De la un festival la altul

În aceeaşi zi în care preşedintele Bush rostea - în "Raportul despre starea naţiunii" - fraza istorică privind reducerea cu 20%, în următorii 10 ani, a consumului de petrol, vedeam - la Solothurn - un documentar "incendiar" despre secătuirea rezervelor de petrol la nivel mondial. E genul acela de documentar pe care elveţienii îl fac cu ochii închişi - şi pe care televiziunile noastre (începînd cu aceea publică) ar trebui să-l cumpere cu ochii închişi. Dar mă-ndoiesc că o vor face; deşi la Solothurn era prezentă (se pare) o delegaţie de două doamne de la TVR, acestea au fost văzute mai mult în magazine decît la vizionări. A Crude Awakening - The Oil Crash are de ce să dea fiori reci pe şira spinării: "e foarte probabil ca nepoţii noştri să nu mai ştie ce e acela zbor cu avionul sau mers cu maşina", spune - doct şi fără glumă - un profesor de la Stanford; cei care-şi vor putea permite asemenea "luxuri" vor fi doar cei foarte bogaţi! Chiar dacă încă se extrage petrol din Marea Nordului şi din Emirate, datele comparative indică faptul că s-a trecut de peak - acel punct maxim, descoperit de americanul King Hubbert prin anii ’50, după care începe declinul, cînd rezervele "peak out"... Documentarul lui Basil Gelpke şi Ray McCormack acoperă - la propriu - o arie geografică extrem de largă, stînd de vorbă cu oficiali, specialişti sau oameni de ştiinţă americani, irakieni, ruşi etc. Concluzia e fără compromisuri: e deja prea tîrziu! Omenirea trebuie să înţeleagă că este imperios necesar să se gîndească la surse alternative de energie. Or, problemele sînt infinite: China, India şi alte state sînt în plin avînt economic, deci folosesc din plin petrolul, iar Statele Unite şi-au bazat întreaga infrastructură şi mod de viaţă pe existenţa maşinilor. Spune-i americanului - care face naveta zeci sau sute de kilometri între casă şi serviciu - că trebuie să renunţe la maşină sau să treacă pe vehicule alimentate cu hidrogen, şi va crede că este un banc