Un campion balcanic, niciodată european <i>interviu cu Cristi PUIU</i>
Nu, nu e altfel, însă e un film coerent care are toate mărcile "docu-dramei". Un campion din Balcani este o poveste spusă la persoana întîi, a cărei autoare, Reka Kincses, are "îndrăzneala" de-a repune în discuţie propria viziune asupra unor evenimente care au marcat o întregă comunitate. Este vorba despre martie 1990, Tg. Mureş. Poate că este un "altfel de film" pentru spectatorul român neantrenat să vadă filme documentare în care evenimentele narate să fie subordonate într-un mod atît de "radical" şi de asumat discursului subiectiv, şi pe alocuri stîngaci, al autorului. Poate că ceea ce descumpăneşte este faptul că nu urmărim un film - un fragment de istorie care ar fi putut fi documentat la rece, de-o manieră impersonală -, ci că asistăm la o confesiune. Aşa se explică faptul că autoarea nu este doar "documentarist", ci este şi un personaj în film? Aici este curajul despre care vorbeam şi care pentru mine dă valoare filmului: opţiunea autoarei de a aduce în dezbatere, în interiorul propriei familii, nişte evenimente care ne privesc pe toţi. Toţi avem o părere, o opinie despre evenimentele din martie 1990 de la Tg. Mureş, dar doar cîtorva dintre noi acest moment istoric le-a influenţat în mod dramatic destinul. Şi, în general, cîţi dintre noi îndrăznim să ne cercetăm propria memorie şi propria percepţie? Şi cîţi dintre noi avem curajul de-a ne repune în discuţie propria identitate? Contează mult felul în care porneşti la drum. Se poate face documentar împins doar de curiozitate, aşa cum un copil demontează un mecanism, aşa cum s-a dus, spre exemplu, în 1922, Flaherty să facă Nanook of the North, iar el, din cîte îmi amintesc, nu avea vreo legătură de rudenie cu eschimoşii. La Reka lucrurile stau altfel. Un campion din Balcani este un film centrat pe familie... Reka nu pare să urmărească altceva decît să-şi definească şi redefinească propria identitate punînd-o în mod constant în discuţie pe cea a tatălui... o exorcizare, aproape... Elod Kincses este încet-încet coborît de pe piedestal şi constrîns, într-un fel, să-şi asume statutul de tată... Sigur că este vorba despre recuperarea tatălui... Asta face ca filmul să fie străbătut de la un capăt la altul de un soi de melancolie răsărită din absurd şi din inadecvare. Şi nu pot să nu mă bucur atunci cînd autorul alege să se spună pe sine în loc să ne spună poveşti, şi îşi asumă toate riscurile care decurg de-aici şi o face cu îndărătnicie, mergînd pînă la capăt... Putem spune că este un film despre alegeri (acţiunea politică versus protejarea familiei, care este datoria capului familiei), sau un document despre un moment istoric? Despre ambele, dar nu doar atît. Este şi povestea trecerii prin copilărie şi adolescenţă a unui copil marcat de opţiunile tatălui, şi portretul unei comunităţi. Iar comunitatea nu este doar aceea din Tg. Mureş, nu este doar povestea oraşului multicultural într-un moment de conflict, ci este chiar povestea întregii comunităţi maghiare din România. Accidentul care dă numele filmului şi suspiciunea care, la un moment dat, a planat asupra "loialităţii" campionului balcanic român de etnie maghiară, nu reprezintă doar un pretext, un titlu "deştept". Povestea accidentului cu toate consecinţele sale se suprapune aproape perfect peste povestea angajării politice a aceluiaşi campion şi pare să fie evenimentul premonitoriu... Un campion din Balcani este filmul unei profeţii împlinite. Dar, mai mult decît atît, Un campion din Balcani este un ecorşeu. a consemnat Alina JANTEA
