc, deşi am stat aproape zece zile....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
DocumFest: o primă ediţie
Este pentru prima oară cînd am participat la un festival de film aflat la ediţia întîi....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Documentarul românesc, dincolo de graniţe
La sosirea pe aeroportul La Rochelle, vameşul îmi cere viza de Franţa....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O participare de grup la ''Sunny Side of the Doc''
Asociaţia profesioniştilor de film documentar din România, DocuMentor, a organizat în perioada 24-27 iunie prima participare a unei delegaţii de cineaşti români la tîrgul de film documentar "Sunny Sid...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cannes 61: o lume care dă pe-afară
Cine ar fi crezut că tocmai Sean Penn (angajatul, anti-Bush-ul, antipaticul...) se va dovedi unul dintre cei mai buni preşedinţi de juriu din istoria recentă a Festivalului de la Cannes?...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Portret de familie cu oglindă retrovizoare la New York
În TGV-ul care mă duce de la Lisabona - via Hendaye - la Paris... Am recitit ce am scris, în decembrie 2006, despre festivalul TIFF-Tribeca de la New York (organizat în parteneriat cu Inst...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Berlinala 58: mai mult trupă decît elită
Decretat - de către o comentatoare recentă - "mai exaltant" decît Festivalul de la Cannes, Festivalul de la Berlin (a 58-a ediţie) nu a fost decît un pariu ratat de a confirma acest lucru... ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
1 an (2, 3...) cu filmul românesc
Adevărul e că nu l-am văzut venind, acest aşa-zis "nou val"... (Eu nu-i spun aşa, ci "neorealism", dar astea sînt chichiţe de critic.) Or vedea criticii mai clar, dar nici ei nu sînt clarvăzători....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Drumul spre Salonic
Mariei Dinulescu Cresc odată cu TIFF-ul de Salonic: a ajuns la a 48-a ediţie, exact vîrsta mea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ambasador pe trei continente
Îmi permit să parafrazez titlul volumului de memorii al distinsului meu vecin, dr....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
ASTRA FILM FEST: Declaraţii şi tendinţe
Dan Alexe, cîştigătorul Marelui Premiu, cu filmul Cabală la Kabul, este de formaţie filolog şi locuieşte în Belgia....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
ASTRA FILM FEST: Efecte speciale într-o clădire gri
Totul se întîmplă într-un singur loc: Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Dilema lui Duka
Cinemateca AstraFilmFest a ajuns la finalul ediţiei de vară....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Tatăl, fiul şi sfîntul Torum
Pe 26 septembrie, la Muzeul Ţăranului Român, Cinemateca AstraFilmFest programează un film documentar care pune faţă în faţă două lumi total opuse, una tradiţională şi conservatoare, cealaltă flexib...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Venezia 64: cu Lancia prin lagună
Anul acesta am avut din nou plăcerea de a fi invitat de firma Lancia la Festivalul de Film de la Veneţia....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cronică dublă la Anonimul
Ziua 1 (Cristi Luca): După ce duminică ratasem marele premiu la Loto, totodată singura mea şansă de a deveni milionar în euro, luni m-am îmbarcat pe Pasager, în drum spre Sfîntu Gheorghe....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un campion balcanic, niciodată european interviu cu Cristi PUIU
Cinemateca AstraFilmFest programează pentru seara de 5 septembrie, la Clubul Ţăranului din Bucureşti, Un campion din Balcani, documentar realizat în 2006 de Reka Kincses....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cînd B e înainte de A*
Dacă informaţiile furnizate de familii sînt corecte, Michelangelo Antonioni (94 de ani) a murit doar cîteva ore după Ingmar Bergman (89 de ani)......
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Berlinala 57: filme categoria pană
Dacă cineva crede că e aşa o mare chestie să mergi zece zile la Berlin şi s-o vezi pe Jennifer Lopez într-unul din cele mai proaste filme făcute vreodată (şi Dumnezeu ştie cît de lungă e lista asta!),...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la un festival la altul
Petrol şi Borges la Solothurn În aceeaşi zi în care preşedintele Bush rostea - în "Raportul despre starea naţiunii" - fraza istorică privind reducerea cu 20%, în următorii 10 ani, a consu...

Adevarul.ro

image
Un cântăreț o murit pe scenă în timp de cânta la chitară: bărbatul a căzut ca secerat după ce s-a electrocutat
Cântărețul brazilian Ayres Sasaki a murit în timpul unui spectacol live la un hotel din orașul Salinopolis din nordul Braziliei. Muzicianul în vârstă de 35 de ani a fost electrocutat.
image
Caz bizar în Canada: un cuplu a fost găsit mort pe „Insula Cimitirului” în timp ce încerca să traverseze Oceanul Atlantic
Cadavrele unui cuplu care a traversat Oceanul Atlantic într-o călătorie cu barca au fost găsite pe o barcă de salvare care a eșuat pe o insulă canadiană îndepărtată, la aproape șase săptămâni după ce au fost văzuți ultima dată.
image
Gropile săpate în nisipul de pe plaje se pot dovedi mortale. Cazul care a șocat opinia publică din SUA
Milioane de americani merg în vacanțe la mare și caută soare, nisip și mare. Mulți însă nu își dau seama cât de periculos poate fi să sapi o groapă banală în nisip.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.